EU Primacy Revision Fails: Financing Contract Termination, Suspended Payments Upheld

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti, contestaţie împotriva Deciziei nr. 7324/21.03.2017 a A.F.I.R. Bucureşti, dată în soluţionarea contestaţiei înregistrate la O.J.F.I.R. Galaţi sub nr. x/21.02.2017 şi la C.R.F.I.R. Constanţa sub nr. x/01.03.2017, formulată împotriva Procesului Verbal de Constatare cu numărul x/26.01.2017, precum şi împotriva Procesului Verbal de Constatare nr. x/26.01.2017 prin care s-a dispus suspendarea plăţilor, respingerea CP cu CP şi rezilierea contractului de finanţare x/28.04.2016.

A solicitat obligarea pârâtei la respectarea contractului, rambursarea sumei de 2.230.959 RON, precum şi plata dobânzii până în ziua plăţii. De asemenea, a solicitat ca funcţionarii care au întocmit actele administrative atacate să răspundă, în solidar, cu pârâta pentru plata dobânzii penalizatoare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 238 din 14 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi s-a dispus anularea Deciziei nr. 7324/21.03.2017 şi a procesului-verbal de constatare nr. x/26.01.2017 emise de pârâtă, fiind obligată pârâta la respectarea contractului încheiat cu reclamanta şi la plata sumei de 2.230.959 RON către reclamantă, reprezentând prima tranşă din finanţarea nerambursabilă, cu dobânda aferentă acestei sume calculate de la data încheierii procesului-verbal de constatare (26.01.2017) până la data plăţii.

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea funcţionarilor care au întocmit actele atacate la plată, în solidar cu pârâta, a dobânzii penalizatoare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând hotărârea atacată ca nelegală, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2477 din 11 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 238/2017 din 14 noiembrie 2017, a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare a respins contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., şi a menţinut Decizia nr. 7324/21.03.2017 şi procesul-verbal de constatare nr. x/26.01.2017, emise de pârâtă.

5. Calea extraordinară de atac formulată în cauză

5.1. Împotriva deciziei nr. 2477/11 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă A. S.R.L. înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 05 martie 2021, sub nr. x/2021, solicitând anularea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea cererii de revizuire formulate.

În susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, revizuenta a apreciat, în ce priveşte admisibilitatea, că instanţa de recurs nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 72 (1) ale Regulamentului (CE) 1698/2005 avut în vedere de prima instanţă care arată că sancţiunea retragerii eligibilităţii unui proiect nu se aplică decât în situaţia în care proiectul suferă modificări majore, instanţa de recurs raportându-se doar la propria jurisprudenţă.

Susţine revizuenta că înainte de verificarea temeiniciei celor susţinute de către autoritate, casarea hotărârii primei instanţe trebuia să se facă arătând că e greşită aplicarea dreptului material, în speţă a normelor de europene, expresia principiului securităţii raporturilor juridice.

Afirmă revizuenta că instanţa de casare a ignorat toate argumentele formulate de aceasta, toate motivele de casare sunt susţinerile intimatei AFIR referitoare la temeinicia actelor sale administrative iar raţionamentul instanţei de casare e completat doar de citatul dintr-o decizie anterioară ce se referă la posibilitatea autorităţii de a relua verificările privind crearea artificală a condiţiilor de accesare.

Soluţia primei instanţe nu a contrazis posibilitatea autorităţii de a reface verificările, ci s-a bazat pe faptul că AFIR nu a arătat cu ocazia celei de-a doua verificări niciun element de noutate ci doar şi-a schimbat concluzia.

Aşadar, aplicabil în speţă nu era jurisprudenţa ÎCCJ legată de refacerea controlului în materia fondurilor europene ci reglementarea legiuitorului supranaţional privind imposibilitatea sancţionării beneficiarului cu blocarea plăţilor (retragerea eligibilităţii proiectului) dacă acesta nu modifică major proiectul.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii revizuirii formulată de revizuenta A. S.R.L., calificată de instanţa de judecată ca fiind apărare de fond.

II. Soluţia asupra cererii de revizuire

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Constituie motiv de revizuire, care se adăuga la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată".

Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi deci, protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, să constate că, prin hotărârea atacată, a fost încălcat principiul priorităţii dreptului unional. Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, acest motiv de revizuire presupune, pe de-o parte, existenţa unei neconcordanţe între norme de drept din legislaţia internă şi norme ale dreptului unional şi, pe de altă parte, ca instanţa de judecată să fi procedat la o greşită aplicare, cu prioritate, a normelor dreptului intern.

Motivând cererea formulată în cauză, revizuenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 72 (1) ale Regulamentului (CE) 1698/2005 avut în vedere de prima instanţă care arată că sancţiunea retragerii eligibilităţii unui proiect nu se aplică decât în situaţia în care proiectul suferă modificări majore, instanţa de recurs raportându-se doar la propria jurisprudenţă.

Analizând criticile revizuentei, Înalta Curte reţine că aceasta se limitează la indicarea unei dispoziţii din Regulamentul (CE) 1698/2005 pe care instanţa de recurs nu le-ar fi aplicat în speţă, însă nu indică, în mod concret, cum a fost încălcat principiul priorităţii dreptului unional, respectiv care sunt normele din dreptul naţional care ar fi fost aplicate cu prioritate, contrar art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

În realitate, revizuenta reclamă că instanţa de recurs a ţinut cont doar de susţinerile intimatei AFIR referitoare la temeinicia actelor sale administrative, iar la pronunţarea deciziei de casare a avut în vedere doar jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că, în raport de considerentele hotărârii atacate, nu poate fi sesizată vreo încălcare a principiului priorităţii dreptului unional faţă de dreptul naţional, hotărârea supusă revizuirii analizând situaţia litigioasă dedusă judecăţii prin raportare, deopotrivă, la normele de drept din legislaţia naţională, la contractul de finanţare încheiat între părţi, precum şi la dreptul unional aplicabil în cauză.

Motivul de revizuire prevăzut în art. 21 din Legea nr. 554/2004, poate fi analizat doar în contextul reglementării generale a căii de atac de retractare, extraordinare, a revizuirii, pentru că dreptul comunitar nu impune unei jurisdicţii naţionale să reia în discuţie fondul litigiului şi să înlăture aplicarea normelor interne care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri.

Pe de altă parte, aminteşte Înalta Curte că, potrivit Deciziei nr. 45/2016 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluţionării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, să se invoce în revizuire un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterul extraordinar al căii de atac.

În concluzie, apreciind că, prin criticile formulate, revizuentul tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei, Înalta Curte are în vedere la pronunţarea prezentei decizii, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante.

Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiat, motivul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2477 din 11 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2477 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017 ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2021.