Appeal revived after 48-hour deadline applied under abrogated text held material error; annulment granted and rehearing ordered.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra contestaţie în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

La termenul de judecată din data de 26.01.2016 în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pârâţii (reclamanţii în prezentul litigiu) A. şi B. au invocat excepţia de nelegalitate a Anexei 4 din H.G. nr. 1705/2006 în privinţa includerii parţiale a terenului ce formează obiectul titlului de proprietate nr. x din 27.03.2007 şi al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24.04.2007 de Biroul Notarului Public C..

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 08.03.2016 în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 4 a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 cu privire la includerea în domeniul public a suprafeţei de 3716 m.p., ce face obiectul titlului de proprietate nr. x/27.03.2007, invocată de pârâţii A. şi B. în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 06.04.2016 sub numărul x/2016.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 4232 din data de 29.12.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate; s-a admis excepţia de nelegalitate formulată de petenţii A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale, Comisia Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor - prin Prefect, Prefectura Municipiului Bucureşti - prin Prefect, Primăria Sector 4 Bucureşti - Subcomisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991- prin Primar, D., E., F., G., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, intervenienţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, Guvernul României, H., I., J. şi s-a constatat nelegalitatea H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce priveşte includerea în domeniul public a suprafeţei de 3716 m.p., ce face obiectul titlului de proprietate nr. x/27.03.2007.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale.

Prin decizia nr. 1182 din 20 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 4232 din 29 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat; s-a admis recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva aceleiaşi sentinţe, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

3. Soluţia instanţei de fond în al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 686 pronunţată în data de 22 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIlI-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată; a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Comisia Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Prefect, Prefectura Municipiului Bucureşti prin Prefect, Primăria Sector 4 Bucureşti - Subcomisia pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 prin Primar, D., E., F., G., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti şi intervenienţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, H., I., J. şi Guvernul României, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

4. Hotărârea instanţei de recurs a cărei anulare se solicită

Prin decizia nr. 6274 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 686 din 22 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că sentinţa recurată a fost comunicată reclamanţilor la data de 22 august 2019 conform dovezilor de comunicare de la dosarul de fond, iar aceştia au formulat recurs la data de 09 septembrie 2019, conform datei de pe plicul de pe plicul de corespondenţă de la fila x verso din dosarul de recurs.

Instanţa de recurs a considerat că recursul a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acţiunii (aprilie 2016), respectiv de 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare.

4. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 6274 din 10 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au formulat contestaţie în anulare contestatorii A. şi B., solicitând, în temeiul art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate şi rejudecare recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare arată că art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de care instanţa s-a prevalat la admiterea excepţiei de tardivitate a cererii de recurs şi care prevede pentru declararea recursului un termen de 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare, a fost abrogat la data de 30.12.2006 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 647/2006.

Consideră că pronunţarea de către instanţa de recurs a unei hotărâri în raport cu un text de lege abrogat la data pronunţării soluţiei, constituie o greşeală materială ce poate fi încadrată în art. 318 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

5. Apărările formulate

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea deciziei de recurs ca fiind temeinică şi legală.

Consideră că în speţă se impune a se aplica art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în vigoare la data introducerii acţiunii în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea contestaţiei de faţă, analizând motivul invocat în raport cu hotărârea atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, reţine cele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În speţă, contestatorii au formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţate în calea de atac a recursului, criticând faptul că instanţa de recurs a admis excepţia tardivităţii recursului, reţinând că recurenţii nu au formulat calea de atac cu respectarea termenului de 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care dispoziţia privind un asemenea termen a fost abrogată la data de 30.12.2006.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte reţine că această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 şi 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, pe care s-a întemeiat prezenta contestaţie în anulare:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor de mai sus, Înalta Curte constată că modalitatea de soluţionare a recursului, astfel cum reiese din decizia contestată, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

În cauză, Înalta Curte constată că în contestaţia în anulare de faţă se invocă respingerea ca tardiv a recursului, ca urmare a aplicării unui text de lege abrogat, care nu era în vigoare la data introducerii acţiunii.

În cauză, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 14.02.2013, iar excepţia de nelegalitate a fost invocată la termenul de judecată din data de 26.01.2016.

Or, Înalta Curte constată că atât la data de 14.02.2013, cât şi data de 26.01.2016, forma alin. (3) al art. 4 din Legea nr. 554/2004 era următoarea:

"(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată", fără a avea prevăzut un termen de 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare pentru formularea recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat excepţia de nelegalitate.

Este adevărat că forma acestui text de lege, anterior datei de 02.08.2007, prevedea că:

"(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin publicitate", dar în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a României a Deciziei nr. Decizia nr. 647/2006, prin care s-a constatat că prevederile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, alineatul respectiv a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, în sensul că "(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere".

Ulterior, prin Legea nr. 76/2012, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, textul de lege de mai sus a suferit o nouă modificare, în sensul că:

"(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."

Prin urmare, în actuala formă, precum şi în forma de la data introducerii cererii de chemare în judecată ori de la data invocării excepţiei de nelegalitate, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu mai prevede un termen special pentru formularea cererii de recurs îndreptate împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat excepţia de nelegalitate.

În consecinţă, în lipsa unui text de lege expres care să prevadă un anumit termen pentru declararea recursului împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat o excepţie de nelegalitate, se impune a se face aplicarea termenului general în materia contenciosului administrativ, de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în materia contenciosului administrativ.

De altfel, un termen identic, de 15 zile de la comunicarea hotărârii este prevăzut şi de dreptul comun, respectiv de art. 301 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă.

În aceste condiţii, aplicarea unui text de lege abrogat şi respingerea cererii de recurs ca tardive în considerarea unei norme abrogate la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, se circumscrie noţiunii de greşeală materială prevăzute de art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei de recurs şi fixarea unui termen în vederea soluţionării recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare declarată de A. şi B. împotriva deciziei nr. 6274 din 10 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi va anula decizia nr. 6274 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, va stabili termen pentru soluţionarea recursului la data de 3 februarie 2022, cu citare părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare declarată de A. şi B. împotriva deciziei nr. 6274 din 10 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Anulează decizia nr. 6274 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Stabileşte termen pentru soluţionarea recursului la data de 3 februarie 2022, cu citare părţi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2021.