Interim 100% reimbursement of off-label medication ordered: Appeal partially allowed to include Ministry of Health as liable party pending final judgment.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), a formulat cerere prin care a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 148/CA din 18 august 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, fiind respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială în contradictoriu cu aceştia ca formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială promovată de reclamant, fiind obligată pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 148/CA din 18 august 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială şi faţă de aceşti pârâţi, criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, a susţinut că pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale au calitate procesuală pasivă faţă de prevederile Legii nr. 95/2006 şi ale Ordinului nr. 861/2014, precizând că Ministerul Sănătăţii a recunoscut situaţia medicamentelor prescrise de medici unor pacienţi pentru indicaţii terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului - aşa zisa prescriere off-label - şi intenţionează să o remedieze.

Or, în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii recunoaşte şi doreşte să asigure accesul la tratament pentru pacienţii fără alternativă terapeutică sau pentru care are contraindicaţie la medicamente prin intermediul prescripţiei off-label iar Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale este o instituţie aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, apreciază recurentul că nu se poate considera că nu au calitate procesuală pasivă.

În continuare, a indicat o serie de hotărâri judecătoreşti, cu titlu de jurisprudenţă, în privinţa calităţii procesuale pasive a pârâţilor.

3.2 Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea ordonanţei preşedinţiale ca neîntemeiată.

A criticat soluţia instanţei de fond referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, considerând că instanţa a pronunţat o hotărâre cu eludarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, H.G. nr. 696/2021, Ordinului nr. 1068/627/2021, H.G. nr. 720/2008, Ordinul nr. 861/2014, O.U.G. nr. 77/2011, Ordinul nr. 735/976/2018, Ordinul nr. 564/499/2021. H.G. nr. 144/2010 şi Ordinul nr. 1295/2015, în opinia sa, Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Totodată, consideră că în raport de obiectul cauzei şi atribuţiile CNAS, expres reglementate de art. 280 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu are nicio atribuţie cu privire la extinderea indicaţiilor terapeutice ale unui medicament existent în lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, nu intră în raporturi juridice cu persoanele asigurate şi nu are competenţa de a efectua plata către asiguraţi a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale de care aceştia au beneficiat sau urmează să beneficieze.

Prin urmare, consideră eronată soluţia instanţei de fond în cea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS şi pe cale de consecinţă solicită admiterea acestei excepţii şi respingerea acţiunii reclamantului promovată în contradictoriu cu CNAS, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, consideră recurenta-pârâtă că în favoarea reclamantului nu există aparenţa de drept şi critică soluţia primei instanţe, apreciind că aceasta a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ., întrucât indicaţia pentru care reclamantul a solicitat tratamentul cu DCI-ul Bevacizumab, respectiv pentru Glioblastom, nu se regăseşte în protocolul terapeutic corespunzător administrării şi monitorizării tratamentului cu acest medicament.

În final, se precizează că în mod greşit prima instanţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale şi totodată a apreciat că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, pronunţând astfel o soluţie vădit nelegală, neavând în vedere faptul că nu poate fi acceptată solicitarea reclamantului de acordare în mod provizoriu a medicamentului în litigiu ca şi măsură premergătoare operaţiunii de decontare.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului recurentului-reclamant, raportat la faptul că acesta face numai o înşiruire de soluţii pretins favorabile, în cauze similare, fără să arate considerentele care au dus la acele soluţii şi fără să arate care este legătura dintre soluţiile enumerate şi cauza de faţă, unele dintre acestea neavând nicio legătură cu speţa de faţă şi raportat la faptul că temeiul legal utilizat de recurent în susţinerea recursului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului recurentului-reclamant şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică, dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale.

4.2 Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, prin întâmpinările depuse la dosar a solicitat respingerea, ca nefondate, a recursurilor promovate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică, dată cu corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale în materie.

4.3. Intimatul-pârât Guvernul României, prin întâmpinarea formulată în cauza a solicitat respingerea recursului recurentului-reclamant, ca neîntemeiat, apreciind că Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 8 decembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul recurentului A. este fondat, în limitele ce vor fi arătate, iar recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A., excepţie invocată de Ministerul Sănătăţii prin întâmpinare, constatând că, deşi recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, critică ce pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizată din această perspectivă de către instanţa de control judiciar.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită, cu o cerere prin care, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună obligarea acestora la a-i asigura, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa recurată cererea de ordonanţă preşedinţială în contradictoriu cu pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi obligată aceasta să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Verificând critica referitoare la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind fondată, însă numai în cea ce priveşte pe pârâtul Ministerului Sănătăţii.

Reţine instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor constituţionale şi celor ale Codului Administrativ, publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 555 din 5 iulie 2019, "Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în temeiul votului de încredere acordat de Parlament în baza programului de guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice", iar "în exercitarea atribuţiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în condiţiile art. 115 alin. (1) - (3) din Constituţie".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) şi (3) din Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 861/2014:

"(2) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România este autoritatea naţională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale în conformitate cu dispoziţiile prezentului ordin, şi propune Ministerului Sănătăţii Lista, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii;

(3) În urma evaluării fiecărui medicament pentru includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România emite decizii în conformitate cu prevederile prezentului ordin".

Atribuţiile Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, conferite prin legea de organizare şi funcţionare, sunt enumerate la art. 4, Capitolul II, din Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul MS nr. 861/2014 Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale este autoritatea naţională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale, în conformitate cu dispoziţiile prezentului ordin, şi propune Ministerului Sănătăţii lista care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii.

Iar conform art. 8 lit. d) din acelaşi ordin Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate iniţia, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din listă în următoarele situaţii:

d) DCI - uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicaţie nouă, altele decât cele pentru care solicitanţii au depus cerere.

În speţa dedusă judecăţii obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea reclamantului ca pârâţii să îi asigure pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Din dispoziţiile legale anterior enunţate rezultă că, Guvernul României poate sta în justiţie, în calitate de pârât, în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, neavând atribuţii şi competenţe pentru realizarea pretenţiilor reclamantului din prezenta speţă.

Cum, în speţa de faţă instanţa nu a fost sesizată cu privire la obligarea pârâtelor la introducerea unor medicamente în lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acorda în cadrul programelor naţionale de sănătate, în mod corect a reţinut prima instanţă că nici pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România nu are calitate procesuală pasivă, întrucât litigiul nu are ca obiect obligarea acesteia, chiar cu caracter vremelnic, la realizarea vreuneia din competenţele sale.

În privinţa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte găseşte întemeiată critica recurentului-reclamant, urmând să admită recursul promovat de acesta şi să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii.

Reţine instanţa de control judiciar că în conformitate cu art. 36 C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii".

Ca urmare, în esenţă, calitatea procesuală presupune: o identitate între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv o identitate între persoana pârâtului (persoana chemată în judecată) şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii sau persoana faţă de care se urmăreşte să se stabilească un drept.

Această identitatea trebuie să se materializeze prin echivalenţa dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului, respectiv pârâtul şi cel obligat la respectarea dreptului.

Şi în procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile prevăzute în C. proc. civ., respectiv aspectele referitoare la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acţiona şi afirmarea unui drept, cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS, cu consultarea CFR şi se aprobă prin hotărârea a Guvernului, iar art. 251 din acelaşi act normativ prevede că Ministerul Sănătăţii are atribuţia elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS. În dezvoltarea acestor competenţe, prevederile art. 2 - 4 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea Ministerului Sănătăţii stabilesc atribuţiile principale şi obiectivele urmărite în activitatea autorităţii ministeriale.

Totodată, prevederile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 95/2006 dispun că:

"(1) Programele naţionale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii şi strategiei sănătăţii publice de către Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică. (...) (5) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea CNAS; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătăţii şi/sau CNAS, după caz."

Astfel, Ministerul Sănătăţii elaborează programele naţionale de sănătate în colaborare cu CNAS, care, la rândul său, are atribuţii în gestionarea Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor şi dispozitivelor asistive.

Având în vedere aceste atribuţii, precum şi obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, prin care reclamantul solicită, cu caracter provizoriu, obligarea pârâţilor la asigurarea pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100%, a medicamentului Bevacizumab, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii, autoritate căreia îi revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populaţiei, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistenţă medicală şi tratament, adaptate nevoilor pacienţilor.

Prin urmare, Înalta Curte urmează a obliga şi Ministerul Sănătăţii să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluţionarea litigiului de fond.

3. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Criticile recurentei-pârâte referitoare la greşita respingere de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sunt neîntemeiate pentru considerentele expuse pe larg în cadrul analizei recursului reclamantului, motiv pentru care nu vor mai fi reluate argumentele prezentate anterior.

În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, reţine instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, că în mod corect a fost respins această excepţie, calitatea procesuală a CNAS fiind reţinută în baza competenţelor sale generale de a gestiona sistemul de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Având în vedere aceste atribuţii, precum şi obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, prin care reclamantul solicită, cu caracter provizoriu, obligarea pârâţilor să asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Bevacizumab, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, autoritate căreia îi revine responsabilitatea de a proteja sănătatea populaţiei, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistenţă medicală şi tratament, adaptate nevoilor pacienţilor.

Al doilea set de critici dezvoltat de recurenta-pârâtă priveşte condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

În esenţă, pârâta a criticat sentinţa recurată, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ. referitoare la aparenţa de drept şi neprejudecarea fondului.

Referitor la cerinţa aparenţei de drept, recurenta-pârâtă a invocat inexistenţa unui cadru legal corespunzător pretenţiilor reclamantului, care solicită decontarea în regim de compensare integrală a tratamentului cu medicamentul Bevacizumab pentru afecţiunea de care suferă.

Înalta Curte are în vedere faptul că, spre deosebire de acţiunea de fond, procedura ordonanţei preşedinţiale nu presupune dovedirea, de către reclamant, a temeiniciei pretenţiei formulate. Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic generator al pretenţiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei analize sumare a situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept incidente speţei.

În speţă, Înalta Curte constată că reclamantul a probat aparenţa de drept, depunând acte medicale din care rezultă că a fost diagnosticat cu Glioblastom.

Este real faptul că indicaţia terapeutică pentru medicamentul prescrise nu se poate autoriza decât în condiţiile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/23.07.2014, prin depunerea unei documentaţii către Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale, din care să rezulte îndeplinirea criteriilor prevăzute în cuprinsul ordinului, urmată de emiterea unei decizii favorabile din partea acestei instituţii. Procedura este însă una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp; or, timpul este elementul care lipseşte recurentului-reclamant, întrucât orice întârziere poate avea consecinţe deosebit de grave, punând în pericol dreptul la viaţă al acestuia.

Înalta Curte reţine că în sarcina statului revine o obligaţie de asigurare a unei asistenţe medicale adecvate pacienţilor, obligaţie la care face referire şi jurisprudenţa CEDO în materie, un exemplu relevant fiind hotărârea Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenţie, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin), deoarece acesta nu era inclus în lista medicamentelor decontate.

Măsura solicitată de reclamant are caracter vremelnic, fiind menită să răspundă unei situaţii de urgenţă, în care există un risc iminent la adresa vieţii şi sănătăţii reclamantului şi limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului.

4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 şi dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A., va admite recursul acestuia, va casa, în parte sentinţa recurată şi în rejudecare va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi va obliga şi această autoritate să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, medicamentul solicitat până la soluţionarea litigiului de fond; totodată va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A..

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 148/CA din 18 august 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii.

Obligă şi Ministerul Sănătăţii să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.