Administrative challenge to prosecutor's classification ruling held inadmissible on appeal; prior rulings upheld

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. x/2017 reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., judecător în cadrul Tribunalului Galaţi solicitând anularea actului de soluţionare a plângerii prealabile, act înregistrat sub nr. x/2016 din 17.11.2016, cu privire la rezoluţia de clasare din 22.08.2016, a lucrării nr. x/2016, pe baza şi a constatării că soluţionarea plângerii sale prealabile, datată 8.10.2016, nu s-a formulat, legal şi dovedit, în raport cu niciunul din motivele concret invocate, de revocare şi refacere a lucrării nr. x/2016 şi obligarea Inspecţiei Judiciare de a întocmi şi emite actul de soluţionare legală şi reală, a plângerii prealabile, datată 8.10.2016, înregistrată în unitate sub nr. x/2016 din 17.11.2016, dar cu pronunţare distinctă şi concretă în raport cu motivele invocate prin plângerea prealabilă, cu acordarea cheltuielilor de judecată ce se vor efectua în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 266/15.12.2017, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 02.03.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 2317 din data de 27.09.2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară, B. şi C., ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la 6.11.2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară, B. şi C., a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 2317/27.09.2019, ce a fost pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti susţinând, în esenţă, că instanţa s-a pronunţat în alt cadru şi în alte condiţii decât cele cu care a fost legal sesizată şi investită, cu omisiunea de pronunţare, în consecinţă, asupra tuturor capetelor de cerere ale acţiunii, ca şi asupra tuturor cererilor incidentale formulate în cauză, contrar obligaţiilor de serviciu, rezultate din norme, C. proc. civ., considerente obligatorii ale Deciziilor Curţii Constituţionale, pronunţate în materie, fără respectarea şi a obligaţiei impusă implicit, de art. 43 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2595 din data de 06.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2317/27.09.2019 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară, B. şi C., ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs.

Reclamantul a formulat cerere de recurs împotriva sentinţei civile nr. 2317 din data de 27.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în cadrul căreia a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi împotriva sentinţei civile nr. 2595 din data de 06.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în cadrul căreia a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant arată că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra celor 5 capete de cerere ale acţiunii, aşa cum aceasta a fost modificată, iar "respingerea cererii formulată de reclamant ... ca neîntemeiată" nu permite a se regăsi soluţiile explicite şi distinct formulate, în raport cu capetele de cerere formulate şi cererile incidentale. În aceste condiţii, se exclude şi posibilitatea de control judiciar asupra unei soluţii generice, incerte, prin dispozitiv, realizându-se obstrucţionarea şi a accesului la justiţie, ca şi la controlul judiciar, în afară de nerealizarea drepturilor solicitate.

Aceleaşi motive au fost invocate şi în cuprinsul cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2317 din data de 27.09.2019, cu privire la care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că prin respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, Curtea a respins ca neîntemeiate toate captele cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost formulate de către reclamante, nefiind necesar ca instanţa să se pronunţe expres, în dispozitiv pe fiecare capăt de cerere.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

Înalta Curte mai reţine că, prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

În considerentele deciziei sus-citate, instanţa constituţională a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Astfel, instanţa de recurs constată că în cazul rezoluţiei de clasare a sesizării s-a declarat neconstituţionalitatea sintagmei "rezoluţia de clasare este definitivă", reţinându-se că partea este lipsită de accesul la o instanţă judecătorească, însă textul de lege nu a fost modificat şi pus în acord cu cele statuate de instanţa de control constituţional.

În lipsa unei reglementări care să pună legea în acord cu decizia Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că devine aplicabil principiul prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii."

În consecinţă, devin aplicabile dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, respectiv la acţiunea exercitată împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, conform art. 47 alin. (5) - (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Or, potrivit art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 în forma în vigoare la data sesizării: rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Conform alin. (7) al art. 47 din aceeaşi lege: Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă. (definitivă, potrivit corelării cu Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ.).

În realizarea rolului constituţional ce revine instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, în primul rând prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte s-a pronunţat în acelaşi sens în şedinţa din 9 octombrie 2017 a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal, fiind adoptată soluţia de unificare a practicii judiciare, în sensul că: "în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării (..) în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Având în vedere că, prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a prevăzut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest context, Înalta Curte constată că şi hotărârea pronunţată asupra cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2317/27.09.2019 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 2317 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 decembrie 2021.