Insurance guarantee fund liability for traffic accident property damage without traffic violation report: fault proof via alternative means and statutory compensation conditions.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 06.09.2018 sub nr. x/2018, reclamanta Societatea de Transport Bucureşti STB S.A. (fostă RATB- RA) a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva deciziei nr. 16435/20.08.2018 emisă de FGA, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului la plata sumei de 883,91 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1530 pronunţată la data de 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată promovată de Societatea de Transport Bucureşti STB S.A. (fostă RATB - RA), a anulat Decizia atacată nr. 16435/20.08.2018 şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să emită o nouă decizie prin care să se dispună plata sumei de 883,91 RON reprezentând contravaloarea pagubelor produse prin accident.

De asemenea, a fost obligat acelaşi pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând cauza, a solicitat respingerea în totalitate a contestaţiei formulate de intimata-reclamantă ca nefondată şi pe cale de consecinţă, menţinerea în totalitate a Deciziei nr. 16435/20.08.2018.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a apreciat eronat starea de fapt şi a apreciat la fel de eronat probatoriul existent, înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Este adevărat că răspunderea civilă delictuală poate fi stabilită prin orice mijloc de probă, chiar instanţa de fond a admis că nu a fost întocmit un proces-verbal de contravenţie.

Susţine recurentul că pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a asigurătorului este necesară stabilirea răspunderii delictuale a asiguratului RCA, ceea ce în prezenta cauză nu a fost stabilită.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă vinovăţia asiguratului RCA al A. S.A., lipsind procesul-verbal de contravenţie. Deşi au fost întocmite solicitări către petentă, singurele documente transmise de aceasta constau într-o serie de adrese furnizate de către organele competente, respectiv DGPMB - Brigada Rutieră care menţionează faptul că "în cauză nu au fost întocmite documente procedurale privind persoana mai sus menţionată".

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, în esenţă, se arată că atâta timp cât prejudiciul înregistrat de intimată a fost determinat de producerea riscului asigurat, rezultă că are calitatea de creditor de asigurare, întrucât, în cazul asigurării de răspundere civilă, nu are calitatea de creditor de asigurare doar persoana asigurată sau beneficiarul asigurării.

Creanţa solicitată şi dovedită cu înscrisurile ataşate este necontestată de către pârâtă recurentă, singurul impediment legal invocat fiind acela că nu ar fi fost dovedită vinovăţia asiguratului, respectiv obligaţia de despăgubire a asiguratorului RCA.

În ce priveşte "calitatea de persoană păgubită" arată intimata că accidentul ce face obiectul prezentului dosar a avut drept consecinţă avarierea refugiului de tramvai din staţia "Baia de Aramă" astfel că este pe deplin dovedită calitatea de persoană păgubită, tramvaiele şi refugiile staţiilor de tramvai fiind în administrarea intimatei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prioritar, constată Înalta Curte că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, fără a se dezvolta critici cu privire la nemotivarea hotărârii sau existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Analizând, însă, hotărârea atacată, constată Înalta Curte că aceasta răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că acest motiv de casare urmează a fi respins.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 24.03.2016, a avut loc un eveniment rutier în care autoturismul cu numărul de înmatriculare x a pierdut controlul volanului şi a avariat 8 (opt) borduri şi bornele luminoase, stare de fapt ce rezultă din adresele întocmite de Brigada Rutieră, din raportul de activitate din data de 24.03.2016 întocmite de mecanicul care a efectuat intervenţia pentru deblocarea circulaţiei precum şi din procesul-verbal de constatare din 25.03.2016 din care rezultă că autoduba cu numărul de înmatriculare x s-a răsturnat pe carosabil, avariind bordurile şi borna luminoasă din staţia RATB.

Niciuna din părţile litigiului nu contestă faptul că nu a fost întocmit un proces-verbal de contravenţie.

Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând cauza, a admis cererea intimatei-reclamante, obligând recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună plata sumei de 883,91 RON reprezentând contravaloarea pagubelor produse prin accident.

Înalta Curte, în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, constată că hotărârea pronunţată este legală, instanţa de fond făcând o interpretare şi aplicare corectă a acestora.

Prin criticile formulate, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a asigurătorului este necesară stabilirea răspunderii delictuale a asiguratului RCA, ceea ce în prezenta cauză nu a fost stabilită.

Susţine, de asemenea, că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă vinovăţia asiguratului RCA al A. S.A., lipsind procesul-verbal de contravenţie. Deşi au fost întocmite solicitări către petentă, singurele documente transmise de aceasta constau într-o serie de adrese furnizate de către organele competente, respectiv DGPMB - Brigada Rutieră care menţionează faptul că "în cauză nu au fost întocmite documente procedurale privind persoana mai sus menţionată".

Potrivit prevederilor art. 13 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 213/2015:

"(3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

(4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 123; comisia specială poate dispune suspendarea soluţionării cererii de plată, în condiţiile art. 16 alin. (3)".

Dispoziţiile art. 16 din Norma ASF nr. 16/2015 prevăd că "Stabilirea şi evaluarea despăgubirilor se efectuează după cum urmează:

a) evaluarea despăgubirilor se efectuează de către Fond, direct sau prin mandatarii acestuia, în baza documentelor existente la dosarul de daună şi în conformitate cu prevederile legii şi ale condiţiilor de asigurare;

b) dacă din analizarea dosarului de daună rezultă necesitatea completării acestuia cu documente suplimentare, Fondul transmite o solicitare scrisă petentului în acest sens;

c) după analizarea şi instrumentarea dosarului de daună, direcţia tehnică de specialitate întocmeşte referatul de plată a despăgubirii care va fi analizat de către celelalte direcţii de specialitate din cadrul Fondului în vederea avizării, conform prevederilor legale;

d) după avizarea dosarului de daună de către direcţiile de specialitate din cadrul Fondului, acesta se înaintează comisiei speciale constituite conform Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare. Comisia specială desemnată de către Fond este constituită din proprii specialişti, cu următoarea componenţă: 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de preşedinte al comisiei; conducătorul direcţiei economice sau înlocuitorul legal al acestuia, după caz; 2 reprezentanţi ai direcţiei tehnice cu experienţă în materie de lichidare de daune; 2 reprezentanţi ai direcţiei juridice cu experienţă de cel puţin 3 ani în domeniul juridic."

Este de netăgăduit că dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 reglementează dreptul recurentului de a verifica dosarele de daună precum şi creanţele de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

Normele juridice anterior enunţate stabilesc obligaţia recurentului de a efectua verificări cu privire la cererile de plată, inclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitat, iar în prezenta cauză cuantumul despăgubirilor nu a fost contestat. Ceea ce s-a imputat intimatei-reclamante a fost faptul că nu s-a făcut dovada răspunderii delictuale a asiguratului RCA.

Constată şi Înalta Curte, în deplin acord cu instanţa de fond, că lipsa procesului-verbal de contravenţie nu este determinantă în răspunderea civilă delictuală, fapta ilicită putând fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Astfel, în cauză fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost dovedită, recurentul necontestând starea de fapt reţinută de instanţa de fond, evenimentul rutier fiind produs de autoturismul cu numărul de înmatriculare x care a avariat 8 (opt) borduri şi bornele luminoase. Prin urmare, s-a dovedit legătura de cauzalitate între paguba constatată şi răsturnarea autovehiculului cu numărul de înmatriculare x acesta fiind cel care a intrat în mod direct în contact cu elementele staţiei RATB avariate.

Conform dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 " În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat".

În situaţia de excepţie, cea a imposibilităţii de identificare a autorului accidentului, legea stabileşte că sunt acordate despăgubiri în situaţia în care s-au produs distrugeri de bunuri cu singura condiţie, respectiv autovehiculul care a produs accidentul să fie identificat şi asigurat.

Această condiţie a fost îndeplinită în prezenta cauză, fiind necontestat faptul că evenimentul rutier a fost produs de autoturismul cu numărul de înmatriculare x care a avariat 8 (opt) borduri şi bornele luminoase.

Conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, creanţa de asigurări reprezintă "creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare". De asemenea, dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. b), pct. (iii) din Legea 213/2015, definesc drept creditor de asigurare "persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, inclusiv asigurătorul îndreptăţit în baza legii să recupereze de la asigurătorul în insolvenţă sume plătite acestei persoane prin subrogare, regres sau acţiune directă".

Totodată, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din aceeaşi lege dispun "Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5".

În plus, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011 modificat,:

"(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b) pagube materiale;

c) pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana păgubită".

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA pentru:

1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;

2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:

a) a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;

b) nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;

c) nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv;

3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

4. prejudiciile produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului membrilor familiei asiguratului sau membrilor familiei conducătorului auto, cu excepţia despăgubirilor solicitate de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului;

5. prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic".

Prin urmare, din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că persoana păgubită are dreptul la reparerea prejudiciului, chiar şi în situaţia neidentificării persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, situaţie faţă de care reiese că actul administrativ atacat este nelegal, în mod corect instanţa de fond dispunând anularea acestuia.

Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1530 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2021.