Extinction of personal medical reimbursement claim upon plaintiff's death: loss of procedural capacity to sue

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumite comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 62/2021 din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiate.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi au fost obligaţi pârâţii să-i asigure reclamantului medicamentul Avastin pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) până la soluţionarea dosarului nr. x/2021

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 62/2021 din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate din România şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România au formulat cereri de recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte obligarea acesteia să-i asigure intimatului medicamentul Avastin pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că aceasta nu are atribuţii (nu poate avea, fiind prohibit) în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat şi nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, precum şi faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială.

3.2 Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond, prin pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti obligă CNAS să încalce prevederile legale aplicabile în materie si să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activităţii acestei instituţii, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS, atât în drepturile si obligaţiile caselor de asigurări de sănătate, cât şi a furnizorilor de medicamente.

3.3 Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, prin memoriul de recurs, a invocat, în principal, greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesual pasive şi, în subsidiar, greşita apreciere a instanţei de fond privind condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., respectiv existenţa condiţiei aparenţei de drept, criticând hotărârea prin argumente circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Aminteşte Înalta Curte că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 28 mai 2021, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 29 mai 2021 de Primăria municipiului Aba Iulia, aflat la fila x.

Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv obligarea pârâţilor, pe cale de ordonanţă preşedinţială, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, instanţa de control judiciar reţine că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantului, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de pârâţi şi, în rejudecare, va anula acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.

1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca netimbrat; va admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor din România, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va anula acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei nr. 62/2021 din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare, anulează acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.