Exclusion of seniority bonuses for fixed-term judicial assistants under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.12.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Ordinului nr. 3344/C emis la data de 24.08.2020 de Ministrul Justiţiei, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 713 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă, în parte, cererea reclamantului şi s-a dispus modificarea în parte a Ordinului nr. 3344/C/24.08.2020, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, în sensul includerii în indemnizaţia lunară cuvenită reclamantului şi a sporului de fidelitate-spor pentru vechimea în funcţia de specialitatea funcţiei în sistemul justiţiei începând cu 11.12.2016; a fost obligat pârâtul la 50 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 713 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică a susţinut că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cauza în baza prezumţiei puterii de lucru judecat, raportat la sentinţa nr. 889/05.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în condiţiile în care prezumţia este doar un mijloc de probă care trebuie coroborat cu alte probatorii administrate în cauză. Astfel, instanţa a invocat puterea de lucru judecat, fără a pune în discuţia părţilor această prezumţie, nesocotind dreptul la apărare, principiul contradictorialităţii şi al disponibilităţii garantate de art. 9, art. 13 şi art. 14 din C. proc. civ., situaţie ce se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a susţinut recurentul că au fost încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, aplicabile în materia salarizării asistenţilor judiciari.

Ordinul contestat a fost emis în baza prevederilor Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, precum şi ale O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal bugetare.

Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul a exclus asistenţii judiciari de la acordarea sporului pentru vechime cumulat în această funcţie, tocmai în ideea că aceştia sunt numiţi pe o perioadă determinată de 5 ani, singurele tranşe de vechime în funcţie aplicabile fiind de la 0 la 3 ani şi, respectiv, de la 3 la 5 ani.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru neplata taxei judiciare de timbru iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

A menţionat că instanţa de fond a respectat regulile de procedură şi că nu se poate susţine că ar fi încălcat dreptul la apărare al recurentului sau principiul contradictorialităţii, precizând că a invocat încălcarea efectului de lucru judecat a sentinţei civile nr. 889/05.11.2020 a Tribunalului Galaţi, atât prin contestaţia administrativă, cât şi prin răspunsul la întâmpinare, iar faptul că pârâtul nu a urmărit procesul nu determină o încălcare a drepturilor sale procesuale.

Consideră că recurentul, prin enumerarea unor legi privind salarizarea bugetarilor, care nu au fost aplicate în perioada vizată de actul contestat (01.12.2016 - 30.11.2019), caută să lipsească de efecte o hotărâre judecătorească definitivă, motiv pentru care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 8 decembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021 Înalta Curte a respins excepţia netimbrării recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat anularea Ordinului nr. 3344/C/24.08.2020 emis de pârât.

În esenţă, a arătat că prin ordinul contestat i-au fost stabilite - în anexa 9 - drepturile salariale pentru perioada 01.12.2016 - 31.12.2019, însă, deşi vechimea este unul dintre criteriile stabilirii salariului, în cazul său nu este menţionată vechimea corectă, fiind reţinută o vechime de 0-3 ani respectiv 3-5 ani, cu toate că la data de 01.12.2016 avea o vechime în funcţie de 8 ani.

Prin sentinţa recurată, instanţa a admis în parte cererea reclamantului şi a dispus modificarea în parte a Ordinului nr. 3344/C/24.08.2020, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, în sensul includerii în indemnizaţia lunară cuvenită reclamantului şi a sporului de fidelitate-spor pentru vechimea în funcţia de specialitatea funcţiei în sistemul justiţiei începând cu 11.12.2016.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la sporul de fidelitate, în raport de puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 889/05.11.2020 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 157/25.02.2021 a Curţii de Apel Galaţi.

Prin raportare la această sentinţă precum şi în raport de sentinţele civile nr. 1032/20.10.2020 şi nr. 783/13.11.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în cauze similare, în care colegi ai reclamantului aflaţi în situaţii de muncă identice au beneficiat de acest spor, a apreciat instanţa că reclamantul este îndreptăţit la emiterea unui nou ordin corespunzător de salarizare.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că pârâtul şi-a întemeiat unul din motivele de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În cauza de faţă acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este greşită.

Prin Ordinul nr. 3344/C/24.08.2020, emis de Ministrul Justiţiei s-au stabilit drepturile salariale pentru asistenţii judiciari din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţilor de apel pe perioada 01.12.2016 - 30.11.2019.

Împotriva acestui ordin reclamantul a formulat contestaţie, ce a fost respinsă de Ministerul Justiţiei cu motivarea că mandatul limitat la 5 ani a exclus acordarea pentru asistenţii judiciari a drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul justiţiei, cum este majorarea pentru vechimea în funcţie.

A arătat pârâtul că la momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcţie pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem, respectiv pentru tranşa de la 3 la 5 ani, faptul că acelaşi asistent judiciar obţine ulterior un alt mandat de 5 ani nefiind relevant, fidelizarea fiind incompatibilă cu noţiunea de mandat.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 precum şi ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcţie, grad, gradaţie, pe clase de salarizare, iar în ceea ce priveşte asistenţii judiciari, reîncadrarea s-a realizat avându-se în vedere art. 16 din Capitolul VIII, Anexa VI la Legea cadru.

Conform alin. (1) al acestui articol "Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenţi unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani."

Cum dispoziţii similare se regăsesc şi în cuprinsul art. 16 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017 a considerat pârâtul că nu există niciun temei legal pentru stabilirea indemnizaţiilor asistenţilor judiciari în raport de vechimea efectivă în funcţie.

Aşa cum rezultă din preambulul ordinului contestat, acesta a fost emis în conformitate cu dispoziţiile Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 99/2016, O.U.G. nr. 9/2017 şi ale art. 14, 22, 25, 38, 39 şi Anexei V din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018, ţinând seamă şi de Decizia CCR nr. 794/2016.

În ceea ce priveşte salarizarea asistenţilor judiciari, reţine instanţa de control judiciar că dispoziţiile art. 16 din capitolul VIII secţiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc:

(1) Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu indemnizaţia lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă la cap. I lit. A) nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.

(2) Asistenţii judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi ale asistenţilor judiciari se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţiilor legale rezultă că legea de salarizare unitară prevede expres că există numai două tranşe de vechime ce pot fi acordate asistenţilor judiciari, anume de la 0-3 ani respectiv de la 3-5 ani.

Înalta Curte are în vedere şi că aceste dispoziţii ale art. 16 alin. (1) din capitolul VIII, secţiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche, iar prin decizia nr. 458 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1108 din 22 noiembrie 2021, Curtea Constituţională a respins această excepţie, reţinând la pct. 21-24 din decizie următoarele aspecte: (...)

21. Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia salarizării asistenţilor judiciari, situată în marja sa de apreciere, permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi B. împotriva României, paragraful 15.

22. În acelaşi timp, diferenţa de tratament juridic în raport cu judecătorii este justificată şi de faptul că asistenţii judiciari, deşi participă la constituirea completului de judecată, îndeplinesc doar un rol consultativ în înfăptuirea actului de justiţie, neputându-se pune un semn de egalitate între activitatea desfăşurată de aceştia şi cea a judecătorilor. Cu toate acestea, recunoscând importanţa activităţii desfăşurate de asistenţii judiciari şi ţinând cont şi de obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile ce le revin acestora, legiuitorul a înţeles să stabilească un nivel al indemnizaţiei corespunzătoare celei a judecătorului cu grad de judecătorie, prevăzută în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, la cap. I lit. A) nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani. Această reglementare nu contravine principiului egalităţii în drepturi, care nu are semnificaţia omogenităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (de exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999).

23. În consecinţă, prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

24. De asemenea, acceptarea criticilor formulate cu privire la omisiunea legiuitorului de a reglementa salarizarea asistenţilor judiciari în raport cu vechimea efectivă în funcţie ar echivala cu transformarea Curţii Constituţionale în legiuitor pozitiv. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Prin urmare, având în vedere dispoziţii legale anterior menţionate, recurentul-pârât nu putea stabili o încadrarea prin raportare la alte tranşe de vechime decât cele stabilite prin lege.

În consecinţă, intimatul-reclamant nu este îndreptăţit la "sporul de fidelitate" în baza Legii nr. 153/2017, astfel că acordarea acestuia nu este posibilă, drepturile salariale prevăzute în Anexa la Ordinul nr. 3344/C/24.08.2020 fiind corect calculate.

În ceea ce priveşte efectele sentinţei civile nr. 889/2020 din 5.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2019 definitivă prin decizia Curţii de Apel Galaţi nr. 157/2021 din 25.02.2021 Înalta Curtea reţine că în cadrul litigiului soluţionat prin hotărârile indicate intimatul-reclamant din prezenta cauză împreună cu alţii au solicitat calcularea şi plata drepturilor salariale echivalente reieşite din aplicarea majorării indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport cu vechimea numai în funcţia de personal asimilat judecătorilor prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu 09.04.2015 până la zi precum şi în continuare, cât timp se menţin condiţiile de acordare.

Din cuprinsul considerentelor hotărârii indicate reiese că pentru acordarea acestor drepturi a fost aplicat mecanismul egalizării drepturilor salarial astfel cum rezultă din Legea nr. 71/2015 şi decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 şi nu prevederile Legii nr. 153/2017.

Aşadar, în cadrul acestui litigiu s-a constata existenţa unor diferenţe de drepturi salariale ale reclamanţilor rezultate prin aplicarea majorării indemnizaţiei de încadrare brute lunare în raport de vechimea numai în funcţia de personal asimilat judecătorilor, prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006.

Găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi constatând că sentinţa recurată este nelegală, urmând a fi reformată, Înalta Curte găseşte de prisos a mai analiza criticile recurentului-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa în tot sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 713 din 7 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în tot, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.