Nullity of cassation appeal for invoking new facts and failing to articulate statutory casation grounds

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea atacată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.10.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comuna Deleni prin Primar, judeţul Constanţa-Comisia Comunală de Fond Funciar şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor,

1. Obligarea pârâtei Comisia Comunală de Fond Funciar a Comunei Deleni să-i comunice informaţiile şi înscrisurile solicitate prin cererile nr. 23/13.04.018 şi nr. 67/03.08.2018.

2. Obligarea pârâtei Comisia Comunală de Fond Funciar a Comunei Deleni sa transmită către pârâta Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietatilor toate informaţiile şi înscrisurile necesare pentru continuarea procedurii de acordare a masurilor compensatorii.

3. Obligarea pârâtei Comisia Comunală de Fond Funciar a Comunei Deleni la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON, ca urmare a prejudiciului produs prin nesolutionarea cererilor de mai sus.

4. Obligarea paratei Auturitatea Naţionala pentru Restituirea Proprietatilor sa comunice informaţiile solicitate prin cererea nr. x/22.10.2018, privind existenţa pe rolul Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor a dosarelor indicate în cerere, precum şi a stadiului soluţionării lor.

Prin sentinţa civilă nr. 1605 din 24 aprilie 2019, Curtea a admis în parte acţiunea reclamantului.

A obligat pârâta Comisia Comunală de Fond Funciar a Comunei Deleni, judeţul Constanţa, la comunicarea către reclamant a informaţiilor şi a înscrisurilor solicitate prin cererile nr. x/13.04.2018 şi nr. y/03.08.2018 şi la plata către reclamant a sumei de 3.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins capătul de acţiune având ca obiect obligarea pârâtei Comisia Comunală de Fond Funciar a Comunei Deleni să transmită către pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor toate informaţiile şi înscrisurile necesare pentru continuarea proceduri de acordare a măsurilor compensatorii, ca neîntemeiat.

A obligat pârâta ANRP să comunice reclamantului răspunsul la cererea nr. x/22.10.2018.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat recurs, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect cu privire la cererea îndreptată împotriva sa.

A susţinut recurenta-pârâtă, referitor la obligaţia instituită în sarcina sa prin sentinţa recurată, de a comunica reclamantului răspunsul la cererea nr. x/22.10.2018, că acest număr reprezintă numărul de Registratură Generală al instituţiei, numărul cu care a fost înregistrată petiţia.

Din documentele depuse se poate observa că a răspuns acestei petiţii prin Adresa nr. x/04.12.2018, cu mult timp înainte ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei.

Astfel, dat fiind că singura obligaţie instituită în sarcina sa a fost îndeplinită în mod voluntar, înainte ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei, se impune admiterea excepţiei lipsei de obiect şi, în consecinţă, admiterea recursului şi respingerea cererii de chemare în judecată îndreptate împotriva sa.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs, având în vedere că susţinerile recurentei nu pot fi încadrate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Din lecturarea susţinerilor recurentei-pârâte, rezultă că aceasta nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a deciziei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de procedura civilă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

4.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a invoca excepţia lipsei de obiect cu privire la cererea îndreptată împotriva sa, apreciind că ar fi răspuns cererii reclamantului prin Adresa nr. x/04.12.2018, cu mult înainte ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei.

Constată Înalta Curte că această excepţie nu a fost invocată în faţa instanţei de fond şi nu a fost analizată prin hotărârea recurată, deşi recurenta-pârâtă se prevalează de un înscris care a fost emis înainte de formularea apărărilor sale faţă de acţiunea intimatului-reclamant, prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, 15.01.2019 .

Or, reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere efectele principiul legalităţii căilor de atac, reţine Înalta Curte că judecarea cererii de recurs are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea omisso medio a unor noi motive, neaduse în atenţia primei instanţe, nu este permisă.

În contextul în care aceste aspecte sunt invocate pentru prima dată în instanţa de recurs, devin aplicabile dispoziţiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalităţii sentinţei primei instanţe prin invocarea acestei excepţii.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu şi-a circumstanţiat în niciun mod susţinerile, în sensul invocării unuia dintre cazurile prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar alegaţiile sale nu combat în niciun fel legalitatea hotărârii ce face obiectul căii de atac.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 1605 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.