Negative conflict of jurisdiction: Competence assigned to social insurance court for retirement-age allowance dispute
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Tribunal of Gorj, specifically its social insurance section, thereby determining that the specialized labor and social insurance court held competence to hear the case. The dispute concerned a request to annul an order issued by the General Secretary of the Chamber of Deputies that terminated the plaintiff's payment of the retirement-age allowance, a benefit regulated under the Law on the Status of Deputies and Senators. The Court ruled that the allowance constitutes a social insurance right rather than an administrative act subject to administrative judicial review, based on the legislative framework that allows parliamentary mandate periods to be valued either for public service pensions or for this specific allowance. Consequently, applying Article 152 of the Public Pensions Law and Article 95 of the Code of Civil Procedure, the Court designated the first-instance labor and social insurance court as the competent authority, overriding the lower appellate court's view that the matter did not fall under administrative jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 49 din Legea nr. 96/2006, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 95 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction: Competence assigned to social insurance court for retirement-age allowance dispute: The dispute concerned a request to annul an order issued by the General Secretary of the Chamber of Deputies that terminated the plaintiff's payment of the retirement-age allowance, a benefit regulated under the Law on the Status of Deputies and Senators. The Court ruled that the allowance constitutes a social insurance right rather than an administrative act subject to administrative judicial review, based on the legislative framework that allows parliamentary mandate periods to be valued either for public service pensions or for this specific allowance. Consequently, applying Article 152 of the Public Pensions Law and Article 95 of the Code of Civil Procedure, the Court designated the first-instance labor and social insurance court as the competent authority, overriding the lower appellate court's view that the matter did not fall under administrative jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive section for the Supreme Court's power to establish jurisdiction in the event of a negative conflict.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul A., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, să se dispună: anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 929/10.03.2021; obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, la zi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 840/2021 din 28 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale invocată de pârâtul Senatul României prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că Ordinul de încetare a plăţii indemnizaţiei pentru limita de vârstă acordate reclamantului în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor - emise de Secretarul General al Senatului României şi de Secretarul General al Camerei Deputaţilor - are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa a reţinut că aceste drepturi nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din codul Muncii.
A apreciat instanţa că trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale; indemnizaţia pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu a fost identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 şi nici de actuala lege a pensiilor, respectiv Legea nr. 127/2019.
2. 2 Prin sentinţa civilă nr. 252/2021 din 16 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 şi nici prin alte legi speciale, pentru ca instanţa de contencios administrativ să fie competentă în a soluţiona acţiunea.
A constatat instanţa că cererea reclamantului are ca temei şi scop ocrotirea unui drept de asigurări sociale şi că întrucât natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor a solicitat să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 929/10.03.2021; obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa în funcţie de interpretarea dată naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.
Înalta Curte reţine că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 929/10.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, prin care reclamantului i s-a comunicat că la data de 27.01.2021 încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Calitatea emitentului ordinului de încetarea la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.
Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.
Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizaţiei pentru limită de vârstă rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată care prevăd că: "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".
Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.
Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.
Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.