Judicial inspection dismissal: Irreversibility of appellate decision bars further recourse under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.06.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei 608/IJ/302/DIJ/2018 din data de 5.02.2018 precum şi a Rezoluţiei nr. x/2018 prin care s-a respins cererea de revocare a Rezoluţiei din data de 5.02.2018 întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi trimiterea dosarului la pârâtă pentru efectuarea verificărilor prealabile cu privire la aspectele sesizate.

Urmare admiterii cererii de abţinere dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.02.2019 sub nr. x/2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 129 din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. solicitând casarea sentinţei atacate, anularea Rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare nr. x/2018 şi 3126/IJ/323/DSCR/2018 şi trimiterea cauzei la pârâta-intimată în vederea efectuării verificărilor prealabile cu privire la aspectele sesizate de reclamant în data de 26.01.2017.

În esenţă, susţine reclamantul că nu au fost efectuate verificări aşa cum impun dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie judiciară aprobat prin HCSM nr. 1027/2012.

De asemenea, afirmă recurentul că natura faptelor sesizate nu permitea o concluzie asupra inadmisibilităţii cercetărilor disciplinare fără a se parcurge etapa verificărilor în mod efectiv. Soluţia instanţei de fond care ratifică punctul de vedere al Inspecţiei Judiciare în sensul că petiţia pune în discuţie rationamente logico-juridice tinzând la cenzura soluţiei pronunţate pe fondul cauzei şi de aceea nu se impun verificări, este neîntemeiată.

Se susţine şi faptul că judecătorul fondului a încălcat dispoziţii procedurale care obligă instanţa la motivarea în fapt şi în drept a tuturor soluţiilor asupra cererilor părţilor cât şi dispoziţiile art. 349 alin. (1) C. proc. civ. care obligă instanţa la garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi la asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului.

Arată recurentul că audierea aceluiaşi martor atât sub identitate reală cât şi sub identitate protejată are, în privinţa scopului urmărit de magistrat, atributele relei credinţe.

Necesitatea unor verificări prealabile efective apare cu claritate şi în privinţa faptului că raţionamentul logico-juridic care a determinat soluţia s-a bazat pe mijloace probatorii falsificate, mijloace obţinute în baza unor înregistrări modificate/falsificate prin intervenţii tehnice şi obţinute cu aparatură ale cărei caracteristici au fost ascunse de parchet pentru a nu se cunoaşte împrejurarea că aceasta nu este omologată.

4. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de Soluţia de principiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 9 octombrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea formulată la data de 06.06.2018, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Rezoluţiei 608/IJ/302/DIJ/2018 din data de 05.02.2018 precum şi a Rezoluţiei 3126/IJ/323/DSCR/2018 prin care s-a respins cererea de revocare a Rezoluţiei din data de 05.02.2018 întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din legea anterior menţionată şi trimiterea dosarului la pârâta Inspecţia Judiciară pentru efectuarea verificărilor prealabile cu privire la aspectele sesizate.

În raport de data formulării cererii de chemare în judecată împotriva celor două Rezoluţii, respectiv 06.06.2018, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac formulată în raport de legea în vigoare la această dată.

În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 27 C. proc. civ.

Astfel, dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuează asupra faptului că "hotătârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele prevăzute de aceastea, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. instituie regula conform căreia "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenlor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În raport de normele procedurale mai sus enunţate, se constată că o cale de atac poate fi declarată doar în situaţia în care aceasta este prevăzută de legea sub care a început procesul, concluzie ce rezultă, de altfel, şi din dispoziţiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie principiul supravieţuirii legii vechi:

"(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de petentul A. la data de 06.06.2018, dată la care Legea nr. 317/2004 nu prevedea calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate în fond de Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens, dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (06.06.2018) prevedeau:

"(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă".

În atare situaţie, recursul formulat de recurentul reclamant A. este inadmisibil.

Prezenta soluţie de inadmisibilitate a recursului are în vedere şi Soluţia de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, prin care s-a stabilit că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Analizând sentinţa de fond din această perspectivă, Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, având în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004). În acest sens, trebuie menţionat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară prin întâmpinare

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 129 din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2021.