Olympic athlete keeps original lifetime annuity; ministry's appeal rejected, arrears and interest confirmed.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, anularea în parte a ordinului emis de Ministerului Tineretului şi Sportului prin care a fost recalculat cuantumul rentei viagere ce i se cuvine, potrivit art. 64 din Legea nr. 69/2000, obligarea pârâtului la recunoaşterea dreptului său la renta viageră, potrivit art. 64 din Legea nr. 69/2000, în cuantumul achitat anterior suspendării plăţii acesteia, obligarea pârâtului la plata sumei de 21.956 RON, reprezentând diferenţa dintre cuantumul rentei achitate anterior suspendării şi cuantumul rentei stabilite prin Ordinul Ministrului contestat, pentru toată perioada în care era îndreptăţit la achitarea rentei în cuantumul stabilit iniţial (perioada ianuarie 2020 - noiembrie 2020), obligarea pârâtului la plata rentei viagere în cuantumul stabilit iniţial, pentru perioada noiembrie 2020 şi până la soluţionarea cauzei, plata dobânzii legale pentru diferenţa de sumă la care era îndreptăţit, calculată de la momentul la care renta trebuia achitată în cuantumul iniţial şi până la plata efectivă a acesteia, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 620 din 19 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului; a fost anulat în parte actul administrativ de stabilire a rentei viagere cuvenite reclamantului ca urmare a cererii înregistrate la Ministerul Tineretului şi Sportului sub nr. x/19.11.2019, în ceea ce priveşte cuantumul drepturilor de plată cu acest titlu; a fost obligat pârâtul la recunoaşterea dreptului reclamantului de a încasa renta viageră în cuantumul aflat în plată anterior suspendării plăţii acesteia ca urmare a cererii înregistrate la Ministerul Tineretului şi Sportului sub nr. x/07.05.2019. Totodată a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a diferenţei dintre cuantumul rentei viagere cuvenite acestuia, aflat în plată anterior suspendării plăţii rentei viagere ca urmare a cererii înregistrate la Ministerul Tineretului şi Sportului sub nr. x/07.05.2019, şi cuantumul rentei viagere ce i-a fost achitată ca urmare a cererii înregistrate la Ministerul Tineretului şi Sportului sub nr. x/19.11.2019, în sumă de 21.956 RON pentru perioada ianuarie - noiembrie 2020 inclusiv, precum şi în continuare, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective şi la plata sumei de 5.110 RON către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 620 din 19 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii recurate, cu consecinţa rejudecării procesului şi a respingerii cererii introductive de instanţă ca nefondată.

Critica adusă de recurentul-pârât sentinţei instanţei de fond a vizat faptul că, deşi aceasta a admis că prin Ordonanţa 61/2016 privind modificarea şi completarea Legii nr. 69/2000, s-au adus modificări modului de calcul al rentei viagere prevăzută de art. 64 din lege, în mod nelegal, a admis solicitarea reclamantului, obligând în acest fel pârâtul la recunoaşterea dreptului reclamantului de a încasa renta viageră în cuantumul aflat în plată anterior suspendării plăţii acesteia, în acest fel încălcând şi aplicând greşit normele de drept material.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., excepţie respinsă de Înalta Curte în şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021.

Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25.10.2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 decembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, în anul 2013, la retragerea din activitatea sportivă, reclamantului A. i s-a stabilit dreptul la rentă viageră pentru performanţele sportive obţinute în echipa de sabie a României, conform art. 64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cuantumul rentei fiind calculat la suma de 9.731 RON/lună.

Prin cererea înregistrată la Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) sub nr. x/07.05.2019, reclamantul a solicitat suspendarea acordării rentei viagere începând cu data de 07.05.2019, întrucât urma să revină în activitatea sportivă.

Ulterior, la data de 19.11.2019, prin cererea înregistrată la MTS sub nr. x, reclamantul a solicitat acordarea, din nou, a rentei viagere. Ca urmare a acestei cereri, i s-a calculat o rentă în sumă de 7.735 RON/lună, mai mică decât cea stabilită iniţial.

Reclamantul a adresat autorităţii publice pârâte o solicitare de a se reveni la cuantumul anterior al rentei, primind răspunsul nr. x/12.03.2020, prin care i s-a adus la cunoştinţă că, având în vedere că a urmat procedura prevăzută pentru o cerere nouă de acordare a rentei viagere, stabilirea cuantumului acesteia s-a făcut conform art. 64 alin. (5) lit. a) şi b) din Legea nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest context, reclamantul a promovat acţiune în contencios administrativ, prin care a supus cenzurii instanţei refuzul considerat nejustificat al autorităţii de a-i recunoaşte dreptul la renta viageră în cuantumul stabilit iniţial.

Prin sentinţa recurată, acţiunea reclamantului A. a fost admisă, pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului formulând critici de nelegalitate a acestei sentinţe din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, în forma în vigoare în anul 2013, când s-a stabilit iniţial dreptul reclamantului la rentă viageră:

"(1) Sportivul de performanţă care a obţinut o medalie de aur, argint sau de bronz în probele individuale sau pe echipe din cadrul jocurilor olimpice sau o medalie de aur la campionatele mondiale şi europene de seniori probe olimpice are dreptul, la cerere şi cu confirmarea Ministerului Tineretului şi Sportului, la o renta viageră. (...) (2) Renta viageră prevăzută la alin. (1) reprezintă echivalentul a 1,5 salarii medii brute pe economie. (3) Pentru stabilirea rentei viagere se utilizează salariul mediu brut pe economie comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică pentru luna anterioară celei în care se face plata drepturilor. (4) Renta viageră se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care sportivul se retrage din activitate, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a prezentei legi. (5) În funcţie de nivelul performantei sportive, din renta viageră, calculată potrivit prevederilor alin. (2), drepturile lunare se acordă din 1,5 salarii medii brute pe economie, după cum urmează: a) - 100% pentru prima medalie de aur obţinută la jocurile olimpice; - 80% pentru prima medalie de argint obţinută la jocurile olimpice sau pentru prima medalie de aur obţinută la campionatele mondiale; - 70% pentru prima medalie de bronz obţinută la jocurile olimpice sau pentru prima medalie de aur obţinută la campionatele europene; b) 50% din valoarea indemnizaţiei corespunzătoare cuvenite potrivit lit. a) pentru următoarele medalii de aur şi argint obţinute la jocurile olimpice şi pentru medaliile de aur obţinute la campionatele mondiale sau campionatele europene (...)".

Prin O.U.G. nr. 61/2016 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, s-au adus modificări modului de calcul al rentei viagere prevăzute de art. 64 din lege.

Conform art. II din ordonanţa amintită anterior:

"Rentele viagere aflate în plată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se recalculează în conformitate cu dispoziţiile art. 64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care renta rezultată în urma recalculării este mai mică decât cea aflată în plată/cuvenită la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se plăteşte renta viageră mai mare".

Dreptul reclamantului a fost stabilit anterior O.U.G. nr. 61/2016, astfel că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. II din acest act normativ, potrivit căruia se va achita renta viageră mai mare dintre cea recalculată conform O.U.G. nr. 61/2016 şi cea cuvenită sau aflată în plată la data intrării în vigoare a acesteia.

În speţă, renta viageră calculată în favoarea reclamantului în anul 2013 a continuat să îi fie achitată acestuia în acelaşi cuantum, de 9.731 RON, şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 61/2016, până la momentul la care a solicitat suspendarea plăţii, ca urmare a revenirii în activitatea sportivă, potrivit art. 64 alin. (10) din Legea nr. 69/2000, care prevede că "În perioada revenirii în activitate ca sportiv activ plata rentei viagere se suspendă".

În mod corect a reţinut judecătorul fondului că revenirea în activitatea sportivă nu determină pierderea dreptului la renta viageră, ci doar suspendarea plăţii rentei, în intervalul de timp în care este prezent impedimentul reprezentat de desfăşurarea de activitate sportivă.

Prin urmare, la încetarea acestui impediment, se va relua plata rentei stabilite iniţial, fără a fi necesar ca dreptul la rentă să fie din nou recunoscut, câtă vreme dreptul în sine nu a încetat niciun moment, fiind suspendat doar exerciţiul său.

Astfel, în speţă, nu se impunea o recalculare a dreptului, ci doar reluarea plăţii rentei deja stabilite anterior suspendării plăţii, conform normelor legale în vigoare la acel moment, plata nefiind întreruptă ci doar suspendată.

Aşa fiind, faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs de către pârât nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Având în vedere această soluţie, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, care a formulat recurs privind modul de soluţionare a fondului litigiului de către prima instanţă, ceea ce a necesitat din partea intimatului-reclamant avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, urmând a o încuviinţa, conform dovezii depusă de acesta în dosarul de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul şi va obliga recurentul-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 620 din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3570 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.