Public sector financial corrections: Appeal declared null for failing to meet cassation grounds, leaving lower court dismissal in force

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Turismului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene: anularea Deciziei nr. 335/05.10.2016 privind respingerea contestaţiei nr. 2562/07.09.2016 şi anularea titlului de creanţă, reprezentat de nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.07.2016

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4141 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune ca nefondată şi a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Turismului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4141 din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, rejudecarea fondului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii introductive.

Recurentul-reclamant prezintă starea de fapt din speţă şi arată că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care instanţa a reţinut că au existat modalităţi diferite de calcul în privinţa indicatorului GPR, care ar fi condus la respingerea a două oferte ca neconforme, alegerea ofertantului câştigător apărând ca fiind arbitrară.

Consideră că instanţa de fond, cu aplicarea greşită a normelor de drept material, a apreciat faptul că obiectul contractului este insuficient definit, fără a reieşi faptul că la calculul C. proc. pen. trebuia avut în vedere indicatorul GRP total garantat.

Astfel fiind, consideră că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru anularea actului administrativ atacat, precum şi a celor subsecvente.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea actelor administrative atacate.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către reclamantul Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, se constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată depuse la instanţa de fond la filele x din vol. I al dosarului Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanţe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Cu titlu exemplificativ, se constată că paragrafele 1-4 de la dosarul de recurs au preluat paragrafele 1-3 de la fila x din vol. I al dosarului de fond şi paragrafele 1 şi 2 de la fila x din acelaşi volum.

În speţă, instanţa de recurs constată că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă şi nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Cu alte cuvinte, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă adusă hotărârii recurate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din această cauză, nici paragrafe ce nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată, nu constituie, prin ele însele, critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme recurentul-reclamant nu a prezentat argumentele pentru care a apreciat că prima instanţă a aplicat sau interpretat greşit legea.

Mai mult, susţinerile invocate prin cererea de recurs vizează aspectele de fapt şi au caracter general, fără a arăta în concret care sunt textele de lege apreciate ca fiind aplicate ori interpretate greşit de către instanţa de fond.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 4141 din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 4141 din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 noiembrie 2021.