Habilitation attestation denial upheld; extraordinary annulment appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul dr. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din 11.05.2018 de neacordare a atestatului de abilitare în domeniul Farmacie; obligarea CNATDCU să emită propunerea de acordare a atestatului de abilitare; obligarea MEN să emită ordinul de acordare a atestatul de abilitare; obligarea MEN la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

1.2 Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 96 din 21 octombrie 2019, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4 Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Prin decizia nr. 6866 din 16 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 96 din 21 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 6866 din 16 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestaţie în anulare.

2.1 Motivele contestaţiei în anulare

Prin cererea formulată s-a solicitat de către contestator anularea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe.

În contextul enunţării motivelor de recurs, a apreciat că instanţa nu a analizat toate motivele de recurs invocate, a omis să cerceteze un motiv esenţial al recursului, alte motive nu au fost cercetate efectiv, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, hotărârea încalcând dreptul reclamantului la un proces echitabil, stipulat de art. 6 CEDO.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, contestatorul a susţinut că instanta de recurs nu a verificat utilizarea diferita a criteriilor de apreciere, sub aspectul motivului invocat - dublu standard aplicat reclamantului. Astfel, instanta de recurs a analizat doar dacă brevetele de invenţie se echivalează sau nu, pe baza criteriilor naţionale, limitându-se la Ordinul 6560/2012, anexa 2.1. pct. 2.2.; fără a verifica dacă în cadrul procedurilor de abilitare la nivelul universitătii şi la nivel de CNATDCU au fost utilizate şi alte criterii internationale sau proprii, ale universităţii, conform art. 5 anexa la Ordinul 3121/2015, Regulamentului UMFTGM-REG77, art. 3 lit. a) şi b) (conditii speciale), respectiv dacă a existat această practica atat la nivel de universitate cât si la nivel de CNATDCU; sau dacă au existat persoane cărora li s-a acordat abilitarea pe baza echivalării brevetului de inventie.

Curte de Apel a respins aceaste critici pe motiv că nu există dovezi, în condiţiile în care în cadrul recursului a fost detaliat motivul şi a fost depusă dovada practicii discrimatorii. (anexe 1-5 la Note de sedinta).

Aplicarea dublului standard de insisi Comisia de specialitate din cadrul CNATDCU rezultă şi din faptul că, raportat la prevederile Ordinului nr. 3121/2015, Comisia de specialilate din cadrul CNATDCU este cea care numeşte Comisiile de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare (art. 8 Ordin 3121/2015) după ce IOSUD verifică îndeplinirea standardelor minimale (art. 10), dosarul este inca o dată analizat de comisia de specialitate numită de CNATDCU, după care se procedează la susţinerea tezei de abilitare şi se întocmeşte raportul. Comisia de specialitate este numită pentru fiecare candidat în parte, pentru fiecare dosar de abilitare în parte, după ce au fost verificate standardele minimale.

În opinia sa, instanta nu a observat si nu a analizat faptul că există un singur Raport al Comisiei de specialitate, Raportul din 11 iulie 2017, care a constatat indeplinirea criteriilor pentru acordarea atestatului de abilitare (anexa 04), intocmit după susţinerea tezei de abilitare, care nu a fost retras, nu a fost contestat de CNATDCU; CNATDCU a aprobat Comisia de specialitate pentru evaluarea (tezei de abilitare, propusi de CSUD din cadrul IOSUD - UNF (anexa 03, adresa nr. x/20.06.2017, nr. inregistrare UMF 6096/21.06.2017) după verificarca indeplinirii standardelor mininiale; Comisiile CNATDCU, altele decat cea de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare, critica doar existenţa documentelor enumerate la art. 7 din Ordin 3121/2015 şi a raportului comisiei de specialitate pentru "evaluarea lezei de abilitare; in spetă, comisia de farmacie şi-a depăşit competenta (motiv invocat, dar neanalizat); concluziile Comisie de farmacie CNATDCU, în baza cărora s-a emis decizia Consiliului General CNATDCU din 11.05.2018, se întemeiază pe documente anonime (anexa 12) şi Puncte de vedere emise de IOSUD UMF, fără consultarea Comisiei de specialitate pentru abilitarea la un an după întocmirea Raportului de către Comisia de specialitate, fără ca această procedură - puncte de vedere - să fie prevăzută în Ordinul 312/2015, fără a ţine cont de actele depuse, (Fişa de verificare, Raportul Comisiei de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare), aşa cum prevede art. 14 din Ordinul 312/2015 (motiv invocat, dar neanalizat).

În fine, a susţinut contestatorul că un alt motiv de recurs neanalizat de instanţă este cel susţinut cu jurisprudenţă relevantă ÎCCJ (reţinut doar parţial în hotărâre), respectiv că cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la emiterea propunerii de acordare a atestatului de abilitare şi a ordinului de acordare a atestatului de abilitare este întemeiată, fiind justificată obligarea autorităţii emitente la emiterea unui nou act administrativ în acord cu dispoziţiile legale, dacă actul administrativ atacat în instanţă se dovedeşte a fi nelegal, fără a fi încălcată şi competenţa CNATDCU.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

2.2 Apărările intimatei

În acest stadiul procesual nu s-a formulat întâmpinare.

2.3 Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 11 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 21 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când judecata a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind redeschisă la data de 2 decembrie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge ca nefondată, pentru considerentele în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, strict formal, prezenta contestaţie în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivele invocate sunt prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.

În concret însă, prin motivele invocate, se reiau criticile formulate în calea de atac a recursului, demersul judiciar fiind construit ca o rejudecare a unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care contestatorul şi-a întemeiat calea de atac, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...).

Reţine Înalta Curte că necercetarea unui caz de casare nu se confundă cu analiza pe care o face instanţa de recurs cu privire la apărările părţilor, şi, în egală măsură, nici cu modalitatea în care aceasta evaluează probatoriul administrat în cauză, aceste aspecte neîncadrându-se în teza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excedând cazul de contestaţie în anulare invocat, urmărindu-se doar reformarea deciziei pronunţate în recurs, un demers care nu poate fi admis pe această cale.

Astfel, prin cererea sa, contestatorul critică soluţia instanţei de recurs, care a realizat o analiză proprie a materialului probator, prin prisma prevederilor aplicabile şi a motivelor de recurs.

În esenţă, contestatorul invocă faptul că instanţa de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate, a omis să cerceteze un motiv esenţial al recursului, respectiv nu a verificat utilizarea diferita a criteriilor de apreciere, sub aspectul motivului invocat - dublu standard aplicat reclamantului, alte motive nu au fost cercetate efectiv, făcând trimitere la dovezile invocate în celelalte stadii procesuale.

Aşadar, contestatorul formulează apărări de fond, interpretări ce reprezintă critici la adresa deciziei care nu pot fi formulate pe calea de atac extraordinară de contestaţiei în anulare, acesta însuşi susţinând, în partea finală cererii, că aceste motive au fost invocate în contestaţiile formulate de reclamant, în plângerea prealabilă, în cererea de chemare în judecată şi în recurs.

Prin urmare, se tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reţinute şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestaţia în anulare de faţă) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

Aşa fiind, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu fundamentează, în sensul dispoziţiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanţei de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de recurs, întrucât, din analiza lucrărilor dosarului de recurs, se observă că, instanţa de control judiciar, pronunţând decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare, a răspuns motivului de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., expunând pe larg argumentele de fapt şi de drept pentru care a reţinut că hotărârea instanţei de recurs este legală şi temeinică, respectând cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. şi de art. 6 § 1 din CEDO.

În sensul acestor dispoziţii procedurale, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, însă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. referitor la omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent ori analizarea insuficientă a acestora, aspectele pretins neanalizate referitoare la aplicarea dublului standard de Comisia de specialitate din cadrul CNATDCU, existenţa unui singur Raport al Comisiei de specialitate ori faptul că cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la emiterea propunerii de acordare a atestatului de abilitare şi a ordinului de acordare a atestatului de abilitare este întemeiată, fiind susţinută cu jurisprudenţa ÎCCJ fiind argumente invocate în susţinerea motivului invocat, care au fost analizate, astfel cum s-a reţinut anterior, prin contestaţia de faţă, contestatorul manifestându-şi de fapt nemulţumirea faţă de soluţia dată de instanţa de recurs.

Nici motivul prin care a susţinut că aceste omisiuni, în aprecierea sa, se constituie, pe lângă lipsa de analiză a motivelor de recurs invocate, şi în erori materiale, in sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, în doctrina relevantă procesual civilă, sintagma "greşeală materială" a fost analizată prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Or, aspectele invocate prin contestaţia în anulare de faţă au fost analizate şi dezlegate pe baza înscrisurilor existente la dosar, atât de curtea de apel, cât şi de instanţa de recurs, astfel cum s-a reţinut anterior.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este tocmai repunerea în discuţie a motivelor de recurs, astefel cum s-a reţinut anterior, şi reevaluarea ansamblului probator, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs.

Conchizând, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în cauza Mitrea c România/2008, Stanca Popescu c România/2009), în cauză nefiind incident art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. în sensul invocat de contestator.

În concluzie, în lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă, susţinerile contestatorului fiind nefondate şi neputând fi primite, instanţa de control judiciar pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6866 din 16 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.