Unlicensed audiovisual broadcasting; inadmissibility of appeal based on challenge to evidentiary appreciation

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.02.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului - Autoritate Publică Autonomă, anularea Deciziei C.N.A. nr. 216 din 14 februarie 2019 privind amendarea cu 50.000 RON a reclamantei.

În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a contestaţiei şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea somaţiei publice de intrare în legalitate sau, în ipoteza menţinerii sancţiunii amenzii, a solicitat reindividualizarea sancţiunii şi reducerea amenzii aplicate către minimul special de 10.000 RON prevăzut de art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 354/2019 din 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului - Autoritate Publică Autonomă, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 354/2019 din 5 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este nelegală, având în vedere că nu a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionată, respectiv nu s-a făcut dovada încălcării de către recurenta-reclamantă a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, respectiv că ar fi difuzat programe proprii B., C. şi D. prin reţeaua proprie de cablu TV din comuna Izvoarele, judeţul Teleorman, fără să deţină licenţă audiovizuală analogică şi decizie de autorizare audiovizuală, motiv pentru care apreciază că decizia CNA este nelegală.

Critică faptul că: instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe raportul Direcţiei de Control şi Digitalizare al CNA, preluând fraze din acest raport; controlul ce a stat la baza raportului s-a efectuat în comuna Izvoarele, judeţul Teleorman, la data de 6 februarie 2019, la un pretins abonat al recurentei, fără a participa niciun reprezentant al recurentei; în procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 6 februarie 2019 nu se menţionează că sunt retransmise în sistem analogic şi în sistem digital programele B., D. şi C., nefiind menţionat nici controlul ce a stat la baza întocmirii actului atacat; că instanţa a luat în considerare probele constând în DVD-ul şi planşele foto, deşi, în opinia sa, acestea nu erau probe pertinente şi concludente.

Susţine că instanţa a reţinut în mod eronat că a intenţionat să modifice contestaţia formulată şi că nu a ţinut cont de răspunsul la întâmpinare, prin care a solicitat administrarea unor probe, respingând prin încheierea din 20 iunie 2019 probele solicitate de reclamantă, ca nefiind utile, fără nicio motivare.

Precizează că instanţa de fond a respins şi cererea sa de individualizare a sancţiunii aplicate, apreciind că amenda în cuantum de 50.000 RON este proporţională în raport cu gravitatea faptelor din speţă, fără a se ţine cont de faptul că nu mai fusese sancţionată în ultimul an şi nici nu s-a ţinut cont de efectele şi gravitatea faptei.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanţă a analizat în mod corect acţiunea în anulare şi a pronunţat o soluţie temeinică şi legală în raport cu probatoriul administrat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului - Autoritate Publică Autonomă, anularea Deciziei C.N.A. nr. 216 din 14 februarie 2019 privind amendarea cu 50.000 RON a reclamantei, iar în subsidiar, admiterea în parte a contestaţiei şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea somaţiei publice de intrare în legalitate sau, în ipoteza menţinerii sancţiunii amenzii, reindividualizarea sancţiunii şi reducerea amenzii aplicate către minimul special de 10.000 RON prevăzut de art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că ceea ce critică recurenta-reclamantă este modalitatea de apreciere a probelor de către instanţa de fond şi faptul că prin încheierea din 20 iunie 2019 s-a respins cererea reclamantei de probaţiune constând în aplicaţia E..

Referitor la aceste critici, Înalta Curte apreciază că în recurs nu poate proceda la reanalizarea probatoriului administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurenta-reclamantă.

Or, ceea ce critică recurenta-reclamantă prin motivele de recurs este chiar modul în care instanţa de fond a apreciat materialul probator administrat, ceea ce excede obiectului analizei instanţei de recurs.

Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a probelor de la dosar, nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanţa de recurs.

Această critică nu vizează, deci, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanţei probelor administrate.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei civile nr. 354/2019 din 5 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei civile nr. 354/2019 din 5 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 noiembrie 2021.