Joint liability tax challenge perempted for six-month procedural inactivity; appeal upheld

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 15.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice, a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.09.2015.

Prin încheierea de şedinţă din 19.09.2016, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecarea acţiunii până la soluţionarea cauzei penale înregistrată la Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/2014, apreciind că infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală faţă de reclamantă în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul teritorial Craiova, are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze, câtă vreme, între stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite şi stabilirea răspunderii solidare a reclamantei cu S.C. B. S.R.L. Tg-Jiu există o legătură ce ar putea influenţa soluţionarea prezentei speţe.

Prin referatul întocmit de serviciul arhivă, la data de 07.06.2017, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă au încetat motivele pentru care a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, fiind stabilit termen de judecată, pentru când s-a pus în vedere reclamantei să depună dovezi cu privire la stadiul dosarului nr. x/2014

Prin încheierea de şedinţă din 04.09.2017, instanţa a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa de către instanţă, respectiv de a depune la dosar înscrisuri doveditoare cu privire la stadiul dosarului nr. x/2014

Prin cererea formulată la data de 14.09.2017, reclamanta A. a solicitat reluarea judecăţii, având în vedere îndeplinirea obligaţiilor, anexând copia adresei emisă de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2014

Prin încheierea de şedinţă din 30 octombrie 2017, curtea de apel a menţinut măsura suspendării judecării prezentei cauze, dispusă prin încheierea din 19.09.2016, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei penale înregistrată la Parchetul de pe lângă ÎCCJ- DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/2014, constatând că nu au încetat motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, dosarul nr. x/2014 nefiind încă soluţionat.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă au încetat motivele pentru care a fost dispusă suspendarea, prin referatele întocmite de serviciul arhivă.

Prin încheierea de şedinţă din 10.07.2020, judecata a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa de instanţă, în vederea verificării stadiului procesual al cauzei pentru care s-a dispus suspendarea, respectiv al dosarului înregistrat sub nr. x/2014 la Parchetul de pe lângă ÎCCJ- Serviciul Teritorial Craiova - DIICOT, apreciind că prin atitudinea sa, reclamanta a împiedicat, în mod culpabil desfăşurarea judecăţii.

La data de 21.10.2020, reclamanta A. a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din 27.11.2020, instanţa a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată şi cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă şi a menţinut măsura suspendării judecării cauzei, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., dispusă prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2020, reţinând, cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a unui nou termen de judecată în vederea depunerii de înscrisuri din care să rezulte stadiul dosarului înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, sub nr. x/2014, că aceasta trebuia să depună suficiente diligenţe pentru a depune înscrisuri privind stadiul acestui dosar, apreciind totodată că avea timp suficient să facă demersuri, dosarul fiind suspendat încă din data de 10 iulie 2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 35 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia perimării invocate de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 35 din 15 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că pentru termenul când a fost constatată perimarea cauzei a depus la dosar o cerere de amânare însoţită de înscrisuri din care rezulta că se afla în carantină din data de 6.02.2021, astfel că nu se putea reţine o pasivitate din partea sa şi nu se impunea aplicarea sancţiunii perimării.

A menţionat că a efectuat demersuri pentru a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte stadiul dosarului înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, sub nr. x/2014 însă, până la data de 12.02.2021, nu a primit niciun răspuns din partea acestei instituţii, astfel că nu se poate aprecia că este îndeplinită condiţia perimării privitoare la "motive imputabile părţii".

Totodată, a apreciat că pentru a preveni orice eroare instanţa, în baza rolului activ, trebuia să dispună efectuarea unei adrese la DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, pentru a afla stadiul dosarului, având în vedere temeiul pentru care s-a dispus iniţial suspendarea cauzei respectiv art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cadrul concluziilor scrise depuse la dosar recurenta-reclamantă a mai susţinut că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin depunerea cererii de repunere pe rol a cauzei la data de 21.10.2020, chiar dacă această cerere a fost respinsă de instanţă, ea reprezintă un act de procedură al cărui scop era judecarea procesului.

4. Apărările formulate în recurs

Nu a fost formulată întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice, a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.09.2015.

Cauza a fost suspendată şi repusă pe rol de mai multe ori, iar prin încheierea de şedinţă din 10.07.2020, judecata a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa de instanţă, în vederea verificării stadiului procesual al cauzei pentru care s-a dispus suspendarea, respectiv al dosarului înregistrat sub nr. x/2014 la Parchetul de pe lângă ÎCCJ- Serviciul Teritorial Craiova - DIICOT.

Prin încheierea de şedinţă din 27.11.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată şi cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă şi a menţinut măsura suspendării judecării cauzei, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., dispusă prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2020, reţinând, cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a unui nou termen de judecată în vederea depunerii de înscrisuri din care să rezulte stadiul dosarului înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, sub nr. x/2014, că aceasta trebuia să depună suficiente diligenţe pentru a depune înscrisuri privind stadiul acestui dosar, apreciind totodată că avea timp suficient să facă demersuri, dosarul fiind suspendat încă din data de 10 iulie 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 35 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia perimării invocate de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice, reclamanta formulând critici de nelegalitate a acesteia.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma sa fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau instanţă."

Potrivit art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, sancţiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.

Astfel, este fără putinţă de tăgadă că, de esenţa acestei sancţiuni, este culpa procesuală a părţii.

În speţă, cauza a fost suspendată la data de 10.07.2020, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina reclamantei.

Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 16.10.2020, ulterior depunând la dosar şi cerere de amânare a judecării cauzei.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată şi cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă şi a menţinut măsura suspendării judecării cauzei, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., dispusă prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2020.

Recurenta-reclamantă nu a înţeles să atace această încheiere şi nici încheierea de suspendare a judecării cauzei din 10.07.2020.

Or, prima instanţă verificând condiţiile prevăzute de lege, respectiv: cauza să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; rămânerea în nelucrare să se fi datorat culpei părţii; neintervenirea unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; inexistenţa unei cauze de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, în mod corect a constatat intervenirea perimării acţiunii, termenul de perimare împlinindu-se la 10 februarie 2020.

Instanţa de control judiciar nu poate reţine critica recurentei-reclamante referitoare la respingerea în mod greşit a cererii de amânare a judecării cauzei formulate pentru termenul din 15 februarie 2021 când a fost constatată perimarea.

În practicaua sentinţei civile nr. 35 din 15 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut că: "faţă de cererea de amânare formulată de către reclamantă pentru imposibilitate de prezentare, aceasta nu este însoţită de înscrisuri doveditoare, din care să rezulte imposibilitatea de prezentare la acest termen a reclamantei, întrucât se află în carantină, motiv pentru care o va respinge".

Chiar dacă recurenta-reclamantă s-ar fi aflat în carantină în acea perioadă, aşa cum susţine în cadrul motivelor de recurs, aceste susţineri sunt lipsite de relevanţă câtă vreme a fost reprezentată pe tot parcursul procesului de apărător ales.

Mai mult, cererea de amânare a judecării cauzei formulată de recurenta-reclamantă a fost transmisă la dosar prin e-mail, la data de 12 februarie 2021, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar fond, dată la care termenul de perimare de 6 luni se împlinise, astfel cum s-a arătat anterior.

Înalta Curte nu poate reţine nici incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 417 C. proc. civ., privind întreruperea cursului perimării prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, motivat de faptul că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin depunerea cererii de repunere pe rol a cauzei la data de 21.10.2020, ce reprezintă, de fapt, critica principală adusă de recurenta-reclamantă deciziei recurate.

Simpla formulare a unei cereri de repunere pe rol, neurmată de repunerea efectivă a cauzei pe rol, nu poate avea efectele juridice întreruptive ale termenului de perimare, astfel cum au fost invocate de recurentă.

Actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenţia clară de a continua judecata, iar o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăşi, doar prin simpla formulare, această funcţie.

În cauză, Înalta Curte constată că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează exclusiv culpei părţii reclamante, atât timp cât, odată cu cererea de reluare a judecăţii din data de 21.10.2020 reclamanta nu a verificat şi nu s-a asigurat că şi-a îndeplinit integral, complet, obligaţia stabilită de instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 35 din 15 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.