Consolidation of territorial jurisdiction after missed deadline for raising relative incompetence in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane Suceava şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâţilor la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinţei civile nr. 5571/2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti conform referatului nr. 94226/2 noiembrie 2020 emis de MADR precum şi a sporului pentru condiţii vătămătoare de 15% potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018;

- obligarea la plata diferenţei salariale începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcţie, şi până la data executării obligaţiei;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.05.2021, instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii din dosarul nr. x/2021 care nu îşi au domiciliul sau reşedinţa în raza de competenţă a acestei instanţe şi a dispus disjungerea şi formarea a unui număr de 19 dosare cu acordarea termenului de judecată la acestea pentru data de 10.06.2021 iar pentru ceilalţi reclamanţi care îţi au domiciliul în judeţul Suceava instanţa le-a soluţionat cererea prin sentinţa civilă nr. 348/27.05.2021 dată în dosar nr. x/2021.

Pentru reclamanta din prezenta cauză, s-a format dosarul de faţă cu nr. x/2021

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 406 din 10 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, cauza fiind declinată Tribunalului Vălcea.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că faţă de obiectul cererii ce priveşte un funcţionar public, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la domiciliul acestuia, conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1417/2021 din 14 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanta a reţinut că primul termen de judecată în dosar nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Suceava, stabilit în vederea judecării inclusiv a cererii reclamantei W., a fost 15 aprilie 2021, când procedura de citare cu părţile a fost legal îndeplinită, aşa cum rezultă din actele dosarului şi practicaua încheierii de la aceea dată, termen la care cauza a fost reţinută în pronunţare ca urmare a constatării finalizării cercetării judecătoreşti şi a respingerii cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul reclamanţilor, fără a fi efectuate menţiuni cu privire la verificarea competenţei instanţei sau amânarea efectuării unei astfel de verificări, întrucât ar fi fost necesare lămuriri ori probe suplimentare în acest scop.

Cum în cauză, competenţa teritorială de soluţionare în cazul reclamantei W. a fost dobândită de către Tribunalul Suceava, ca urmare a neinvocării excepţiei de necompetenţă teritorială în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta W. împreună cu alţi reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane Suceava şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinţei civile nr. 5571/2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, conform referatului nr. 94226/2 noiembrie 2020 emis de MADR, precum şi a sporului pentru condiţii vătămătoare de 15%, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018. Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţei salariale, începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcţie şi până la data executării obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamanta, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect drepturi salariale.

Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sesizat cu dosarul de faţă, ce a fost disjuns din dosarul nr. x/2021 al acestei instanţe, prin încheierea din data de 15 aprilie 2021 a constatat cercetarea judecătorească finalizată, a reţinut cauza pentru soluţionare pe fond şi a amânat pronunţarea pentru data de 22 aprilie 2021.

La termen de judecata din data de 22 aprilie 2021, constatând că se impun noi lămuriri, instanţa a redeschis dezbaterile pentru a solicita precizări părţilor, acordând termen de judecată la data de 20 mai 2021, termen la care instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluţionarea cauzei în contradictoriu cu reclamanta W., care nu îşi are domiciliul în raza de competenţă a acestei instanţe şi a dispus disjungerea şi formarea dosarului nr. x/2021

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Efectul acestor dispoziţii constă în faptul că excepţia necompetenţei, în acest caz teritorială, nu mai poate fi invocată după momentul primului termen de judecată, respectiv după ce instanţa constată cercetarea judecătorească finalizată şi reţine cauza pentru soluţionarea pe fond.

Astfel, în mod corect a apreciat Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, că prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă teritorială, respectiv la primul termen de judecată din 15 aprilie 2021, la care părţile erau legal citate şi puteau pune concluzii, prima instanţă nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanţe.

Este de reţinut şi că prin decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a statuat că: "necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea. Dacă prima instanţă invocă excepţia necompetenţei materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, motivând că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material. În ipoteza în care lipseşte această încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, al cărei caracter este obligatoriu, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat".

Cum acest raţionament se menţine şi în cazul necompetenţei teritoriale relative exclusive, depăşirea termenului în care putea fi invocată excepţia necompetenţei are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 din C. proc. civ., Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a rămas competent să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, după ce instanţa a trecut de momentul primului termen de judecată la care se putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta W. şi pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.