Failure to frame appeal grounds within statutory illegality categories requiring annulment of extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 februarie 2018, sub nr. x/2016*, prin regulatorul de competenţă stabilit în favoarea acestei instanţe prin decizia nr. 3140/20.10.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 266.103,82 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, precum şi la plata dobânzii legale pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată la data plăţii.

Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat anularea actelor emise de reclamanta-pârâtă în perioada 2015 - 2016, obligarea reclamantei-pârâte la executarea obligaţiilor menţionate în Contractul nr. x/N/01.11.2011, prin plata sumei de 733.896,18 RON reprezentând diferenţă sumă finanţare prevăzută în contractul menţionat; precum şi la plata unor daune-interese moratorii pentru întârzierea în executarea obligaţiilor contractuale, cu raportare la dobânda legală stabilită de lege, pentru daunele cauzate prin întârzierea finanţării.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5135 din 7 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti:

(i) a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu;

(ii) a respins cererea reconvenţională având ca obiect anularea actelor administrative tipice sau asimilate anterioare datei de 22.12.2015, promovată de pârâta Comuna Ungheni prin primar, ca tardiv formulată;

(iii) a respins în rest cererea reconvenţională, ca neîntemeiată;

(iv) a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni prin primar;

(v) a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 266.103,82 RON, reprezentând finanţare încasată necuvenit, şi a dobânzii legale începând cu data de 10.06.2016 până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Comuna Ungheni, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, formulând critici cu privire la soluţia de admitere a acţiunii reclamantei şi de obligare a sa la plata sumei de 266.103,82 RON, reprezentând finanţare încasată necuvenit, precum şi dobânda legală începând cu data de 10.06.2016 până la data plăţii efective, recurenta-pârâtă a reluat aproape integral apărările expuse prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a considerat că pârâta nu are un drept potestativ la prelungirea perioadei de execuţie a lucrărilor şi, de asemenea, a omis că reclamanta a acţionat contrar dispoziţiilor cuprinse în H.G. nr. 110/2011.

A mai susţinut recurenta-pârâtă că nu este în culpă contractuală, întrucât reclamanta nu a notificat-o cu privire la constatarea vreunui caz de culpă din partea sa, deşi trebuia, potrivit art. 7.1 din Contract.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

În conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârâtă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, motivele de recurs se limitează la a relua argumentaţia din întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de fond, fără a se raporta la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentei-pârâte nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta Comuna Ungheni prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Comuna Ungheni prin primar împotriva sentinţei civile nr. 5135 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.