Revision petition over contradictory labor contract validity rulings fails for lack of triple identity of parties, object, and cause

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2018 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Decizia nr. 318/17.07.2017 a pârâtului, prin care s-a "constatat" existenta unei situaţii juridice menţionate de ITM Suceava, conform căreia nu mai este salariat al Institutului sau al vreunei subunităţi, începând cu data de 27.04.2017 "data limită până la care avea obligaţia de a semna un CIM valabil şi legal" şi prin care s-au menţinut implicit soluţiile date sesizării 5123/14.03.2017 - Raportul x/18.05.2017 al Comisiei de Analiză, menţinut prin Hotărârea 4/08.06.2017 a Comisiei de Etică şi apoi prin Hotărârea 17/14.07.2017 a Comitetului de Direcţie; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 67 din 08 februarie 2020 Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea având ca obiect "anulare act administrativ fiscal" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti; a anulat în parte Decizia nr. 318/17.07.2017 doar sub aspectul constatării lipsei calităţii de salariat a reclamantului începând cu data de 27.04.2017.

Împotriva sentinţei nr. 67 din 08 februarie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a încheierii din 10.10.2018 a aceleiaşi instanţe a declarat recurs pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018 a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti, împotriva încheierii din 10.10.2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018; a fost admis recursul declarat împotriva sentinţei nr. 67 din 08 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018; a fost casată sentinţa atacată şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Hotărârile în raport de care se invocă contrarietatea

Prin sentinţa nr. 167 din 5 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost admisă în parte acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură B. Bucureşti; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între 29.04.2017 şi data comunicării către reclamant a Deciziei nr. 318/17.07.2017, drepturi stabilite conform CIM nr. 1/10.06.2015 înregistrat la C. sub nr. x/28.07.2015 şi a actelor adiţionale aferente şi să vireze la bugetele specializate ale statului contribuţiile obligatorii aferente contractului individual de muncă al reclamantului pentru perioada menţionată; a fost obligat pârâtul la actualizarea drepturilor salariale acordate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzilor legale, calculate de la data exigibilităţii drepturilor salariale şi până la plata lor efectivă; a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantului o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate, la data solicitării, 08.05.2017; au fost respinse celelalte capete de cerere ca nefondate.

Prin decizia nr. 605 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul cu nr. x/2019 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 167 din 05 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, revizuentul A., a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului intimatului.

În motivarea căii de atac, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, revizuentul a arătat, în esenţă, că decizia contestată încălcă efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport cu hotărârile pronunţat în dosarul nr. x/2017 (reînregistrat sub nr. x/2019) al Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2019 se reţine cu putere de lucru judecat (mai exact, ca efect al autorităţii de lucru judecat în sens pozitiv) că este legal încheiat şi că produce efecte CIM nr. 2285/26.04.2017, cel puţin până la data comunicării Deciziei nr. 318/2017, în timp ce în dosarul în care a fost pronunţată decizia ce se solicită a fi revizuită se reţine că, nefiind realizat acordul de voinţă al părţilor la nivelul elementelor esenţiale ale unui contract individual de muncă, nu se poate admite că ar fi fost încheiat un contract individual de muncă, manifestările de voinţă ale celor două părţi implicat fiind neconcordante.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti, a solicitat, în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că nu se încadrează în condiţiile impuse în mod expres, strict şi limitativ în art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., iar în subsidiar ca nefondată, considerând că nu există autoritar de lucru judecat deoarece hotărârile judecătoreşti invocate de revizuent au soluţionat situaţii juridice diferite.

La termenul din data de 8 decembrie 2021, la care au avut loc dezbaterile asupra cauzei, Înalta Curte a luat act de faptul că reprezentantul intimatului a precizat că excepţia inadmisibilităţii revizuirii este o apărare de fond.

5. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 26.10.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 8 decembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma aspectelor invocate în susţinerea acesteia, a apărărilor intimatului formulate prin întâmpinare, precum şi a prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea formulată este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi revizuentul se raportează la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 130/2018, nu sunt incidente în cauză.

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată (11 iunie 2018) formulate de reclamantul A. pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Or, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

În ceea ce priveşte cererea de revizuire, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Legiuitorul a consacrat explicit, in terminis, pe plan normativ, efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, are autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât se presupune că ceea ce s-a judecat exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

În acest context, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

În cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, ce au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere, în mod necesar, existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

În speţă, pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând, pe de o parte, între decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal dată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 318/17.07.2017 a Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti, prin care s-a "constatat" existenta unei situaţii juridice menţionate de ITM Suceava, conform căreia, reclamantul A. nu mai este salariat al Institutului sau al vreunei subunităţi, începând cu data de 27.04.2017 "data limită până la care avea obligaţia de a semna un CIM valabil şi legal", iar pe de altă parte, între sentinţa nr. 167 din 5 martie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi decizia nr. 605 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Referitor la decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, obiect al cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte constată că, prin această decizie Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti, împotriva încheierii din 10.10.2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018; a admis recursul declarat împotriva sentinţei nr. 67 din 08 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018; a casat sentinţa atacată şi a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Argumentul care a stat la baza adoptării acestei soluţii s-a raportat la faptul că, cum până la termenul stabilit în mod obiectiv de către angajator, faţă de măsurile dispuse de ITM Suceava, reclamantul nu a semnat actele transmise de angajator în forma propusă de acesta, nu a fost realizat acordul de voinţă al părţilor, necesar pentru desfăşurarea unui raport de muncă, astfel cum prevede art. 16 din Codul Muncii. Pe cale de consecinţă, angajatorul a emis Decizia nr. 318/17.07.2017 prin care a constatat că reclamantul nu mai are calitatea de salariat începând cu data de 27.04.2017, cu respectarea prevederilor art. 16 din Codul Muncii.

Revizuentul a susţinut că aceste statuări contravin celor cuprinse în hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2019, în care se reţine că este legal încheiat şi că produce efecte CIM nr. 2285/26.04.2017, cel puţin până la data comunicării Deciziei nr. 318/2017.

Înalta Curte constată că nu se poate reţine că decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018 ar fi contrară sentinţei nr. 167 din 5 martie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi deciziei nr. 605 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Se observă că, în privinţa celor două cauze nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, întrucât obiectul celor două litigii, finalizate cu hotărârile pretins contrare, este diferit.

Aceasta întrucât ceea ce a lămurit Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019 a fost legat de faptul că perioada scursă până la constatarea nulităţii contractului de muncă prin Decizia nr. 318/17.07.2017 nu este afectată de sancţiunea nulităţii, astfel că reclamantului i se cuvin drepturile salariale până la data comunicării către acesta a Deciziei nr. 318/17.07.2017.

Acest litigiu nu a avut a dezlega problema legalităţii Deciziei nr. 318/17.07.2017 emisă de intimatul Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti, motiv pentru care nu se poate reţine că decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018 ar fi potrivnică celor statuate anterior prin hotărârile pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Faţă de considerentele expuse, constatând că în speţă nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 513 din acelaşi act normativ Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 577 din 14 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.