Nullity of cassation appeal for failure to identify specific material legal norms violated in administrative annulment action.

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.10.2017, reclamanta RNP Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare-Direcţia Gestionare pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, suspendarea executării Deciziei nr. 50821/25.08.2017, a Notificării nr. x/04.07.2017 şi a Procesului-verbal nr. x/04.07.2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor emise de pârât, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Prin aceeaşi cerere, a solicitat şi anularea actelor administrative menţionate.

1.2. Soluţia primei instanţe

1.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare, ca nefondată. Totodată, a amânat pronunţarea asupra fondului, privind anularea actelor administrative atacate, la data de 25.01.2018.

În considerentele sentinţei, Curtea a analizat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Deciziei nr. 50821/25.08.2017 şi a Notificării nr. x/04.07.2017 invocată de pârât şi a apreciat-o ca fiind întemeiată, precizând că urmează a respinge cererea de suspendare a acestor două acte ca inadmisibilă.

1.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 42 din 25 ianuarie 2018, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

În considerentele sentinţei, Curtea a analizat excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Notificării nr. x/04.07.2017 invocată de pârât prin întâmpinare şi a apreciat-o ca fiind fondată, pentru că notificarea nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru actul administrativ, întrucât nu naşte, modifică sau stinge raporturi juridice.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestor sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta RNP Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA a formulat două cereri de recurs distincte.

2.1. Recursul vizând sentinţa civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de suspendare, a fost respins prin Decizia nr. 1854 din 19 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 42 din 25 ianuarie 2018 a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicitând casarea hotărârii recurate şi rejudecarea acţiunii privind petitul referitor la anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.07.2019 şi a Deciziei nr. 50821/25.08.2017.

A susţinut recurenta-reclamantă că instanţa a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

Astfel, nu poate fi reţinută în sarcina sa niciun fel de abatere care să prejudicieze bugetul, iar actele atacate nu probează existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunile delictuale ale sale şi un pretins prejudiciu, în concret, neputând fi vorba despre o acţiune delictuală şi niciun prejudiciu.

Nu poate fi vorba nici de plata unei sume necuvenite, întrucât în cadrul contractului x/28.01.2013 intitulat "Servicii de proiectare", cheltuiala a fost certificată şi autorizată la plată prin cererea de rambursare nr. x/14.08.2013 de către AM POS Mediu.

În concluzie, instanţa a făcut aplicarea greşită a legii, neputând fi vorba despre nicio abatere de la dispoziţiile contractului de finanţare, de la dispoziţiile legale, cât timp Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x/2015 a stabilit că cine a săvârşit abaterea de la contractul de finanţare este S.C. A. S.R.L. pentru întârzierea în nerealizarea centrului de vizitare şi, implicit, abaterea de la contractul de finanţare.

3. Apărările formulate de intimatul-pârât

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a formulat întâmpinare faţă de ambele cereri de recurs, prin care a solicitat, în principal, anularea recursurilor, ca nemotivate, sau, în subsidiar, respingerea acestora, ca nefondate.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Preliminar, în ceea ce priveşte cererea recurentei-reclamante de restituire a cauţiunii achitate la fond pentru soluţionarea cererii de suspendare a actelor atacate, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 123 C. proc. civ. coroborat cu art. 1064 C. proc. civ., această cerere este de competenţa primei instanţe.

Astfel, cererea de restituire a cauţiunii reprezintă o cerere accesorie faţă de cererea principală, iar dovada achitării cauţiunii a fost depusă la dispoziţia instanţei de fond, care a şi stabilit cauntumul cauţiunii, de 4.960 RON.

4.2. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.2.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, recurenta-reclamantă RNP Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a-şi exprima dezacordul faţă de soluţia primei instanţe, apreciind că nu se poate reţine nicio abatere de la dispoziţiile contractuale sau legale.

Însă, nu s-a referit şi nu a combătut în niciun fel aspectele reţinute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esenţă, nerespectarea condiţiilor pentru care se consideră a fi eligibile şi funcţionale proiectele, în raport cu Decizia Comisiei Europene C (2015) 2771 final/30.04.2015 de modificare a Deciziei C (2013) 573 final/20.03.2013 şi în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a circumstanţiat în niciun mod critica sa, în sensul că instanţa de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepţia invocată de intimatul-pârât este întemeiată, devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă RNP Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA împotriva sentinţei nr. 42 din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.