Funding rejection upheld; appeal dismissed for failure to prove website outage and deadline extension.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/04.02.2019, reclamanta S.C. "A." S.R.L. Rădăuţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Program Operaţional Regional, a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Scrisoarea răspuns contestatar nr. x din 21.11.2018 prin care s-a respins cererea de finanţare şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului la reluarea etapei de analiză şi verificare a documentaţiei de contractare pentru cererea de finanţare din 25.09.2016, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 247 din 28 martie 2019, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Suceava, fiind înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe la data de 8 mai 2019, sub nr. x/2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 59 pronunţată la data de 10 iunie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect anulare act administrativ formulată de A. SRL

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., critici calificate de instanţa de recurs ca fiind circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei criticate şi în rejudecare instanţa să dispună admiterea cererii aşa cum a fost formulată cu obligarea pârâtei la reluarea etapei de analiză şi verificare a documentaţiei de contractare pentru cererea de finanţare din 25 septembrie 2016, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prima critică formulată vizează faptul că nu este imputabil recurentei nefuncţionarea site-ului administrat de intimata-pârâtă, instanţa de fond reţinând în mod greşit această împrejurare.

Invocă faptul că site-ul administrat de pârâtă face parte din categoria celor care oferă informaţii publice astfel încât acesta se circumscrie prevederilor art. 2 din Legea nr. 544/2001, intimata-pârâtă având obligaţia de a respecta întrutotul prevederile legale anterior enunţate referitoare la asigurarea accesului la informaţii publice a persoanelor interesate.

Prin urmare este culpa intimatei-pârâte care avea obligaţia menţinerii accesului publicului pe site şi care nu a făcut demersurile necesare anunţării unui program sau a unui orar de utilizare, sau o prioritizare pentru utilizatorii care aveau proiecte în derulare şi pentru care era prioritar accesul în vederea depunerii documentelor solicitate pentru completarea dosarelor.

Pin cea de-a doua critică se susţine inconsecvenţa intimatei pârâte în respectarea legii.

În acest sens arată recurenta că prin solicitarea de clarificări nr. 1 din data de 29.06.2017 i s-a adus la cunoştinţă că termenul pentru depunerea autorizaţiei de construire era de maxim 30 de zile calendaristice, respectiv până la data de 29.07.2017.

Prin solicitarea de clarificare nr. 2 din data de 25.07.2017 i s-a solicitat depunerea autorizaţiei de construire până la data de 27.07.2017, iar prin solicitarea de clarificare nr. 3 din data de 28.07.2017 i s-a solicitat transmiterea autorizaţiei de construire până la data de 31.07.2017, fiind prorogat în acest fel termenul stabilit prin solicitarea de clarificare nr. 2 din data de 25.07.2017.

După primirea ultimei solicitări s-a încercat de către recurentă încărcarea documentului "dovada demarării procedurilor pentru obţinerea Autorizaţiei de construire nr. x/24.07.2017", iar în urma verificării răspunsului trimis de recurentă, experţii ADR au trimis Solicitarea de clarificare nr. 4/10067/OI/04.09.2017 prin care au precizat că ar fi nevoie de clarificări şi documente suplimentare privind încadrarea în categoria microîntreprinderilor.

Conform Ordinului nr. 2717/13.04.2017 termenul pentru depunerea autorizaţiei de construire era de 60 de zile, iar prin Ordinul nr. 3623/12.07.2017 acesta a fost extins la 90 de zile.

În raport de acest aspect şi ţinând cont de succesiunea de informaţii contradictorii survenite din partea OI prin intermediul solicitărilor de clarificări cât şi din partea organismului de resort (Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) recurenta s-a aflat în eroare, drept pentru care susţine că este aplicabil principiul certitudinii juridice.

Concluzionează recurenta că hotărârea recurată este nelegală deoarece răspunderea în funcţionarea sistemelor electronice de depunere a actelor pentru POR şi lipsa de consecvenţă în legalitatea cererilor aparţine în integralitate intimatei pârâte întrucât aceasta are obligaţia de a menţine funcţionalitatea sistemelor electronice de comunicare pe perioada depunerii documentaţiilor, obligaţie ce nu poate fi imputată recurentei.

Motivarea instanţei de fond privind blocarea sistemului B. că ar privi momente punctual determinate (zile, nu perioade) încalcă principiul disponibilităţii şi al accesului liber la informaţii al serviciului oferit de o autoritate şi care trebuie să acorde accesul facil utilizatorilor.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, în esenţă, se arată că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune autorizaţia de construire în termenul legal.

Susţine intimatul că aplicabil prezentei cauze este Ordinul nr. 2717/13.04.2017 şi nu Ordinul 3623/12.07.2017 în raport de prevederile art. II alin. (2) din Ghidul Solicitantului - Condiţii generale pentru accesarea fondurilor aprobat prin acest din urmă ordin.

Prin urmare, în mod eronat susţine recurenta aplicarea greşită a ordinului care prevede termenul de depunere a autorizaţiei de construire întrucât dezlegarea chestiunii litigioase îşi găseşte rezolvare prin raportare la aceea că proiectul a fost depus în cadrul unui apel închis la data modificărilor aduse începând cu data de 12.07.2017, nefiindu-i aplicabile din aceste considerente noile dispoziţii.

Mai mult, susţine intimatul că nu pot fi primire criticile din recurs câtă vreme recurenta avea cunoştinţă de obligaţia depunerii autorizaţiei de construire încă de la formularea şi depunerea cererii de finanţare, obligaţie prevăzută în mod expres prin Ghidul solicitantului - condiţii generale.

În ce priveşte susţinerile referitoare la nefuncţionarea site-ului arată intimatul că acestea nu au suport în realitate, şi nici nu sunt probate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivele de recurs invocate de recurentă se circumscriu dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. respectiv prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale aplicabile prezentei cauze.

În esenţă, ceea ce se critică prin recursul formulat vizează încălcarea principiului certitudinii juridice, în sensul că recurenta s-a aflat în eroare în ceea ce priveşte termenul în care avea obligaţia de a depune autorizaţia de construire din cauza succesiunii de informaţii contradictorii venite din partea intimatei-pârâte.

Principiul comunitar al certitudinii juridice presupune ca cetăţenii să fie în măsură, fără ca acest lucru să reclame eforturi insurmontabile, să decidă ce este permis şi ce este interzis prin dreptul aplicabil, normele trebuind să fie clare şi inteligibile şi să nu fie supuse în timp la schimbări frecvente, dar mai ales imprevizibile.

Observă Înalta Curte, că primul aspect ce trebuie soluţionat în prezenta cauză este cel referitor la a se determina actul normativ aplicabil cererii de finanţare depusă de reclamanta recurentă: Ordinul MDRAPFE nr. 2717/13.04.2017 intrat în vigoare după deschiderea apelului de proiecte dar înainte de închiderea lui, care prevedea obligaţia depunerii autorizaţiei de construire în termen de 60 de zile, ori Ordinul MDRAPFE nr. 3623/12.07.2017, intrat în vigoare după închiderea apelului de proiecte, potrivit căruia era obligatorie depunerea autorizaţiei de construire în termen de 90 de zile.

Reclamanta recurentă a obţinut autorizaţia de construire la data de 3 august 2017 în termenul de 90 de zile, dar fără a se încadra în termenul de 60 de zile.

Potrivit art. II din Ordinul MDRAPFE nr. 3623/12.07.2017:

"(1) Prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu data publicării acestuia, pe site-ul www.x.ro, cu indicarea în clar a datei respective.

(2) Pentru apelurile deschise la data publicării prezentului ordin, modificările se aplică pentru proiectele pentru care nu a fost demarată etapa de contractare la nivelul MDRAPFE."

Ghidul aprobat prin Ordinul MDRAPFE nr. 2717 din 13.04.2017 avea următoarele prevederi:

"(1) Prevederile prezentului Ordin intră în vigoare începând cu data publicării acestuia, pe site-ul www. inforegio. ro cu indicarea în clar a datei respective.

(2) Modificările realizate prin prezentul ordin se vor avea în vedere pentru apelurile care urmează a fi lansate in cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020. Pentru apelurile lansate înainte de data publicării prezentului ordin, modificările se aplică pentru proiectele pentru care nu a fost demarată etapa de contractare. Etapa respectivă se consideră a fi demarată ulterior finalizării termenului de 30 de zile de transmitere a documentelor în cadrul etapei de precontractare."

Din analiza comparată a dispoziţiilor legale din cele două Ordine succesive rezultă că este vorba despre reglementări care vizează aplicarea în timp a dispoziţiilor cuprinse în Ghidul solicitantului şi care trebuie interpretate coroborat cu dispoziţiile C. civ. şi ale C. proc. civ. care, ambele, arată că legea nouă (de drept material sau procedural) se aplică doar pentru situaţiile ce se nasc după intrarea sa în vigoare, noile dispoziţii nefiind aplicabile retroactiv.

Ca atare, dispoziţiile cuprinse în ambele ordine, în sensul că "prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu data publicării acestora" au semnificaţia neechivocă că aceste ordine se aplică doar situaţiilor ce se vor naşte după intrarea în vigoare a actelor normative şi nu se aplică retroactiv.

Alineatul 2 al celor două ordine reglementează situaţiile apreciate de legiuitor a fi tranzitorii, şi anume acele ipoteze în care există o situaţie juridică continuă în timp, aflată încă în derulare. Este vorba aşadar de situaţii născute sub imperiul vechii reglementări dar care subzistă şi sub noua reglementare.

În speţă, apelul de proiecte în cadrul căruia a fost depusă cererea de finanţare a recurentei A. S.R.L. s-a desfăşurat în perioada 27.07.2016-04.05.2017.

Iniţial, prin Ghidul general, perioada de depunere a autorizaţiei de construire era de 30 de zile de la transmiterea scrisorii de demarare a etapei precontractuale către solicitantul la finanţare, dar până la data închiderii apelului de proiecte Ghidul general a fost modificat prin Ordinul nr. 2717/2017, în sensul prelungirii duratei de depunere a autorizaţiei de construcţie de la 30 la 60 de zile.

După data închiderii apelului de proiecte Ghidul a fost modificat prin Ordinul nr. 3623/2017 în sensul prelungirii duratei de depunere a autorizaţiei de construcţie de la 60 la 90 de zile.

În consecinţă, dispoziţiile cuprinse în primul alineat în sensul că prevederile Ordinului nr. 3623/2017 intră în vigoare începând cu data publicării acestuia nu vizează ipoteza din speţă, ci se aplică doar situaţiilor juridice care se vor naşte de la data intrării sale în vigoare.

Cât priveşte alin. (2), se constată că situaţiile tranzitorii sunt reglementate în mod diferit în cele două ordine.

Astfel, primul ordin are în vedere acele apeluri care erau lansate la data publicării ordinului, specificându-se că pentru apelurile lansate înainte de această dată modificările se aplică pentru acele proiecte pentru care nu a fost demarată etapa de contractare şi indicându-se totodată de când începe această etapă de contractare.

În schimb, în Ordinul nr. 3623/2017 situaţia tranzitorie este în sensul că modificările se aplică doar în situaţia apelurilor deschise la data publicării ordinului, pentru proiectele pentru care nu a fost demarată etapa de contractare.

Nu este reglementată în mod expres ipoteza apelurilor închise la data publicării ordinului.

Această nereglementare expresă înseamnă, însă, că apelurile închise la data publicării ordinului nu au fost încadrate la situaţiile tranzitorii pentru care să fie necesară o reglementare specială şi ele practic rămân supuse reglementării în vigoare la momentul închiderii.

Regula o reprezintă principiul activităţii legii, cu corolarul neretroactivităţii legii civile noi, care este şi preluată la alin. (1) din Ordin; aplicarea legii noi unor situaţii juridice în curs s-ar putea realiza doar pe cale de excepţie, prin reglementarea expresă de la alin. (2).

Or, noul ordin se aplică doar apelurilor deschise la data publicării prezentului ordin pentru proiecte pentru care nu a fost demarată etapa de contractare, ipoteză în care nu se regăseşte prezentul proiect. Fiind în discuţie o excepţie de la principiile generale de aplicare a legii civile în timp, este de strictă interpretare şi aplicare.

În vreme ce Ordinul nr. 2717/2017 se referea la apeluri lansate înainte de data publicării ordinului, fără a arăta dacă ele sunt deschise sau închise la momentul publicării sale, Ordinul nr. 3623/2017 nu mai foloseşte aceeaşi terminologie ci foloseşte sintagma de apeluri deschise la data publicării ordinului, ceea ce înseamnă în mod neechivoc că pentru apelurile închise la data de 12 iulie 2017 nu se pot aplica dispoziţiile din noul ordin.

În speţă, la data de 12.07.2017 data publicării Ordinului 3623 apelul din care face parte proiectul recurentei-reclamante era deja închis, aspect necontestat nici prin cererea de recurs.

În consecinţă, întrucât modificările intervenite prin Ordinul nr. 3623/12.07.2017 se aplică numai în cazul apelurilor de proiecte deschise la data publicării ordinului, termenul pentru depunerea autorizaţiei de construire este cel de 60 de zile calendaristice şi nu termenul de 90 de zile calendaristice prevăzut în Ghidul Solicitantului - Condiţii generale pentru accesarea fondurilor.

Prin urmare, normele juridice a căror analizare anterior a fost făcută, sunt clare în ceea ce priveşte intrarea lor în vigoare, astfel că lipseşte orice vătămare de natură a atrage nerespectarea principiului certitudinii juridice.

Nici situaţia invocată de recurentă cu referire la împrejurarea că prin cele 3 solicitări s-a arătat ca data pentru depunerea autorizaţiei: 27.07.2017 (solicitarea nr. 1), 31.07.2017 (solicitarea nr. 2), iar prin solicitarea nr. 3 au fost solicitate recurentei clarificări şi documente suplimentare privind încadrarea în categoria microîntreprinderilor nu sunt de natură a încălca principiul certitudinii juridice, menţionarea datelor diferite în cele două solicitări încadrându-se în termenul de 60 de zile prevăzut de Ordinul 2717/2017, şi nu pot crea idea aplicării în cauză a termenului de 90 de zile stabilit prin noul ordin.

Pe de altă, nu se poate reţine împrejurarea că intimata a creat recurentei încrederea legitimă că autorizaţia poate fi depusă în termenul de 90 de zile, sau că termenul pentru depunerea acesteia poate fi prelungit oricând de către intimată, atâta vreme cât recurenta avea cunoştinţă de obligaţia depunerii acestui document încă de la formularea şi depunerea cererii de finanţare.

În ce priveşte critica din recurs ce vizează faptul că nedepunerea autoriaţiei s-a datorat culpei intimate care nu a asigurat funcţionarea site-ul nu poate fi primită.

Corect a reţinut judecătorul fondului că blocarea sistemului B. privesc momente punctual determinate (zile, nu perioade) şi nu pot avea caracter pemanent.

Pe de altă parte, prin recurs arată recurenta că: "După primirea solicitării de clarificări nr. 3/8634/OI/28.07.2017 am încărcat documentul dovada demarării procedurilor pentru obţinerea Autorizaţiei de Construire nr. x/24.07.2017…", susţinere din care rezultă: pe de o parte, site-ul funcţiona la data de 28.07.2017 şi este greu de crezut, în lipsa unor probe certe a căror dovadă era în sarcina recurentei conform art. 249 C. proc. civ., că în perioada 28.07.2017 - 04.01.2018 (data când a fost depusă autorizaţia) site-ul nu a funcţionat, iar pe de altă parte că solicitarea emiterii autorizaţiei a fost făcută abia la data de 24.07.2017, în condiţiile în care recurenta avea cunoştinţă de obligaţia depunerii acestui document încă de la formularea şi depunerea cererii de finanţare din anul 2016.

Totodată, trebuiesc avute în vedere şi dispoziţiile art. 803 C. civ. în conformitate cu care "(1) Administratorul trebuie să acţioneze cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunu­rilor sale. (2) Administratorul trebuie, totodată, să acţioneze cu onestitate şi loialitate în vederea realizării optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmărit", legiuitorul impunând administratorului să acţioneze cu diligenţa unui bonus pater familias în îndeplinirea tuturor actelor juridice sau a actelor materiale întreprinse în calitatea sa, împrejurare faţă de care lipsa de diligenţă sau insuficienta organizare în întocmirea şi depunerea documentaţiei aferentă proiectului nu-i pot fi imputate intimatului pârât.

În ce priveşte invocarea prin recurs a Legii nr. 554/2001 prin care se prevede accesul liber la informaţii de interes public aşa cum acestea au fost definite de art. 2 lit. b), constată Înalta Curte inaplicabilitatea acestui act nomativ în prezenta cauză. Recurenta nu a solicitat intimatei-pârâte informaţii de interes public, astfel încât să devină incidente dispoziţiile Legii nr. 544/2001. Susţinerea nefuncţionalităţii site-ului nu echivalează cu un refuz al comunicării informaţiilor de interes public solicitate.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 59 din 10 iunie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2021.