Disproportionate automatic license cancellation for non-compliance with administrative transfer order in public construction licensing regime

Şedinţa publică din data de 08 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată formulate la data de 3.10.2017, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) şi Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) recunoaşterea dreptului lor de a profesa şi plata despăgubirii pentru perioada în care au fost împiedicaţi să îşi exercite profesia, precum şi recunoaşterea că reclamanţii nu au fost excluşi din profesie, indicarea actului prin care le-au fost anulate legitimaţiile, indicarea tarifului de achitat pentru dreptul de practică, restituirea contravalorii legitimaţiilor emise pentru perioada achitată), cu cheltuieli de judecată.

În cauză, au formulat cereri de intervenţie principală intervenienţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., Corfu augustin, II., JJ., KK., LL., MM. şi NN., prin care, în esenţă, au invocat aceleaşi aspecte ca şi în cererea introductivă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5201 din data de 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în principiu cererile de intervenţie formulate, şi a respins ca nefondate cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi cererile de intervenţie privind pe intervenienţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., Corfu augustin, II., JJ., KK., LL., MM. şi NN..

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5201 din 11 decembrie 2018 au formulat recurs atât reclamanţii A., B., C., D. şi E. cât şi de intervenienţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., Corfu augustin, II., JJ., KK., LL., MM. şi NN., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Fata de faptul ca sentinţa civila nr. 5201/11.12.2018 - CAB secţia a VlII-a contencios administrativ si Fiscal, nu cuprinde o motivare clara, concreta, referitoare la cererea fiecăruia dintre cei 36 intervenienţi, Instanţa in mod eronat făcând trimitere la situaţia acestora, apreciază că, în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte greşita aplicare a legii, arată că pofesioniştii din prezenta cauza aveau legitimaţii valabile după anul 2017 si care au primit explicaţii de la reprezentanţii MDRAP din care reieşea faptul ca aceştia vor fi înregistraţi automat la ISC.

În anul 2016 MDRAP nu a mai eliberat legitimaţii pentru cei ale căror legitimaţii expirau in perioada octombrie/ noiembrie 2016, dar le-au fost primite dosarele cu actele necesare si taxele aferente, urmând ca acestea sa fie soluţionate de MDRAP sau ISC, în urma celor ce se vor dispune de către MDRAP.

Comunicările necesare trecerii/înregistrării de la MDRAP la ISC, nu au fost publicate pe site-ul MDRAP .

Se impune a se preciza faptul ca la momentul la care a fost dat Ordinul nr. 1895/2016, reclamanţii erau in subordinea Ministerului si nu a ISC, motiv pentru care peste 3000 de ingineri constructori nu isi mai pot desfăşura activitatea profesionala. De asemeni menţionează ca toţi inginerii constructori aveau pe site-ul ministerului date de contact cu numere de telefon si adresa de e-mail. De-a lungul timpul au fost făcute comunicări către aceştia, susţin aceasta intrucat publicarea Ordinului 1895/2016 nu a fost făcuta pe sitte-ul care avea directa legătura cu părţile reclamante.

Apreciază ca fiecare dintre inginerii constructori autorizaţi puteau fi instiintati, cu atât mai mult cu cat publicarea Ordinul nr. 1895/2016 a fost făcuta pe un site care nu avea legătura cu forul ce controla si monitoriza activitatea profesionistului -inginerul constructor.

Referitor la examenele susţinute pentru profesia dobândita, ele nu pot fi anulate de ordinul unui ministru care nu are cunoştinţa de activitatea profesionala desfăşurata, nefiind de specialitate. In consecinţa legitimaţiile nefiind anulate, rezulta ca activitatea profesionala poate fi desfăşurata pana la data expirării legitimaţiilor.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Raportat ia invocarea art. 488 pct. 6 Cod Proced.civ, respectiv faptul că sentinţa civilă nu 5201/11.12.2018 nu cuprinde o motivare clară, concretă, referitoare la cererea fiecăruia dintre cei 36 intervenienţi, apreciază că nu poate fi acceptată o astfel de susţinere, având în vedere considerentele Hotărârii (a se vedea pag 6-10).

Raportat la cererile de intervenţie, motivarea în fond a acestora este aceeaşi cu cea din acţiunea principala. Deşi recurenţii susţin că în cererea de intervenţie erau alte motive aceştia nu arată acele motive suplimentare în condiţiile în care de fapt motivarea în fond privea aceleaşi critici aduse şi de acţiunea principală.

În ceea ce priveşte prevederea art. 488 pct. 8 Cod Proced. Civ, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea in construcţii, republicată, Inspectoratul de Stat în Construcţii organizează autorizarea şi confirmarea periodică privind exercitarea dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia.

Toate persoanele interesate au fost informate cu privire la iminenta schimbare a procedurii de atestare, pentru aceasta acordându-se un termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 177/2015 astfel că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa nr. 97 din 28 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare judecată formulată de reclamanţii OO., PP. şi QQ., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, pârât INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII, având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ, a dispus anularea art. 70 din Ordinul nr. 1895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice " Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii" aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003.

Prin decizia nr. 12/9.01.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost response recursurile formulate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva sentinţei nr. 97 din 28 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Au apreciat instanţele că că sancţiunea instituită prin dispoziţiile art. 70 din Ordinul MDRAP nr. 1895/31.08.2016 este excesivă, actul administrativ reflectând în atare context excesul de putere manifestat cu prilejul reglementării.

O atare concluzie se desprinde din faptul că, prin Ordinul nr. 1895/31.08.2016, pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice "îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinţei nr. 777/2003, a fost elaborată amănunţit procedura de autorizare ca responsabil tehnic cu execuţia, fiind detaliate condiţiile dobândirii calităţii de RTE precum şi cazurile în care se suspendă ori se anulează autorizaţia de RTE.

Prin dispoziţiile art. 11 şi următoarele din Ordinul nr. 1895/31.08.2016 se prevede faptul că autorizarea responsabililor tehnici cu execuţia se face numai în urma examenului organizat de ISC, la care pot participa candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 10 din acelaşi act administrativ.

Odată dobândit dreptul de practică a profesiei de responsabil tehnic cu execuţia, emitentul ordinului prevede confirmarea periodică a dreptului de practică a titularilor de autorizaţii de responsabili tehnici cu execuţia, procedură stabilită prin dispoziţiile art. 44-46 din Ordin iar Capitolul VII din Ordin reglementează condiţiile în care se poate dispune suspendarea sau anularea autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia, după cum urmează:

art. 58. (1) Suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 12 luni în următoarele situaţii:

a) în situaţia încălcării oricăreia dintre prevederile art. 51 lit. a)-d) şi lit. f) şi/sau ale art. 52, constatate şi consemnate în procesul-verbal de control şi inspecţie, potrivit legii, de către organele de control ale I.S.C.;

b) în situaţia încălcării prevederilor art. 41, art. 42 alin. (1) şi/sau ale art. 53;

c) ca urmare a propunerii comisiei de autorizare care a analizat dosarul depus în vederea confirmării dreptului de practică;

d) ca urmare a propunerii comisiei de autorizare care a analizat concluziile procesului-verbal întocmit în urma procesului de supraveghere periodică a activităţii responsabilului tehnic cu execuţia autorizat.

(2) Suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune pentru o perioadă de 12 luni în următoarele cazuri:

a) titularul exercită activitatea în afara domeniului/subdomeniului de autorizare;

b) titularul nu prelungeşte dreptul de practică în termenii prezentei proceduri, dar desfăşoară activitatea de responsabil tehnic cu execuţia;

c) responsabilul tehnic cu execuţia se sustrage supravegherii periodice a activităţii autorizate.

(3) în situaţia încălcării art. 51 lit. g) constatată şi consemnată în procesul-verbal de control şi inspecţiei, potrivit legii, de către organele de control ale I.S.C. P. parcursul desfăşurării activităţii specifice, suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor se dispune, până la data înregistrării la I.S.C. a copiei legitimaţiei valabile de electrician autorizat, respectiv al legitimaţiei valabile de instalator autorizat în gaze naturale, emisă de autoritatea naţională de reglementare competentă, potrivit legii.

(4) Suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune în situaţia în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, i-a fost aplicată titularului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe perioada dispusă de instanţă.

(5) Suspendarea se anulează prin ordin al inspectorului general al I.S.C. atunci când se constată încetarea stării care a dus la aplicarea sancţiunii de suspendare a autorizaţiei sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Art. 59. Anularea autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune în următoarele situaţii:

a) titularul a verificat şi a acceptat lucrările executate sub nivelul stabilit pentru cerinţele fundamentale stabilite prin Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi care au dus la un caz de accident tehnic favorizat de neefectuarea corectă a verificărilor de calitate de către acesta, accident soldat cu victime umane în perioada de execuţie şi de utilizare, sau care au dus la afectarea integrităţii corporale cu consecinţe iremediabile;

b) titularul a verificat şi a acceptat lucrările executate sub nivelul stabilit pentru cerinţele fundamentale stabilite prin Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi care au pus în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor;

c) titularul a verificat şi a acceptat lucrările executate sub nivelul stabilit pentru cerinţele fundamentale stabilite prin Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi care au dus la accidente cu consecinţe grave asupra mediului înconjurător;

d) în cazul constatării săvârşirii faptelor prevăzute art. 35 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, printr-o hotărâre definitivă a instanţelor de judecată competente;

e) în situaţia în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, i-a fost aplicată titularului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii);

f) titularul îndeplineşte condiţiile pentru a treia suspendare pe o perioadă limitată, în ultimii 5 ani;

g) titularul desfăşoară activitate de responsabil tehnic cu execuţia în perioada în care autorizaţia este suspendată;

h) titularul exercită activitatea de responsabil tehnic cu execuţia la obiective pentru care nu a fost emisă autorizaţie de construire, la obiective a căror autorizaţie de construire este expirată sau la obiective care nu respectă prevederile autorizaţiei de construire.

Rezultă, aşadar, din ansamblul reglementării cuprinse la capitolul VII, faptul că sancţiunea neîndeplinirii obligaţiilor circumscrise confirmării periodice a dreptului de practică a titularilor de autorizaţii RTE este cea a suspendării autorizaţiei şi numai în situaţia în care titularul autorizaţiei RTE suspendate a înregistrat trei suspendări pe o durată de 5 ani ori desfăşoară activitate de responsabil tehnic cu execuţia în perioada în care autorizaţia este suspendată se poate proceda la anularea autorizaţiei de RTE.

Cu toate acestea, prin dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 1895/31.08.2016 se prevede sancţiunea anulării autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia încălcării obligaţiei de a solicita preschimbarea atestatelor si legitimaţiilor cu autorizaţii si legitimaţii emise de I.S.C., sancţiune apreciată ca fiind excesivă, fiind evident că principiul proporţionalităţii, aplicabil şi în cazul elaborării actelor administrative cu caracter normativ(conform art. 68 din Legea nr. 24/2000) şi în raport de care se apreciază existenţa excesului de putere cu prilejul reglementării, a fost încălcat cu prilejul edictării dispoziţiilor art. 70 din Ordinul nr. 1895/31.08.2016.

II. Soluţia instanţei de recurs

6. În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a actului înregistrat la Inspectoratul de Stat în Construcţii sub nr. x/27.09.2019, invocată de recurentul J. (dosar recurs), Înalta Curte constată că înscrisul menţionat constituie răspunsul primit de către parte la solicitarea sa de prelungire a valabilităţii atestatului tehnico-profesional seria x nr. x din 19.09.1994, emis de M.D.R.A.P. şi nu un act administrativ producător de efecte juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care să poată fi cenzurat în condiţiile art. 4 din L.554/2004, motiv pentru care incidentul procedural va fi soluţionat în sensul respingerii lui.

Examinând legalitatea sentinţei recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

7. Recurenţii invocă nerespectarea, de către instanţa de fond, a obligaţiei de motivare a hotărârii, susţinând astfel teza încălcării art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Înalta Curte constată că, din analiza considerentelor hotărârii recurate, rezultă că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, ceea ce face ca respectivul motiv de casare să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

Faptul că recurenţii nu au fost în acord cu raţionamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o nemotivare.

În analiza sentinţei recurate se constată că instanţa de fond a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. Din considerentele hotărârii recurate reiese faptul ca instanţa face o judecata de valoare, nemultumindu-se a reda argumentele generale, în hotărâre regăsindu-se argumentele proprii, circumscrise spetei, cu formulări concrete, specifice, fiind respectate exigentele impuse de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care nu s-a demonstrat că există o nemotivare a hotărârii, criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate.

Înalta Curte constată însă că recursul este fondat din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenţii să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că intimaţii reclamanţi şi intervenienţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de a profesa respectiv la preschimbarea legitimaţiilor şi plata de despăgubiri.

Soluţionând acţiunea reclamanţilor, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că refuzul ISC privind preschimbarea legitimaţiilor se întemeiază pe art. 68 şi 70 din OMDRAP nr. 1895/2016 iar aceştia nu contestă/nu solicită anularea acestui Ordin. Aşa fiind, Curtea de apel nu are nici un mecanism legal pentru a înlătura de la aplicare un ordin care a produs efectele pe care reclamanţii şi intervenienţii îl consideră vătămător pentru drepturile şi interesele lor legitime. Numai prin promovarea şi admiterea definitivă a unei acţiuni în anularea ordinului antemenţionat s-ar putea discuta despre înlăturarea efectelor ordinului respectiv în ceea ce-i priveşte inclusiv pe reclamanţii şi intervenienţii din litigiul de faţă.

Or, aşa cum s-a arătat la pct. I.5 din prezenta hotărâre, art. 70 din Ordinul nr. 1895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice " Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii" aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003 a fost anulat, fapt ce le profită inclusiv recurenţilor.

Prin dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 1895/31.08.2016 se prevedea sancţiunea anulării autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia încălcării obligaţiei de a solicita preschimbarea atestatelor si legitimaţiilor cu autorizaţii si legitimaţii emise de I.S.C., sancţiune ce a fost apreciată ca fiind excesivă, astfel încât solicitarea recurenţilor, privind obligarea pârâţilor la preschimbarea legitimaţiilor reclamanţilor şi ale intervenienţilor, cu respectarea dispoziţiilor legale, apare ca fiind una pertinentă.

Restul pretenţiilor reclamanţilor şi intervenienţilor (plata despăgubirii pentru perioada în care au fost împiedicaţi să îşi exercite profesia, precum şi recunoaşterea că reclamanţii nu au fost excluşi din profesie, indicarea actului prin care le-au fost anulate legitimaţiile, indicarea tarifului de achitat pentru dreptul de practică, restituirea contravalorii legitimaţiilor emise pentru perioada achitată) nu a făcut obiectul preocupărilor acestora (în sensul dovedirii lor, în fapt şi în drept) astfel încât ele vot fi respinse ca atare.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: admite în parte atât acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., cât şi cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., Corfu augustin, II., JJ., KK., LL., MM. şi NN..

Va obliga pârâţii să preschimbe legitimaţiile reclamanţilor şi ale intervenienţilor, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Va respinge în rest pretenţiile formulate de reclamanţi şi intervenienţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a actului înregistrat la Inspectoratul de Stat în Construcţii sub nr. x/27.09.2019 invocată de recurentul J..

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi de intervenienţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., Corfu augustin, II., JJ., KK., LL., MM. şi NN. împotriva sentinţei nr. 5201 din 11 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E.

Admite în parte cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., Corfu augustin, II., JJ., KK., LL., MM. şi NN..

Obligă pârâţii să preschimbe legitimaţiile reclamanţilor şi ale intervenienţilor, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Respinge în rest pretenţiile formulate de reclamanţi şi intervenienţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2021.