Procedural suspension and dismissal of request to repulse case on the rol for culpable failure to submit evidentiary documents substantiating challenge to active procedural standing.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, pârâtul Municipiul Ploieşti, în contradictoriu reclamanta A. S.A., a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 1151 din 10 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 19 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării recursului formulat de pârâtul Municipiul Ploieşti împotriva sentinţei nr. 1151 din 10 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamanta A. S.A., pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către recurentul-pârât Municipiul Ploieşti, respectiv nedepunerea, în copii lizibile, certificate pentru conformitate cu originalul a cesiunii de creanţă - factura fiscală nr. x/02.06.2016 încheiate între intimata-reclamantă şi S.C. B. S.R.L., a notificării acesteia către recurent, precum şi a acordului de cesiune nr. x/08.03.2016, eliberat de Primăria Ploieşti.

Prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a recursului formulat de recurentul-pârât Municipiul Ploieşti împotriva sentinţei nr. 1151 din 10 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu intimata-reclamantă A. S.A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierilor din 19 mai 2020 şi 27 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 414 şi art. 490 C. proc. civ. a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploieşti, solicitând admiterea recursului, anularea încheierilor şi repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile pentru repunerea cauzei pe rol, respectiv a depus la dosar înscrisuri în dovedirea excepţiilor invocate iar instanţa, în cazul în care ar fi apreciat că înscrisurile sunt insuficiente trebuia fie să acorde un nou termen, fie să soluţioneze cauza în funcţie de înscrisurile aflate la dosar.

A mai arătat că a depus toate diligenţele pentru obţinerea înscrisurilor şi că Municipiul Ploieşti este terţ faţă de contractul de cesiune de creanţe, astfel că, instanţa trebuia să pună în vedere şi reclamantului să depună aceste înscrisuri.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat împotriva încheierilor de şedinţă din 19 mai 2020 şi 27 octombrie 2020, având în vedere că a intervenit perimarea recursului declarat de Municipiul Ploieşti, care este de natură a anihila recursul declarat împotriva încheierilor de suspendare.

A susţinut că în mod corect instanţa de recurs a suspendat cauza întrucât recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosar înscrisurile necesare dezlegării acesteia şi, de asemenea, la termenul din 27.10.2020 a respins cererea de repunere pe rol având în vedere că recurentul a depus doar o parte din înscrisurile solicitate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la 8 decembrie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierile recurate, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Se reţine că prin notele de şedinţă depuse în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti, la data de 21 ianuarie 2020, recurentul-pârât Municipiul Ploieşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante A. S.A., motivat de faptul că aceasta a cesionat la data de 08.03.2016 (Acordul de cesiune nr. x/08.03.2016) creanţa pe care o avea asupra sa (factura fiscală nr. x/02.06.2016) în favoarea creditorului S.C. B. S.R.L..

La termenul de judecată din data de 18 februarie 2020, termen la care au fost prezenţi reprezentanţii ambelor părţi, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că pentru a fi pusă în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active este necesară existenţa la dosar a convenţiei cesiunii de creanţă, a notificării Municipiului Ploieşti şi implicit a acceptării acesteia a amânat cauza şi a pus în vedere intimatei-reclamante să depună la dosar aceste înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 19 mai 2020, intimata-reclamantă a depus la dosar convenţia cesiunii de creanţă nr. 180/27.01.2017, precizând că este un draft nesemnat iar recurentul-pârât a prezentat instanţei convenţia cesiunii de creanţă nr. 958/05.05.2016, precizând că acesta este actul deţinut de instituţie şi că nu mai deţine un alt contract.

Instanţa de recurs, având în vedere că, prin notele de şedinţă depuse de recurentă s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar acesta nu a depus înscrisurile solicitate de instanţă a apreciat că se impune suspendarea cauzei.

Astfel, prin încheierea din 19 mai 2020 Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a suspendat judecata recursului declarat împotriva sentinţei nr. 1151 din 10 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către recurentul-pârât Municipiul Ploieşti, respectiv nedepunerea, în copii lizibile, certificate pentru conformitate cu orginalele, a cesiunii de creanţă - factura fiscală nr. x/02.06.2016 încheiate între intimata-reclamantă şi S.C. B. S.R.L., a notificării acesteia către recurent, precum şi a a acordului de cesiune nr. x/08.03.2016, eliberat de Primăria Ploieşti.

Prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de repunere pe rol a recursului formulat de recurentul-pârât Municipiul Ploieşti împotriva sentinţei nr. 1151 din 10 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu intimata-reclamantă A. S.A., ca neîntemeiată, instanţa reţinând că recurentul-pârât Municipiul Ploieşti nu şi-a îndeplinit obligaţiile respectiv de a depune notificarea cesiunii de creanţă către recurent precum şi acordul de cesiune nr. x/08.03.2016, eliberat de Pimăria Ploieşti.

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploieşti, susţinând că şi-a îndeplinit obligaţiile pentru repunerea cauzei pe rol, respectiv a depus la dosar înscrisuri în dovedirea excepţiilor invocate şi că a depus toate diligenţele necesare în obţinerea acestor înscrisuri deşi era terţ faţă de contractul de cesiune de creanţe.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 242 C. proc. civ.: (1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile. (2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.

Dispoziţiile invocate reglementează un caz particular de suspendare facultativă a judecăţii, constituind o sancţiune procedurală, ce poate fi aplicată în condiţiile în care se reţine culpa reclamantului pentru neîndeplinirea unei obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii.

Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de suspendare a judecăţii, se impune a fi întrunite cumulativ două condiţii: prima condiţie presupune să fie stabilită o obligaţie în sarcina reclamantului a cărei neîndeplinire împiedică desfăşurarea normală a procesului, iar a doua condiţie este reprezentată de existenţa culpei reclamantului în neexecutarea obligaţiei.

Înalta Curte reţine că instanţa a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., în baza cărora a dispus suspendarea judecăţii, prin raportare la circumstanţele cauzei.

Astfel, după cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 19 mai 2020, instanţa a pus în vedere reprezentantului recurentului să precizeze dacă deţine Acordul de cesiune nr. x/08.03.2016, menţionat în notele de şedinţă depuse la dosar şi faţă de care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active. Reprezentantul recurentului a depus la dosar convenţia cesiunii de creanţă nr. 958/05.05.2016 şi a precizat că acesta este contractul pe care-l deţine instituţia şi că un alt contract nu mai are.

Totodată, cu ocazia soluţionării cererii de repunere pe rol a cauzei, la termenul de judecată din 27 octombrie 2020, reprezentantul recurentului-pârât a susţinut că acordul de cesiune nr. x/08.03.2016 nu se află în posesia instituţiei, acesta fiind motivul pentru care nu a fost depus la dosar.

Înalta Curtea constată că instanţa de recurs a pus în vedere şi reprezentantului intimatei să prezinte înscrisurile necesare soluţionării cauzei, acesta depunând la dosarul cauzei un draft nesemnat al contractului de cesiune de creaanţă, înscris ce nu poate dovedi faptul că cesiunea invocată de recurent s-ar fi încheiat, astfel că, instanţa de control judiciar nu poate reţine criticile recurentului ce vizează acest aspect.

De asemenea se reţine că este îndeplinită şi condiţia ce vizează culpa reclamantului în neîndeplinirea obligaţiei stabilite de instanţă în sarcina sa în cursul judecăţii, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2020, respectiv de a depune în copii lizibile, certificate pentru conformitate cu orginalele, a cesiunii de creanţă - factura fiscală nr. x/02.06.2016 încheiate între intimata-reclamantă şi S.C. B. S.R.L., a notificării acesteia către recurent, precum şi a acordului de cesiune nr. x/08.03.2016, eliberat de Primăria Ploieşti.

De altfel, reclamantul nu a depus aceste înscrisuri nici odată cu formularea cererii de repunere pe rol a cauzei, în şedinţa publică din data de 27 octombrie 2020, reprezentantul acestuia precizând că acordul de cesiune nr. x/08.03.2016 nu a fost depus la dosar întrucât nu se află în posesia instituţiei.

În speţa de faţă, instanţa a luat în mod corect măsura suspendării cauzei reţinând că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în cursul judecăţii.

Cum recurentul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante motivat de faptul că aceasta a cesionat la data de 08.03.2016 (Acordul de cesiune nr. x/08.03.2016) creanţa pe care o avea asupra sa (factura fiscală nr. x/02.06.2016) în favoarea creditorului S.C. B. S.R.L., avea obligaţia de a le depune la dosar aceste înscrisuri, potrivit art. 249 C. proc. civ. în conformitate cu care cel care face o susţinere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.

Cu toate acestea, partea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, Înalta Curte reţinând că nici cu ocazia formulării cererii de repunere pe rol a cauzei nu a fost făcută dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa.

În aceste condiţii, constatând că recurentul-pârât, în mod nejustificat, nu a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau, iar prin această conduită a împiedicat desfăşurarea normală a procesului, Înalta Curte apreciază că măsurile suspendării şi respingerii cererii de repunere pe rol au fost dispuse cu respectarea prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Ploieşti împotriva încheierilor de şedinţă din 19 mai 2020 şi 27 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.