Annulment motion rejected; earlier rulings stand as alleged misclassification of appeal is not material error.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin decizia nr. 525/03.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 291 din 25.10.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Contestaţia în anulare.

Împotriva deciziei nr. 525/03.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. solicitând anularea deciziei atacate.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa sesizată cu contestaţia în anulare

Prin decizia nr. 971/2020 din 24 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile nr. 525/03.06.2020 pronunţate în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 971/2020 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea şi admiterea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2867 din data de 13.05.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 971/2020 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

6. Contestaţia în anulare.

Împotriva deciziei nr. 2867 din data de 13.05.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2) C. proc. civ.

Sub acest aspect, contestatorul a arătat că în mod greşit Înalta Curte a considerat că se află în prezenţa unui recurs când, în realitate, reclamantul a exercitat apel în dosarul nr. x/2019.

Este adevărat că, potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, însă, "menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Analizând hotărârea contestată arată că Înalta Curte a omis, probabil din greşeală, elementele semnalate şi s-a raportat la o menţiune inexactă din cuprinsul hotărârii ci nu la calea de atac declarată de reclamant, motiv ce înclină spre admiterea contestaţiei în anulare, casarea hotărârii contestate şi rejudecarea recursului declarat.

7. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Primăria oraşului Năsăud a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

8. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul A. este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorul şi-a întemeiat cererea:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reţine Înalta Curte, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestator, în prezenta cauză, o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele expuse în contestaţia în anulare se referă la modalitatea de calificare a căii de atac prin prisma căreia a fost analizată legalitatea deciziei atacate, respectiv a deciziei civile nr. 971/2020 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, contestatorul formulând critici cu privire la faptul că în realitate, calea de atac promovată împotriva acestei hotărâri a fost apelul, iar Înalta Curte din eroare a considerat că este învestită cu soluţionarea unei cereri de recurs.

Contestatorul invocă, deci, o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea normelor legale care reglementează calificarea căii de atac şi eventual competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestaţiei în anulare, titularul căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers ce nu poate fi admis având în vedere că pe calea contestaţiei în anulare sunt vizate doar greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greşeli de judecată.

9. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2867 din 13 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.