Ministry of Justice Appeal Dismissed as Inadmissible for Failure to Include Disciplinary Bodies as Parties in Bailiff Sanction Annulment

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.04.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamantul Ministerul Justiţiei a chemat în judecată pe pârâtul A. - membru al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, atacând în anulare Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de ministrul justiţiei împotriva Hotărârii nr. 21/11.10.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Consiliul de Disciplină al C.E.J. Bucureşti, privind pe executorul judecătoresc A., cu consecinţa admiterii în tot a acţiunii disciplinare formulate de ministrul justiţiei şi a aplicării unei sancţiuni mai severe executorului judecătoresc A., raportat la gravitatea abaterii disciplinare săvârşite.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.05.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti solicitând anularea Hotărârii nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016 menţinută prin Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în dosarul nr. x/2017, cu consecinţa înlăturării sancţiunii disciplinare "Avertisment" aplicate, precum şi a obligaţiei de a achita suma de 1.023,15 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de soluţionarea acţiunii disciplinare.

Prin încheierea din data de 31.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia conexităţii, cu consecinţa conexării dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018 şi trimiterea cauzei la Completul 33 Fond, mai întâi învestit.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1006 pronunţată la data de 15 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (veche) a respins ca inadmisibilă, în condiţiile art. 78 din C. proc. civ. cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâta A., membru al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, respingând în consecinţă cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu părţile pârâte menţionate.

Totodată, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în legătură cu cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A..

A admis în parte cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti,

A anulat în parte Hotărârea nr. 11/16.03.2018 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei formulate de executorul judecătoresc A. şi obligarea executorului judecătoresc A. la plata sumei de 1023,15 RON cheltuieli ocazionate de soluţionare.

A anulat în parte Hotărârea nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii disciplinare, fapta reţinută ca abatere disciplinară, sancţiunea aplicată şi obligarea executorului judecătoresc A. la plata sumei de 150 RON cheltuieli ocazionate de soluţionare.

3. Cererea de recurs

Ministerul Justiţiei a formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând hotărârea recurată pe două considerente.

Astfel, sub un prim aspect se consideră că instanţa de fond în mod nelegal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de Ministerul Justiţiei, susţinându-se că nu a existat o opoziţie din partea acestuia pentru introducerea în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (3) C. proc. civ., a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti Bucureşti şi a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, în măsura în care instanţa de judecată aprecia necesară soluţionarea cauzei şi în contradictoriu cu aceste două instituţii.

Arată recurentul că introducerea în cauză a unui terţ poate avea loc şi în situaţia în care numai una dintre părţi se manifestă în acest sens, manifestare ce există în cauză atâta vreme cât prin încheierea din 31.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la prezentul dosar a cererii prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti anularea Hotărârii nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016 menţinută prin Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii naţionale a Executorilor Judecătoreşti în dosarul nr. x/2017

Prin cea de-a doua critică formulată se arată că hotărârea este nelegală întrucât cheltuielile de executare solicitate de executorul judecătoresc A. nu au respectat dispoziţiile legale, cu referire expresă la dispoziţiile art. 670 alin. (3) C. proc. civ.

Se arată de către recurent că toate cheltuielile de executare trebuie să fie dovedite pentru a putea fi stabilite prin încheiere şi recuperate de la debitor potrivit alin. (4) al art. 670 din C. proc. civ., şi de asemenea, cheltuielile de executare silită pot fi stabilite numai în condiţiile legii aşa cum rezultă din dispoziţiile legale invocate atât în ce priveşte onorariul cât şi în ce priveşte celelalte cheltuieli de executare silită la care face referire pct. 7 din art. 670 C. proc. civ.

Sub acest aspect arată recurentul că onorariul executoriului judecătoresc este unic, cuvenit pentru activitatea prestată în cadrul executării silite neexistând temei legal pentru ca separat de acesta, să se stabilească cheltuieli de executare în raport cu alte/anumite acte de executare.

Sintagma "cheltuiala executorului judecătoresc" ca parte componentă a onorariului său include costurile de natură logistică a actelor/lucrărilor efectuate de acesta, executorului judecătoresc fiindu-i interzis de a stabili noi taxe, tarife ori cheltuieli în sarcina părţilor, prin adăugarea la lege, pentru acte de executare silită sau lucrări la a căror îndeplinire este obligat în temeiul legii, cu excepţie celor enumerate la pct. 5-7 de la alin. (3) art. 670 C. proc. civ.

Or, în cauză, executorul judecătoresc A. a inclus în cuprinsul încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare silită sume prevăzute într-un act normativ abrogat în mod expres la data întocmirii acesteia apreciind că aceste dispoziţii legale, chiar abrogate, pot ultraactiva, iar executorii judecătoreşti se pot raporta la acesta.

De asemenea, se arată că raportat la încheierea din data de 28.07.2015, cu excepţia onorariului executoriului judecătoresc care a fost stabilit în mod corect, au fost incluse şi cheltuieli a căror dovedire nu s-a realizat în cauză.

Totodată, se arată şi că prin încheierea din data de 24.08.2015 au fost majorate cheltuielile de executare silită, sume ce nu au fost dovedite raportat la activitatea efectuată, şi nu au temei legal nefiind prevăzute de dispoziţiile art. 670 alin. (4) C. proc. civ.

În ce priveşte procesele-verbale de îndeplinire a procedurii, s-a constatat că pentru aceeaşi lucrare (comunicarea actelor de procedură) s-au stabilit şi încasat în mod nelegal cheltuieli duble şi nedovedite în cuantum excesiv de 1040 RON reprezentând totalul cheltuielilor denumite "procese-verbale de îndeplinire a procedurii", nefiind întocmite procese-verbale ca acte de executare silită.

Tot în mod nelegal a procedat executorul judecătoresc şi în ce priveşte stabilirea şi încasarea unor sume de bani cu titlu de "onorariu calcul penalităţi".

În concluzie solicită recurentul admiterea recursului, casarea hotărârii şi modificarea acesteia, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulate de către Ministerul Justiţiei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, iar în ce priveşte acţiunea executorului judecătoresc A. respingerea acesteia ca neîntemeiată.

4. Apărările intimatei

În cauză, au formulat întâmpinare executorul judecătoresc A. prin care a solicitat respingerea recursului formulat cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 1006/15.03.2019 ca temeinică şi legală, precum şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei cu motivarea că aceasta nu are calitate de parte în cauză, fiind un organ jurisdicţional prevăzut de lege având în competenţă atribuirea de soluţionare a primei căi de atac, respectiv a contestaţiilor formulate de părţi împotriva hotărârilor pronunţate de către Consiliile de Disciplină ale Camerei Executorilor Judecătoreşti teritoriale în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi ale art. 76 din OMJ nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.

Susţine, de asemenea, ca în cauză operează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în privinţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti cât şi în privinţa Camerei Executorilor Judecătoreşti teritorială având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi ale art. 167 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi titularii acţiunii disciplinare sunt Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti sau Ministrul Justiţiei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ce priveşte primul motiv de recurs constată Înalta Curte caracterul nefondat al acestuia.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 11/16.03.2018 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de ministrul justitţiei împotriva Hotărârii nr. 21/11.10.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Consiliul de Disciplină al CEJ Bucureşti privind pe xecutorul judecătoresc A..

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu pârâta A., membru al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reţinând, în esenţă, că raportul juridic dedus judecăţii impunea introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti şi a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, fie încă de la redactarea cererii de chemare în judecată sau prin modificarea acesteia de către partea reclamantă, fie prin recurgerea de către părţile procesuale la mecanismul pus la dispoziţie de legiuitor prin art. 161 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 C. proc. civ., pricina neputând fi soluţionată fără participarea acestor subiecte de drept, dat fiind că se deduce în esenţă controlului judiciar analiza de legalitate a unor acte administrative jurisdicţionale emise de acele autorităţi publice.

Constată Înalta Curte că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.:

"În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond."

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond".

Având în vedere că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi impun în sarcina instanţei doar obligaţia de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, nu poate fi primită critica recurentului-reclamant conform căreia nu s-a opus introducerii în cauză din oficiu de către instanţa de judecată a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti Bucureşti şi a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ în măsura în care instanţa de judecată a apreciat necesară soluţionarea cauzei şi în contradictoriu cu aceste două instituţii.

Pe de altă parte, această susţinere nu poate fi primită în raport tot de dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. din a cărei interpretare reiese că, în vederea evitării inadmisibilităţii cererii, cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă o conduită activă şi să ceară extinderea cadrului procesual, adoptarea unei poziţii de genul "nu ne opunem introducerii în cauză" nu determină îndeplinirea cerinţelor legii.

Nici susţinerea ce vizează faptul că introducerea unui terţ în cauză poate avea loc şi în situaţia în care numai una dintre părţi se manifestă în acest sens, manifestare ce există în cauză atâta vreme cât prin încheierea din 31.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la prezentul dosar a cererii prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti anularea Hotărârii nr. 21/11.10.2016 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016 menţinută prin Hotărârea nr. 11/16.03.2018 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în dosarul nr. x/2017 nu poate fi primită.

Corect a statuat judecătorul fondului că este fără relevanţă faptul că la dosarul nr. x/2018 a fost conexat dosarul nr. x/2018 în care figurau deja ca părţi entităţile amintite - Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti - întrucât acestea justificau calitate procesuală pasivă doar în acţiunea conexă, nu şi în acţiunea principală în care pârât este doar executorul judecătoresc A., membru al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În condiţiile în care necesitatea introducerii în proces a terţului a fost pusă în discuţia părţilor în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., respectiv art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi nici una dintre părţi nu a solicitat introducerea acestuia, Înalta Curte conchide că dispoziţiile legale menţionate au fost corect aplicate de prima instanţă.

În ce priveşte cea de-a doua critică aceasta nu va fi analizată de către Înalta Curte, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de Ministerul Justiţiei a fost respinsă ca inadmisibilă, instanţa de fond pronunţându-se în temeiul art. 248 alin 1 C. proc. civ. asupra excepţiilor ce fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a cauzei.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, invocată prin întâmpinare de Comisie, Înalta Curte constată că acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat câtă vreme prin sentinţa atacată nr. 1006/15 martie 2019 instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în legătură cu cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamanta A., soluţie împotriva căreia Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nu a înţeles a formula recurs.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1006 din 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2021.