Territorial competence for administrative action: public municipality as plaintiff bound to defendant ministry's seat under Law 554/2004

Şedinţa din camera de consiliu de la 2 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.10.2020, reclamantul Oraşul Târgu Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.08.2020 şi a Deciziei nr. 388/22.09.2020 de respingere a contestaţiei administrative emise de pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 62 din 25 ianuarie 2021, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că determinarea competenţei teritoriale în soluţionarea cererii se realizează în raport cu calitatea de autoritate publică a reclamantului, în condiţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5547 din 1 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A apreciat instanţa că nu sunt incidente dispoziţiile tezei a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamant nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat pentru a se depune acţiunea la instanţa de la sediul destinatarului actului.

Astfel, calitate de autoritate publică, în senul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 de organ care acţionează în regim de putere publică, are numai pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în timp ce reclamantul este un simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea publică.

Aşadar, litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată, reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacţionând în regim de putere publică, ci adresându-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Cum autoritatea publică din cauză are calitate de pârât, acţiunea nu poate fi introdusă de la sediul pârâtului, fiind competentă instanţa de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

A mai apreciat instanţa că nu se poate susţine că intenţia legiuitorului, la momentul modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004, a fost de a acorda, de facto, competenţă teritorială exclusivă instanţelor din Municipiul Bucureşti pentru acest tip de cauze (având în vedere că toate instituţiile centrale îşi au sediul în Bucureşti) şi, totodată, nu există niciun argument pentru care s-ar da prevalenţă, într-un astfel de caz, prevederilor tezei finale a alin. (3), iar nu primei teze a aceluiaşi articol.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată de reclamantul Oraşul Târgu Neamţ, unitate administrativ-teritorială, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, având ca obiect anularea unor acte emise de acesta.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Deci, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres la situaţia în care acţiunea este introdusă de o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

3.3. Or, potrivit art. 96 din Codul administrativ, Oraşul Târgu Neamţ este o instituţie publică, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.

Nu pot fi avute în vedere cele reţinute de Tribunalul Bucureşti, pentru că legea nu face nicio distincţie în funcţie de poziţia inferioară faţă de pârât a reclamantului în cadrul raportului juridic de drept material.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Bucureşti, competent după pârâtului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Oraşul Târgu Neamţ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.