Tax enforcement suspension duration and limits of judgment clarification procedure under Law No. 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal’s rejection of the taxpayer’s request for clarification of a 2016 judgment, thereby confirming that the suspension of a tax assessment decision ceased to have effect upon the substantive adjudication of the underlying annulment action. The dispute arose from a taxpayer’s attempt to clarify the duration and conditions of a judicially ordered suspension of a tax assessment’s enforcement, arguing that the suspension remained in force despite the prior instance’s dismissal of the annulment request as inadmissible. The court ruled that under Article 14 of Law No. 554/2004, the suspension of an administrative act is effective only until the rendering of the substantive decision by the court of first instance, which occurred when the annulment claim was dismissed for inadmissibility in November 2017; furthermore, the procedural mechanism for clarification under Article 443 of the Civil Procedure Code is strictly limited to resolving ambiguities or contradictions within the operative part of a judgment and cannot be used to modify the legal effects or extend the temporal scope of a definitive judicial decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 273 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004; Tax enforcement suspension duration and limits of judgment clarification procedure under Law No. 554/2004: The dispute arose from a taxpayer’s attempt to clarify the duration and conditions of a judicially ordered suspension of a tax assessment’s enforcement, arguing that the suspension remained in force despite the prior instance’s dismissal of the annulment request as inadmissible. The court ruled that under Article 14 of Law No. 554/2004, the suspension of an administrative act is effective only until the rendering of the substantive decision by the court of first instance, which occurred when the annulment claim was dismissed for inadmissibility in November 2017; furthermore, the procedural mechanism for clarification under Article 443 of the Civil Procedure Code is strictly limited to resolving ambiguities or contradictions within the operative part of a judgment and cannot be used to modify the legal effects or extend the temporal scope of a definitive judicial decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the legal basis section preceding the final order to support the substantive decision to dismiss the appeal as unfounded.
Cited in the legal basis section to provide the procedural grounds for the final decision to reject the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 la data de 28.06.2019, petenta A. S.A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 90 din 17 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2016, cu privire la perioadă şi condiţiile pentru care se aplică suspendarea Deciziei de impunere nr. x din data de 04/04/2016, întrucât intimatele consideră că sentinţa nr. 90 din 17.05.2016 nu se mai aplică întrucât s-a pronunţat o instanţă de fond, respectiv prin încheierea din 21.11.2017 din dosar nr. x/2017 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. x din data de 04/04/2016 .
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea nr. 17 pronunţată la data de 11 iulie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de petenta A. S.A. de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 90 din data de 17 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei Încheieri a formulat recurs petenta A. S.A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate şi în rejudecare admiterea cererii ca fiind fondată în sensul lămuririi dispozitivului sentinţei nr. 90/17.05.2016 în sensul că suspendarea executării actului administrativ fiscal Decizia de impunere nr. x din data de 04.04.2016 se aplică până la pronunţarea instanţei de fond aspect solicitat inclusiv prin cererea de suspendare fformualtă ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Suceava.
În motivarea recursului, se arată de către recurentă că prin cererea de lămurire dispozitiv a sentinţei nr. 90 nu a cerut o reanalizare a argumentelor formulate pe fondul cererii de suspendare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Suceava. Ceea ce a solicitat a fost lămurirea dispozitivului sub aspectul menţionării perioadei şi a condiţiilor suspendării executării Deciziei de impunere nr/. F-SV 78/04.04.2016 în raport de susţinerile organului fiscal conform cărora sentinţa nr. 90/17.05.2016 nu se mai aplică având în vedere că prin încheierea din 21.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016.
Susţine recurenta că nici până în prezent nu există nicio decizie de soluţionare pe fondul contestaţiei conform art. 273 C. proc. civ. prin care să se fi soluţionat în procedura administrativă contestaţia promovată împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 aspect care rezultă din răspunsul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi cu nr. ISR DRG 7863/23.05.2019.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, în esenţă, susţine că prin sentinţa nr. 90/17.05.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a dispus admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ formulată de societatea A. S.A. şi suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 emisă de DGRFP Iaşi până la pronunţarea instanţei de fond, sentinţă rămasă definitivă prin decizia nr. 4271/03.12.2018 pronunţată de ÎCCJ prin care s-a respins recursul formulat de organele fiscale. La pronunţarea soluţiei de respingere a recursului formulat de DGRFP Iaşi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere faptul că prin sentinţa nr. 179/27.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă cererea de anulare a actelor administrative. Aşadar, ÎCCJ a statuat faptul că măsura suspendării executării actului administrativ a fost dispusă numai până la pronunţarea instanţei de fond, şi în consecinţă efectele acesteia au încetat la data de 27.11.2017.
Mai arată intimata că prin sentinţa nr. 179/27.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017 s-a dispus; admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016, respingerea cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 ca inadmisibilă, admiterea excepţiei tardivităţii cererii de anulare a Deciziei nr. 3998/19.12.2016 şi respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 3998/19.12.2016 ca tardiv formulată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prioritar, constată Înalta Curte că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, fără a se dezvolta critici cu privire la nemotivarea hotărârii sau existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.
Analizând, însă, hotărârea atacată, constată Înalta Curte că aceasta răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că acest motiv de casare urmează a fi respins.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente cauzei.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa nr. 90 din 17 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a admis cererea recurentei şi s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016 până la pronunţarea instanţei de fond.
Conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Norma legală reglementează posibilitatea formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ de către persoana vătămată, cerere de suspendare ce poate fi depusă doar după ce acţiunea de anulare a actului administrativ, în speţă a cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016, a fost formulată, şi bineînţeles, cu îndeplinirea condiţiilor impuse, respectiv: existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Tot această normă juridică stabileşte şi perioada până la care suspendarea executării actului administrativ îşi produce efectele, respectiv până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ, în cazul de faţă până la pronunţarea asupra cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016.
În consecinţă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, efectele suspendării executării actului administrativ se produc de la data pronunţării instanţei asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ şi până la data pronunţării de către instanţa de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ.
În cauză, suspendarea executării actului administrativ fiscal s-a produs în perioada 17 mai 2016 (data pronunţării sentinţei nr. 90 a cărui lămurire se solicită) şi până la data de 27 noiembrie 2017 (dată la care instanţa de judecată a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x/04.04.2016), astfel cum s-a reţinut în mod definitiv în cuprinsul Deciziei nr. 4271/03.12.2018 a ÎCCJ, decizie ce a soluţionat recursul împotriva sentinţei ce a dispus suspendarea.
Verificând dispozitivul sentinţei nr. 90/17.05.2016 a cărui lămurire s-a solicitat prin cererea ce face obiectul prezentului dosar nr. x/2019, Înalta Curte constată că acesta este suficient de clar, instanţa de judecată dispunând suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea asupra cererii de anulare a actului administrativ fiscal.
Conform dispoziţiilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."
Obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de dispoziţiile legale mai sus citate are în vedere clarificarea dispoziţiilor contradictorii ale hotărârii judecătoreşti. Această posibilitate de interpretare oferită de C. proc. civ. instanţei, după pronunţarea hotărârii, aşadar după ce s-a dezinvestit, are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al menţiunilor din dispozitiv.
Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.
De asemenea, calea lămuririi dispozitivului nu poate constitui o cale extraordinară de atac prin care să se înlăture considerentele deciziei de soluţionare a recursului.
Jurisprudenţa instanţei supreme atestă clar că procedura specială de lămurire a dispozitivului poate fi folosită de părţi doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultăţi în procedura de executare silită, nefiind o cale menită să ducă la anularea ori modificarea titlului executoriu, întrucât o astfel de finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei A. S.A. sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. Fălticeni împotriva încheierii nr. 17 din 11 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2021.