Mootness of wage rectification action following administrative acknowledgment of higher sectoral reference values and statutory payment deferral

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.05.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune:

1. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta D.N.P., în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să-i calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială pentru personalul de probaţiune în intervalul menţionat, şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia ocupaţională, conform Deciziei nr. 794/2016 a CCR;

2. obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

- începând cu data de 09.04.2015 (data încadrării reclamantei) pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON.

- începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

3. obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante, a dobânzilor aferente şi a actualizării sumelor cu rata inflaţiei;

4. obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP:

- să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise prin recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

- să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi în raport cu un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25%, rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şi aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

5. obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate conform Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective.

6. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atâta celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 829 din 6 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune; a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi salariale, calculate potrivit Ordinelor Ministerului Justiţiei nr. 2883/C/19.07.2018 şi nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective; a respins capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor Ministerului Justiţiei nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect; a respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 829 din 6 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanţa depăşit limitele învestirii, obligând în mod nelegal pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, întrucât pentru a se pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar să se fi analizat legalitatea acestui ordin, or, aceasta nu se putea face câtă vreme instanţa a fost învestită cu anularea OMJ nr. 603/C/2018.

În privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat, iar pe de altă parte, ordonatorul principal de credite a alocat fonduri în bugetul DNP şi în luna octombrie 2018 au fost achitate drepturile salariale reclamantei, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect

Referitor la plata diferenţei dintre sumele stabilite prin OMJ nr. 542/C/2018 şi sumele stabilite prin OMJ nr. 2883/C/2018, consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa a fost învestită cu rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, acesta fiind modificat în cursul judecăţii prin OMJ nr. 2883/C/2018, fiind acordate valori de referinţă sectoriale chiar mai mari decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, stabilindu-se că: în perioada 09.04.2015-30.11.2015, valoarea de referinţă sectorială este de 421,36 RON; în perioada 01.12.2015-31.12.2017, valoarea de referinţă sectorială este de 463,5 RON, iar începând cu data de 01.01.2018, valoarea de referinţă sectorială este de 463,5 RON.

Consideră că prin OMJ nr. 2883/C/2018 s-a realizat recunoaşterea de către pârâţi a drepturilor solicitate de către reclamantă şi i s-a acordat acesteia o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Susţine că, întrucât intimata-reclamantă nu a contestat OMJ nr. 2883/C/2018, care în art. 42 a stabilit şi modalitatea de plată a drepturilor salariale rezultate din majorarea valorii de referinţă sectoriale, prima instanţă a depăşit limitele învestirii, întrucât reclamanta nu a formulat o cerere privind punerea în aplicare a dispoziţiilor acestui ordin.

De asemenea, invocă dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 ce prevede eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante, în raport cu care apreciază că soluţia primei instanţe privind obligarea sa la plata diferenţelor salariale este nelegală.

Apreciază că prima instanţă a depăşit limitele învestirii şi pentru că nu a existat o cerere din partea intimatei-reclamante pentru acordarea sumelor actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzilor, în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, în condiţiile intrării în vigoare a O.U.G. nr. 3/2019.

O altă critică, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează obligarea sa la plata sumelor pretinse de către intimata-reclamantă având în vedere că prin O.U.G. nr. 3/2019 s-a prevăzut eşalonarea drepturilor salariale restante pentru personalul din sistemul justiţiei, instanţa depăşind limitele învestirii şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte obligarea sa la plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că OMJ nr. 3396/C/2018 a fost emis înainte de primul termen de judecată, astfel că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile întemeiate pe C. civ., în condiţiile în care pârâţii au recunoscut pretenţiile reclamantei şi au emis ordinul anterior arătat. Astfel, consideră că nu se poate reţine o faptă ilicită a pârâţilor constând în omisiunea de a emite dispoziţia de salarizare.

Mai arată că începând cu data de 01.01.2018, dată de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie a pârâţilor de acordare a sporurilor în procent maxim.

În speţă, arată că suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30%, cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, acestea putând fi şi mai mici decât acest procent.

Susţine că este criticabilă soluţia de obligare a sa la plata dobânzilor legale, întrucât acestea reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea unei obligaţii de plată, or, acordarea sporurilor în procentul de mai sus reprezintă o chestiune de oportunitate, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens.

4. Apărările formulate

Deşi a fost legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Intimata-reclamantă deţine calitatea de consilier de probaţiune la Serviciul de Probaţiune din cadrul Direcţiei Naţionale de Probaţiune

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând, în esenţă, anularea OMJ nr. 542/C/2018 şi a OMJ nr. 603/C/2018, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 în sensul calculării salariului pentru luna decembrie 2017 în raport cu o VRS de 445 RON; obligarea pârâţilor la acordarea: începând cu data de 09.04.2015 a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 a unei valori de referinţă sectorială de 445 RON; obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante, a dobânzilor aferente şi a actualizării sumelor cu rata inflaţiei; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP: să-i aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 445 RON; acordarea sporurilor stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, respectiv sporul de 15% pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; sporul de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; sporul de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la 30% în acord cu dispoziţiile normative; obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în diferenţele salariale astfel rezultate; obligarea Ministerul Justiţiei să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii acestor despăgubiri.

Ulterior introducerii acţiunii, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis OMJ nr. 2883/C/2018 şi OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, stabilindu-se drepturile salariale ale reclamantei cu acordarea sporurilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, motiv pentru care prima instanţă a respins capetele de cerere privind anularea Ordinelor nr. 542/C/2018 şi 603/C/2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta invocă, în esenţă, faptul că prima instanţă în mod greşit a dispus obligarea sa la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului nr. 3396/C/2018 întrucât nu s-a analizat fondul cauzei, iar dreptul fusese deja acordat, ca urmare a emiterii OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/08.02.2018.

Or, chiar prin ordinul invocat s-au stabilit diferenţele salariale datorate, potrivit solicitării reclamantei, iar prima instanţă s-a pronunţat asupra capetelor de cerere astfel cum au formulate, în limita învestirii.

Prin urmare, nu există temeiuri pentru a reproşa primei instanţe că ar fi încălcat prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., în cauză fiind respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

Instanţa de control judiciar constată că este fondat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că: hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat; prin OMJ nr. 2883/C/2018 s-a realizat recunoaşterea de către pârâţi a drepturilor solicitate de către reclamantă şi i s-a acordat acesteia o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată; OMJ nr. 3396/C/2018 a fost emis înainte de primul termen de judecată, astfel că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile întemeiate pe C. civ.,

În ceea ce priveşte obligaţia de plată a drepturilor salariale restante, prima instanţă a reţinut în mod greşit că nu există justificare legală pentru eşalonarea sumelor datorate constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut şi venitul efectiv plătit.

Contrar opiniei instanţei de fond, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 106 din 12 februarie 2019:

"(1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite;

b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite;

c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale."

Prin urmare, există un temei de drept atât pentru eşalonarea diferenţelor drepturilor salariale pentru personalul din justiţie, cât şi pentru actualizarea sumelor cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi acordarea dobânzii legale remuneratorie.

Dincolo de acest aspect, se constată că intimata-reclamantă a primit o parte din sumele calculate, astfel cum reiese din OMJ nr. 2883/C/2018, din susţinerile recurentei-pârâte şi din înscrisurile depuse de către aceasta la dosar, restul sumelor urmând să le primească conform O.U.G. nr. 3/2019.

Analizând pretenţiile deduse judecăţii de către reclamantă, în raport cu OMJ nr. 2883/C/2018 şi OMJ nr. 3396/C/2018, Înalta Curte constată că potrivit art. 1 din OMJ nr. 2883/C/2018, personalul de probaţiune beneficiază de un salariu de bază lunar prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015; de 463,5 RON în perioada 01.12.2015-31.12.2017, urmând a se recalcula începând cu data de 01.01.2018.

De asemenea, potrivit alin. (3) al art. 1 din acelaşi ordin, începând cu luna august 2016, calculul drepturilor salariale se va realiza ţinând seama şi de majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin ordinele de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimatei-reclamante în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în prezent, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.

Faţă de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată şi emiterea ordinelor de salarizare astfel cum au fost solicitate de către intimată, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recurs.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamanţilor, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 829 din 6 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 829 din 6 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 noiembrie 2021.