Tax security measures: procedural nullity due to failure to attach administrative file under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă cu nr. x/2016 contestatoarea S.C. A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu intimatele Agentia Natională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi Agentia Natională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Antifraudă Fiscală anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/15.07.2016 emisă de intimată, şi a actelor subsecvente acesteia şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2617/02.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Ilfov a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1256 din 19 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Agentia Natională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi Agentia Natională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală Antifraudă Fiscală.

S-a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/15.07.2016 emisă de DGAF.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Agentia Natională de Administrare Fiscală solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, şi respingerea contestaţiei contestaţiei.

Prin motive de recurs circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 din C. proc. civ. recurenta-pârâtă a invocat împrejurarea că instanţa a dat o interpretare greşită a normelor de drept material incidente în cauză, faptele fiind întreţinute greşit în raport cu exigentele textului de lege

Conform articolul 213 alin. (2) şi (4) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi conform prevederilor pct. 2.1 lit. a) şi c) din procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii aprobată prin OPANAF numărul 2605/2010, întrucât au fost reţinute şi identificate operaţiuni economice şi financiare cu incidenţă fiscală cât şi aspecte care se circumscriu prevederilor legale care sancţionează fapte de evaziune fiscală, s-a procedat la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Aceasta a fost emisă ca urmare a constatărilor efectuate în timpul controlului de inspectorii antifraudă pe lanţul de tranzacţionare şi în baza documentelor financiar -contabile justificative puse la dispoziţie reprezentanţii societăţii în cauză cat şi din explicaţiile scrise date de persoane angajate pe funcţii reprezentative, constatări menţionate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate

Contestatoarea nu a făcut niciun fel de dovadă a existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de organele de control, şi, întrucât, conform dispoziţiilor C. civ. şi ale articolului 213 din Codul de procedură fiscală acesteia îi incumbă sarcina probei, şi întrucât în speţă nu se poate reţine existenţa unei cauze nulitate absolută a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, trebuie constatat că forţa probantă a acestui act nu a fost înlăturată, bucurându-se e în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită prin lege în favoarea sa.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea căi de atac ca neîntemeiate cu efectul menţinerii sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.

În mod corect a reţinut prima instanţă că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu respectă exigenţa motivării potrivit prevederilor articolului 213 alin. (5) din Codul de procedură fiscală.

Organul de inspecţie nu a motivat care sunt împrejurările în care s-a constatat incidenţa acestei situaţii primise şi s-a limitat la a preciza că s-a constatat acest pericol, pentru a încerca să justifice lipsa unei motivări corespunzătoare în instituirea măsurii asiguratorii.

Pericolul sustragerii de la executoare nu poate fi intrinsec faptelor controlate, eventualele erori de înregistrare a unor operaţiuni în contabilitate, nefiind suficiente prin ele însele pentru constatarea unei atare pericol.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs invocat din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere următoarele argumente:

Instanţa a fost sesizată cu exercitarea controlului de legalitate asupra Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/15.07.2016, în baza căreia a fost emis Procesul-verbal nr. x/18.07.2016, de sechestru Asigurator pentru bunuri imobile, respectiv asupra terenului de 31.650 mp situată în Judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x, x, în temeiul art. 213 alin. (2), (3) şi 4 din Codul de procedură fiscală, pentru suma estimată de 1.368.260 RON.

Măsura a fost dispusă de organele fiscale, având în vedere constatările inspectorilor antifraudă, în urma controlului efectuat în perioada 18.05.2016 - 18.07.2016 la societatea A. S.R.L., având ca obiectiv verificarea tranzacţiilor comerciale derulate în perioada 01.01.2015 - 31.03.2016, între societatea verificată si societăţile B. S.A., Elveţia şi C. S.A. care au avut ca obiect producerea si comercializarea produsului D. cu destinaţie finală E., beneficiar final fiind F. S.A., Franţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. include în conţinutul său toate neregularităţile procedurale ce pot fi săvârşite în cursul procedurii judiciare, cu excepţia celor care constituie motive distincte de recurs, cum este cazul primelor trei motive anume consacrate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Reţine instanţa de control judiciar că, potrivit dispoziţiilor articolului 13 din Legea nr. 554/2004 La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Instanţa poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.

Articolul 13 din Legea contenciosului administrativ reglementează o serie de măsuri privind pregătirea judecăţii prin norme complementare celor corespunzătoare cuprinse în C. proc. civ. la art. 201 şi art. 203.

În lipsa unei prevederi exprese derogatorii, articolul 13 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretat şi aplicat în corelaţie cu prevederile art. 200 din C. proc. civ., astfel că la primirea cererii completul căruia cauză a fost repartizată parcurge procedura de verificare şi regularizarea cererii.

Dat fiind caracterul deplină jurisdicţie în contenciosul administrativ român, soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei privind instituirea măsurilor asigurătorii implică, pe lângă depunerea la dosar de către reclamant a actului atacat, instituirea pentru organul fiscal emitent a obligaţiei ataşării întregii documentaţii care a stat la baza emiterii respectivei decizii de impunere.

Instanţa de recurs constată că nu a fost ataşat cauzei dosarul administrativ, verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute în articolul 213 din Codul de procedură fiscală realizând-se pe baza unui probatoriu insuficient, care face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Prin urmare, in raport de nerespectarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 din C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Faţă de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul - pârât subsumate motivelor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ., acestea având legătură cu fondul litigiului, ele urmând să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1256 din 19 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-A contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.