EU grant eligibility dispute: insufficient judicial motivation for blanket annulment of funding authority's expenditure review

Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 24.07.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, anularea parţială a Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x în ceea ce priveşte cheltuielile considerate ca fiind neeligibile (Adresa nr. x/09.05.2016) aferenta proiectului "Consolidare, restaurare si conservare Observatorul Astronomic Vasile Urseanu"; anularea parţială a Adresei nr. x/16.02.2018, înregistrată în evidenţele Primăriei Municipiului Bucureşti - Primar General sub nr. x/19.02.2018 şi în evidenţele Primăriei Municipiului Bucureşti - Direcţia Generală Infrastructură şi Servicii publice; constatarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate şi rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document, respectiv:

- suma de 3.258,12 RON (+781,95 TVA) aferentă Facturii fiscale nr. x/11.11.2015 emisă de către S.C. A. S.R.L.;

- suma de 33.911,75 RON (+8.138,82 RON TVA) aferentă Facturii fiscale nr. x/04.12.2015 emisă de către S.C. A. S.R.L. 5

- suma de 42.942,14 RON (+10.306,11 RON TVA) cuprinsă în Facura fiscal nr. 1974/17.12.2015 emisă de către S.C. A. S.R.L.;

- suma de 43.948,30 RON (+10.547,59 RON TVA) solicitată în cadrul liniei de buget 4.2. "Instalaţii si echipamente" aferentă Facturii fiscale nr. x/04.12.2015 emisă de către S.C. A. S.R.L.;

- suma solicitată în cadrul liniei de buget 4.1. "Construcţii şi instalaţii" privind decontarea de lucrări suplimentare din SP 6 - SP 13;

- suma de 46,29 RON (+11,11 RON TVA) solicitată în cadrul liniei de buget 5.1.2. "Cheltuieli conexe organizării şantierului" aferentă Facturii fiscale nr. x/04.12.2015 emisă de către S.C. A. S.R.L.;

- suma de 0,01 RON TVA solicitată in cadrul liniei de buget 4.1. "Construcţii şi instalaţii" aferentă Facturii fiscale nr. x/11.11.2015, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1535 din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti şi a dispus anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate prin Cererea de rambursare nr. x, emisă prin adresa din 09 mai 2016, precum şi adresa din 16 februarie 2018 privind soluţionarea contestaţiei, cu obligarea pârâtului să ramburseze cheltuielile eligibile ce fac obiectul prezentei cereri, nelegal excluse prin actele anulate.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate, în termen legal, a formulat recurs Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, cerere prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti ca nefondată.

Deşi în cererea de recurs nu au fost indicate în mod explicit motivele de casare de care se prevalează recurentul, la termenul de judecată la care s-a intrat în dezbaterea fondului recursului, soluţionând cu prioritate excepţia nulităţii invocată de către partea adversă, Înalta Curte a respins excepţia şi, în exercitarea rolului său activ, a încadrat criticile în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a criticat hotărârea arătând că, în contradicţie cu aprecierile instanţei de fond, este lesne de observat faptul că beneficiarul şi-a asumat obligaţia de a cheltui sumele solicitate în raport de un buget anterior stabilit, împărţit pe linii bugetare; cum cererea de finanţare face parte integrantă din contractul de finanţare, iar ambele documente sunt însuşite de către intimată, este evident faptul că, în sarcina acesteia, subzistă obligaţia de a solicita spre rambursare cheltuielile efectuate în conformitate cu respectivele documente.

O altă critică vizează faptul că, în ceea ce priveşte suma de 46,29 RON (+11,11 RON TVA), solicitată în cadrul liniei de buget 5.1.2. - Cheltuieli conexe organizării şantierului, aferentă facturii nr. x/04.12.2015 emise de S.C. A. S.R.L. în opinia recurentului, aceasta nu poate fi decontată, întrucât cheltuielile privind "Paza şantierului" şi "Asigurarea pompierului autorizat" nu sunt eligibile conform Ordinului cheltuielilor eligibile nr. 144 din 7 februarie 2003 art. 6 alin. (4), existând şi practică a instanţei supreme în acest sens.

Astfel, susţine recurentul, indiferent de obligaţiile pe care intimata le putea impune sau nu ofertanţilor, aceasta era ţinută să respecte atât legislaţia în vigoare, cât şi prevederile contractului de finanţare asumat, inclusiv Anexele acestuia. În opinia sa, neeligibilitatea cheltuielilor solicitate spre decontare se datorează, în principal, greşitei încadrări a acestora în linia bugetară 4.1 "Construcţii şi instalaţii" în loc de 5.3 "Diverse şi neprevăzute".

Prin critica încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că instanţa de fond nu a făcut nicio referire la suma de 43.948,30 RON (+10.547,59 RON TVA) solicitată în cadrul liniei de buget 4.2.: "Instalaţii şi echipamente" aferentă facturii nr. x/04.12.2015 emise de S.C. A. S.R.L., apreciată ca neeligibilă deoarece caracteristicile tehnice ale echipamentelor furnizate nu corespund cu caracteristicile tehnice ale echipamentelor ofertate; în opinia recurentului, în lipsa oricărei menţiuni sau justificări a aşa-zisei eligibilităţi a acestei sume excluse de la rambursare, este parţial nemotivată soluţia instanţei de anulare a Informării nr. 32036/09.05.2016 (deja anulată de Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1253/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016) şi a adresei nr. x/16.02.2018.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu se poate reţine o încălcare sau o aplicare greşită a normelor de drept material, recurentul reluând, de fapt, criticile invocate pe calea întâmpinării, fără a aduce o analiză temeinică şi argumentată asupra motivelor de recurs invocate.

În opinia intimatei-reclamante, instanţa de fond a analizat eligibilitatea cheltuielilor cu "instalaţii şi echipamente" în cuprinsul punctului 5.2, reţinând faptul că proiectantul a dispus că toate unităţile interioare de tavan ale sistemului de tip VRV urmau sa fie înlocuite cu modele echivalente de pardoseală, având caracteristici tehnice similare şi fără a depăşi valoarea iniţială.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, respectiv din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie sa cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile si apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator si legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menţionat.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanţa superioară, a atribuţiilor de control judiciar, de legalitate si temeinicie.

În practica instanţei supreme (de ex., Decizia nr. 4362/17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025/15 mai 2019, S. a II-a civ. etc.), dar şi în doctrina de specialitate (de ex. "Drept procesual civil-ediţia a 5-a revizuită şi adăugită", G. Boroi, M. Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluţiei, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să fie precisă şi necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor şi raţionamentelor juridice, a principiilor şi a regulilor de drept substanţial şi procedural; dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, iar realitatea acestui demers şi efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătoreşti ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale si procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, nu analizează argumentele importante şi nu justifică înlăturarea apărărilor esenţiale care susţin opinia contrară, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută si pur formală; o astfel de hotărâre devine arbitrară si nu permite exercitarea controlului judiciar.

Din considerentele sentinţei analizate nu rezultă acest examen efectiv al argumentelor şi probelor administrate, iar hotărârea nu corespunde, în parte, exigenţelor anterior descrise.

Aceasta deoarece, în contradicţie cu susţinerile nefondate ale intimatei-reclamante, curtea de apel nu a făcut, în considerentele sentinţei recurate, nicio referire la suma de 43.948,30 RON (+10.547,59 RON TVA) solicitată în cadrul liniei de buget 4.2. - "Instalaţii şi echipamente", aferentă facturii nr. x/04.12.2015, emisă de societatea comercială S.C. A. S.R.L., sumă apreciată ca fiind neeligibilă de către pârât, deoarece caracteristicile tehnice ale echipamentelor furnizate nu ar corespunde cu caracteristicile tehnice ale echipamentelor ofertate; cu toate acestea, instanţa de fond a dispus anularea în întregime a Informării nr. 32036/09.05.2016 şi a adresei nr. x/16.02.2018, fără a motiva în vreun fel de ce această soluţie a fost dispusă şi cu privire la cheltuielile în discuţie. Aceasta face ca, în lipsa oricărei menţiuni sau justificări a caracterului eligibil al acestei sume exclusă de la rambursare, hotărârea ce face obiectul recursului, să fie parţial nemotivată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în acord cu dispoziţiile prezentei decizii; în rejudecare, instanţa urmează a analiza şi aspectele de fond invocate în susţinerea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, faţă de soluţia casării cu trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional împotriva sentinţei civile nr. 1535 din 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche.

Casează în tot sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2021.