Revision of arbitral award annulment dismissed as inadmissible for lack of merit resolution

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 20.01.2017, reclamantul Ministerul dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în contradictoriu cu pârâţii A., Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională a Căilor Ferate C.F.R. S.A., a solicitat anularea încheierii nr. 5 din data de 20.04.2016 şi a sentinţei arbitrale nr. 119/16.12.2016, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 5174 din data de 22.12.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiate, a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene Reprezentant de Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu pârâţii A., Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională a Căilor Ferate CFR S.A., a anulat încheierea nr. 5/24.04.2016 şi Sentinţa arbitrală nr. 119/16.12.2016, a reţinut spre soluţionare în fond cererea şi a înaintat dosarul la Registratură pentru a fi înregistrat un dosar cu număr nou, dosar care va fi repartizat aleatoriu unui complet de fond.

Împotriva acesteia sentinţe au formulat recurs pârâţii Ministerul Transporturilor, A. şi Compania Naţională a Căilor Ferate CFR S.A..

2. Hotărârea contestată cu revizuire

Prin decizia nr. 4997 din 7 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017 s-au respins, ca nefondate, recursurile declarat de pârâţii Ministerul Transporturilor, A. şi Compania Naţională a Căilor Ferate CFR S.A..

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 4997 din 7 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac s-a arătat că instanţa de recurs, prin decizia pronunţată, a perpetuat o eroare de fapt, raportându-se la mai mult decât ceea ce a fost iniţial solicitat şi a omis unele principii de drept şi dispoziţii legale obligatorii prin menţinerea unei situaţii necerută de intimatul M.F.P., astfel că respingând recursul ca nefondat şi păstrând situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, a dat mai mult decât s-a cerut.

În privinţa existenţei unei inadvertenţe în ceea ce priveşte principiul disponibilităţii şi pronunţarea instanţei de judecată asupra unor aspecte ce nu au fost cerute, a arătat revizuent că instanţa de recurs continuă interpretarea dată de instanţa de fond, prin simplul fapt al depunerii unei întâmpinări de către MFE, care susţine argumentele favorabile exprimate de către instanţa de fond, însă nu conduc automat la extinderea obiectului cererii iniţial formulate pentru anularea hotărârii arbitrale, care constată culpa contractuală a MFE.

S-a susţinut că instanţa de fond a lăsat necercetate criticile care au făcut obiectul cauzei, respectiv argumentele aduse de MFE în sensul inexistenţei posibilităţii arbitrajului pe cauze de nulitate a clauzei contractuale şi nu pe inoperabilitatea acesteia.

Cum niciuna dintre părţile în proces nu a avut menţiuni în ceea ce priveşte inoperabilitatea clauzei şi s-au oprit asupra nulităţii argumentate, instanţa de fond întemeindu-şi soluţia pe argumente străine de natura pricinii şi fără să analizeze temeinicia pretenţiilor în cauza dedusă judecăţii, s-a substituit părţilor, şi a lăsat nesoluţionat tocmai ceea ce s-a solicitat, nulitatea absolută a clauzei contractuale pe care s-a întemeiat reclamantul MFE în procesul dedus judecăţii.

Concluzionând, revizuenta a arătat că ceea ce a făcut instanţa, atât cea de fond cât şi instanţa de recurs prin decizia a cărei revizuire se solicită, este peste ceea ce MFE a solicitat în acţiunea în anulare formulată, care în mod evident căuta desfiinţarea hotărârii pentru alte motive decât pentru cele admise, respectiv pentru faptul că litigiul nu ar fi susceptibil de arbitraj, respectiv a nulităţii clauzei compromisorii, fapt ce se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-reclamant Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii revizuirii, apreciind că argumentele invocate de revizuentă nu susţin motivul de revizuire invocat, cererea astfel formulată fiind inadmisibilă. În recurs, instanţa de control judiciar nu a schimbat situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, nu a reapreciat probele administrate şi nu a pronunţat o soluţie diferită de cea a instanţei de fond, iar motivarea deciziei nu cuprinde împrejurări de fapt şi de drept extra petita.

A susţinut intimatul că decizia nr. 4997/07.10.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 nu este o hotărâre judecătorească care să evoce fondul cauzei aşa cum impune art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că aceasta nu este o hotărâre judecătorească susceptibilă de retractare.

Totodată, a arătat că prin O.U.G. nr. 212/2020 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în MOF nr. 1307/29.12.2020 s-a stabilit că Ministerul Fondurilor Europene îşi schimbă denumirea în Ministerul Investiţiilor şi proiectelor Europene.

4.2. Intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată, susţinând, în esenţă, că instanţa, prin soluţia pronunţată nu a respectat voinţa părţilor, prin actul de voinţă părţile impunând condiţia ca singurul organ competent în soluţionarea diferendelor apărute între ele din derularea contractului să fie Tribunalul Arbitral.

5. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 13.09.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 8 decembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare.

Aminteşte instanţa că cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac reglementată de dispoziţiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispoziţiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Din perspectiva cerinţelor de admisibilitate a cererii de revizuire de faţă, întemeiate pe această normă şi, implicit, a celor impuse de verificarea admisibilităţii cererii de revizuire în conformitate cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: revizuirea sa fie îndreptată împotriva unei decizii a instanţei de recurs atunci când aceasta evocă fondul; prin decizia supusă revizuirii, instanţa de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Referitor la evocarea fondului, Înalta Curte constată că pentru a fi îndeplinită această condiţie în ceea ce priveşte o decizie dată în recurs, instanţa de recurs, prin soluţia pronunţată, trebuia să fi dat o dezlegare pe fondul raportului juridic litigios dedus judecăţii în cadrul procesual fixat la prima instanţă.

Ca atare, soluţionând recursul, instanţa de recurs, în analiza criticilor susţinute prin motivele de recurs, pe care le găseşte întemeiate în tot sau în parte, procedează la casarea hotărârii recurate şi, în consecinţă, rejudecă procesul dând o soluţie pe fondul oricăreia dintre cererile formulate în faţa instanţelor de fond, iar în această rejudecare, fie acordă altceva decât s-a cerut (ultra petita), omite să soluţioneze o cerere sau un capăt de cerere (minus petita), fie acordă mai mult decât s-a solicitat (plus petita).

Este adevărat că art. 509 alin. (2) C. proc. civ. reglementează unele excepţii de la regula potrivii căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie sa vizeze fondul, însă motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu se regăseşte printre situaţiile de excepţie enumerate în textul menţionat.

Prin decizia nr. 4997 din data de 7 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire se cere, s-au respins recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Transporturilor, A. şi Compania Naţională a Căilor Ferate CFR S.A. împotriva sentinţei nr. 5174 din 22 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Se constată că în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege anterior menţionat nu este respectată, întrucât prin decizia atacată pe calea revizuirii s-au respins ca nefondate recursurile şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nelăsând loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, în cauza de faţă instanţa de recurs nesoluţionând fondul cererii reclamantului.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia prevăzută la pct. 1 al alin. (1) din art. 509 C. proc. civ. referitoare la extra petita invocată de revizuentă, în sensul că instanţa s-a pronunţat pe ceea ce nu s-a cerut.

Instanţa de control judiciar a soluţionat calea de atac ce a constituit obiectul învestirii sale, respingând recursurile ca nefondate şi reţinând că:

"Pe de altă parte, nu se poate susţine că motivele reţinute de către instanţa de fond sunt străine de ceea ce s-a supus judecăţii, întrucât obiectul judecăţii a fost desfiinţarea hotărârii arbitrale, inclusiv pentru inoperabilitatea clauzei compromisorii, ceea ce instanţa a şi făcut", astfel că nu se poate vorbi de extra petita.

Aşa cum s-a arătat, decizia ce formează obiectul revizuirii nu face parte din categoria hotărârilor definitive ce pot face obiectul unei revizuiri, astfel că, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimat este întemeiată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 4997 din 7 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.