Mining concession dispute: violation of right to defense and active role of judge in handling classified administrative documents

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamata A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agentia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. B. S.R.L., anularea adresei nr. x/07.11.2018 privind respingerea contestaţiei administrative, emise de Comisia de Contestaţii din cadrul ANRM, a Raportului de evaluare nr. x/04.10.2018 a ofertelor aferentei Rundei 96/2018, prevăzut de art. 77 din Normele metodologice şi a Raportului de analiză a documentaţiei de concesiune pentru explorare a perimetrului Maieru - Valea Caselor, reglementat de art. 74 din Normele metodologice.

A mai solicitat obligarea autorităţii la organizarea unui nou concurs public de ofertă pentru concesionarea de activităţi miniere corespunzătoare perimetrului respectiv din momentul procedural în care acest concurs de ofertă a rămas.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 16 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de către pârâta S.C. B. S.R.L. pentru depunerea întregului dosar administrativ, respectiv şi a raportului de analiză; a respins cererea aceleiaşi părţi de acordare a unui termen pentru a se emite adresă la ANRM cu menţiunea de indica temeiul de drept în baza căruia înscrisurile au fost clasificate, respectiv să indice ANRM acest temei, precum şi ordinul în baza căruia s-a dispus clasificarea, sub sancţiunea inexistenţei actului; a respins cererea reprezentantului reclamantei de efectuare a unei expertize tehnice în specialitatea geologie cu obiectivele indicate în nota de probe depusă la dosar.

Prin sentinţa nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. B. S.R.L., ca nefondată şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON către pârâta B. S.R.L..

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 16 mai 2019 şi a sentinţei nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că, deşi la termenul din 16.05.2019, instanţa a încuviinţat depunerea întregului dosar administrativ, nu i-a permis studierea raportului de analiză a ofertelor, apreciind că aceste documente sunt clasificate ca secret de serviciu şi nu pot fi vizualizate.

De asemenea, critică faptul că ANRM nu a indicat textul de lege în baza căruia documentele au fost clasificate şi nici nu s-a depus la dosar vreun document care să decidă clasificarea, motiv pentru care apreciază că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 13 şi 14 C. proc. civ. privitoare la principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii armelor.

Subsumat aceluiaşi motiv de casare, invocă nelegalitatea sentinţei recurate şi din perspectiva faptului că s-au acordat cheltuieli de judecată depuse după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea este nemotivată, respectiv preia apărările pârâtei ANRM, motiv pentru care apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Susţine că la depunctarea sa au fost avute în vedere prevederile H.G. nr. 1020/2005, care nu puteau fi aplicate în speţă, întrucât vizează doar activităţile de exploatare şi comercializare a apelor minerale, şi nu concesionarea activităţii de explorare.

Critică hotărârea recurată şi pentru faptul că nu conţine niciun considerent propriu cu privire la interpretarea greşită a normelor de drept material invocate de către recurentă, cum ar fi depunctarea nelegală a societăţii ori criticile din contestaţia administrativă ce vizau reevaluarea ofertelor. Astfel, arată că în privinţa criticilor referitoare la raportul de evaluare şi la raportul de analiză, prima instanţă a preluat apărările ANRM din întâmpinare, fără a modifica nici măcar topica frazelor.

Susţine că instanţa de fond nu a motivat în considerentele sentinţei invocarea de către reclamantă a interpretării greşite date de către evaluatori noţiunii de explorare, conform art. 3 alin. (1) pct. 12 din Legea minelor şi nu a motivat nici motivul de nelegalitate de la pct. VI din acţiune.

Mai mult, consideră că instanţa nu a expus niciun considerent cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată din perspectiva argumentelor sale referitoare la diferenţierea activităţii de explorare de cele de exploatare şi comercializare, nefiind analizate raporturile juridice deduse judecăţii prin prisma motivelor de nelegalitate cu care a învestit instanţa.

Consideră că instanţa nu a motivat într-o manieră proprie de ce art. 80 din Normele metodologice este aplicabil în cauză.

Precizează că a invocat prin cererea de chemare în judecată faptul că, în speţă, Comisia de Contestaţii a încadrat în mod greşit motivele de contestaţie ca fiind motive de reevaluare a ofertei şi nu motive de nelegalitate în privinţa depunctării societăţii cu 2,5 pct.; a nelegalităţii raportului de analiză şi a raportului de evaluare a ofertelor.

Mai arată că, deşi prin sentinţa recurată instanţa a reţinut că în mare parte criticile reclamantei vizează reevaluarea ofertelor, nu a motivat această concluzie.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă interpretarea greşită a art. 84 alin. (3) din Normele metodologice, precum şi a noţiunii de legalitate a actului administrativ.

De asemenea, susţine că: autoritatea publică a aplicat dispoziţii legale ce nu sunt incidente în cauză; instanţa de fond a interpretat greşit noţiunea de motivare a actului administrativ, în condiţiile în care chiar ANRM a susţinut că motivarea soluţiei din actul administrativ s-a făcut prin raportul nr. x/07.11.2018, iar pe de altă parte, acest raport nu răspunde tuturor criticilor din contestaţia administrativă, fiind ignorate anumite aspecte.

4. Apărările intimatei

4.1. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, ca temeinice şi legale, a hotărârilor atacate, considerând că acestea sunt legale şi că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept incidente.

4.2. Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, susţinând că, întrucât instanţa a apreciat că aspectele criticate de către reclamantă vizează reevaluarea ofertei, nu se mai impunea analizarea fiecărui argument, dat fiind faptul că este necesar să se analizeze strict motivele de nelegalitate.

Din aceeaşi perspectivă, consideră că nu se mai impunea nici analizarea argumentelor referitoare la depunctarea societăţii recurente, întrucât art. 84 din normele metodologice stabileşte că, în fapt, Comisia de contestaţii nu poate reevalua ofertele, iar, pe de altă parte, prevederile H.G. nr. 1020/2005 sunt aplicabile inclusiv în etapa explorării.

Consideră că nemotivarea actului administrativ nu se cicumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează normele de drept material.

În ceea ce priveşte critica referitoare la cheltuielile de judecată, susţine că a depus dovada cheltuielilor de judecată odată cu concluziile scrise, având în vedere că la termenul de judecată, avocatul intimatei-pârâte a lipsit şi a depus o cerere de amânare, care a fost respinsă, astfel că depăşirea termenului de depunere a dovezii cheltuielilor de judecată nu îi este imputabilă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agentia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. B. S.R.L., anularea adresei nr. x/07.11.2018 privind respingerea contestaţiei administrative, emise de Comisia de Contestaţii din cadrul ANRM, a Raportului de evaluare nr. x/04.10.2018 a ofertelor aferentei Rundei 96/2018, prevăzut de art. 77 din Normele metodologice şi a Raportului de analiză a documentaţiei de concesiune pentru explorare a perimetrului Maieru - Valea Caselor, reglementat de art. 74 din Normele metodologice. De asemenea, a solicitat obligarea autorităţii la organizarea unui nou concurs public de ofertă pentru concesionarea de activităţi miniere corespunzătoare perimetrului respectiv din momentul procedural în care acest concurs de ofertă a rămas.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Astfel, se constată că din încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 16 mai 2019 reiese că au fost înaintate instanţei anumite documente cu caracter clasificat, fără a se preciza dacă printre documentele astfel înaintate se regăseau şi raportul de evaluare şi raportul de analiză, pe care reclamanta le-a invocat.

Este adevărat că instanţa a îndrumat reclamanta să formuleze cerere de declasificare a documentelor depuse la Compartimentul Documente Clasificate, dar era imperios necesar să îi aducă la cunoştinţă faptul că, avea posibilitatea angajării unui avocat cu certificat ORNISS, care să studieze aceste documente şi să formuleze apărări în raport cu informaţiile din documentele clasificate.

De asemenea, instanţa putea să solicite toate documentele de la ANRM, inclusiv rapoartele la care a făcut referire reclamanta şi, în ipoteza depunerii acestora la Compartimentul Documente Clasificate al instanţei, să comunice părţilor împrejurarea depunerii acestora, precum şi faptul că au posibilitatea să le studieze prin intermediul unui avocat care deţine certificat ORNISS.

De altfel, astfel cum reiese din cererea depusă la fila x din vol. III al dosarului de fond, chiar şi pârâta B. S.R.L. a solicitat amânarea cauzei în vederea depunerii întregului dosar administrativ cu privire la concesionarea activităţii miniere din perimetrul Maieru - Valea Caselor runda 96/2018, dar instanţa de fond a respins această solicitare.

În speţă, faţă de aspectele mai sus relevate, Înalta Curte reţine încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 22 din C. proc. civ., prin aceea că nu a creat premisele pentru depunerea întregii documentaţii necesare soluţionării cauzei şi nu a dat posibilitatea părţilor să se apere în raport cu documentele clasificate depuse de către ANRM.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamant, conform celor mai sus expuse, solicitând depunerea întregii documentaţii din dosarul administrativ, inclusiv a rapoartelor la care a făcut referire reclamanta, iar în eventualitatea în care aceste documente au un regim clasificat, va înştiinţa părţile cu privire la faptul că au posibilitatea să le studieze şi să formuleze apărări prin intermediul unui avocat care deţine certificat ORNISS.

În raport cu soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi avute în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa încheierea şi sentinţa recurate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 noiembrie 2021.