Jurisdictional conflict over entry ban: exclusive territorial competence tied to the General Inspectorate of Border Police headquarters under Emergency Ordinance No. 194/2002

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 17.11.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră P.P.F. Sighetu Marmaţiei, anularea Deciziei din data de 04.11.2020, emise de Poliţia de Frontieră din Sighetu Marmaţiei, prin care i s-a interzis să intre în România timp de 5 ani.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 890 din data de 08.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră P.P.F. Sighetu Marmaţiei, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut că potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură.

S-a mai reţinut că potrivit art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, de către Inspectoratul General pentru Imigrări sau de către organele poliţiei de frontieră, în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) - lit. b)1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

Or, în litigiul pendinte, măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului A. a fost dispusă de către agentul şef de poliţie B. din cadrul PTF - Sighetu Marmaţiei din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, motiv pentru care a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere de chemare în judecată este curtea de apel în a cărei circumscripţie se află punctul de trecere al frontierei şi, implicit, autoritatea publică din cadrul Poliţiei de Frontieră care a dispus această măsură.

De asemenea, s-a reţinut că PTF - Sighetu Marmaţiei din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei se află în raza teritorială de competenţă a Curţii Apel Cluj.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 242/2021 din 4 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că într-o asemenea speţă, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei face doar propunerea, iar Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră aprobă această propunere, la data aprobării actul dobândind statutul de act administrativ.

De asemenea, consideră că numai Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră putea emite un act cu valabilitate pe întreg teritoriul României.

Având în vedere că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră are sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei din perspectiva emitentului actului atacat.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii priveşte contestarea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani dispuse prin Decizia din data de 04.11.2020, emisă de Poliţia de Frontieră din Sighetu Marmaţiei.

În ceea ce priveşte măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, potrivit dispoziţiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002:

"(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) -b1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voinţa sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."

Astfel, dispoziţiile art. 1063 alin. (5) stabilesc o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

În prezenta cauză, prin adresa de comunicare a măsurii nr. x/04.11.2020 emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu-Marmaţiei, reclamantul A. a fost informat despre faptul că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a dispus interzicerea intrării sale pe teritoriul României, în conformitate cu dispoziţiile art. 1064 alin. (11) din O.U.G. nr. 94/2002, pentru nerespectarea scopului călătoriei, declarat la intrarea în România.

Punctul de Trecere a Frontierei Sighetu-Marmaţiei din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu-Marmaţiei nu are decât competenţă de solicitare a instituirii măsurii şi de comunicare a acesteia persoanei în cauză, măsura fiind aprobată şi dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

De asemenea, măsura nu putea fi dispusă de către Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu-Marmaţiei sau de către punctul de frontieră, deoarece este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul ţării, ceea ce excedează sferei de competenţă a organului local de poliţie.

De altfel, în faţa primei instanţe sesizate, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu-Marmaţiei a arătat prin întâmpinare că măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a fost dispusă în fapt de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar reclamantul a depus precizare, prin care a arătat că înţelege să se judece cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră .

Este fără relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamant a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei - Punctul de Trecere a Frontierei Sighetu Marmaţiei, câtă vreme prin aceasta, aşa cum rezultă în mod neechivoc din conţinutul său, doar s-a procedat la informarea cetăţeanului străin cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Prin urmare, cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care are sediul în Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) precitat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră P.P.F. Sighetul Marmaţiei şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 noiembrie 2021.