Jurisdiction of labor and social insurance courts over cessation of parliamentary age-limit allowances

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 15.04.2021, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul Romaniei-Camera Deputatilor, Secretarul General al Camerei Deputatilor, Parlamentul Romaniei-Senatul şi Secretarul General al Senatului, anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la punerea în plată a acestor indemnizaţii, începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2828 din 9 iulie 2021, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că indemnizaţia pentru limită de vârstă este reglementată de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezentând un venit din altă sursă, în înţelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, iar cuantumul acesteia se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Senatului şi se plăteşte de acesta.

Astfel, indemnizaţia pretinsă de reclamanţi nu reprezintă un drept de asigurări sociale, ci este un beneficiu specific calităţii de fost parlamentar, iar trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se face strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest drept să se transforme într-unul de asigurări sociale.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.07.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 193 din 6 octombrie 2021, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamanţi.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I-a civilă.

A apreciat Curtea, în esenţă, că Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, are doar caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestaţie socială acordată foştilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcţiei de demnitate publică.

Legea a acordat acest drept ca măsură compensatorie, în considerarea faptului că, pe durata mandatului, parlamentarii nu beneficiază de salariu, ci de o indemnizaţie, astfel că nu pot beneficia de aceleaşi criterii de pensionare conform Codului muncii. Acordarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă era condiţionată de îndeplinirea condiţiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în Anexele 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sau ale vârstei standard reduse, indemnizaţia acordându-se la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

În consecinţă, acordarea unei astfel de indemnizaţii este indisolubil legată de drepturile de pensie, situaţia în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind vorba despre un drept de asigurări sociale.

Încadrarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă ca fiind venit din altă sursă nu presupune excluderea acesteia din categoria drepturilor de asigurări sociale.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea conflictului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamanţii au solicitat anularea ordinelor emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor ori de Secretarul General al Senatului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâţilor la punerea în plată a acestor indemnizaţii.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competenţă materială în raport de criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

3.2. Ordinele respective au fost emise potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021, conform căruia deputaţii şi senatorii care îndeplineau condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în Anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale, aveau dreptul la acordarea, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeşi pentru un nou mandat.

Reţine Înalta Curte că aceste drepturi au fost introduse prin Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006, din expunerea de motive care a însoţit adoptarea acestei legi reieşind că intenţia legiuitorului a fost aceea ca această indemnizaţie să aibă natura juridică a unei pensii de serviciu.

Deci, obiectul acţiunii priveşte un drept acordat foştilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare şi doar la data încetării mandatului, drept care poate fi asimilat drepturilor prevăzute de Legea privind sistemul unitar de pensii publice.

3.3. De asemenea, Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la obiectul cauzei, modalitatea în care emitenţii actelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea drepturilor din legea menţionată şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile vizând refuzul acordării unor astfel de prestaţii sociale sunt de competenţa tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii şi asigurări sociale.

3.4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul Romaniei-Camera Deputatilor, Secretarul General al Camerei Deputatilor, Parlamentul Romaniei-Senatul şi Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, Complet specializat de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei

Preşedinte,