Invalidity of tax assessment challenged on grounds of insufficient judicial reasoning and failure to request inspection documentation

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, anularea Deciziei de impunere nr. x/28.03.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.03.2012, precum şi exonerarea societăţii de plata debitelor reţinute prin aceste acte administrativ fiscale.

Prin precizarea de acţiune, reclamanta a solicitat şi anularea Deciziei nr. 155/15.06.2012 a D.G.F.P. Covasna, prin care s-a respins contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.

Prin sentinţa civilă nr. 3045 din 14.11.2012 a Tribunalului Covasna, secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7/F/2013 din 17 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatorul judiciar S.C. B., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi D.G.F.P. Covasna, având ca obiect anulare acte administrativ fiscale, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că organele de inspecţie fiscale nu erau în măsură să inventarieze, documentele societăţii, având în vedere că acestea nu au fost ridicate în nume propriu şi nici nu au fost transportate la sediul D.R.A.O.V. Braşov, fiind vizualizate de echipa de control la sediul administratorului judiciar.

Analizând documentele societăţii, instanţa a reţinut că rezultă o cantitate de 8.400 kg porumb introdusă în plus în procesul de producţie, fără a se înregistra ca achiziţie sau intrare în fişa de magazie, cantitate certificată şi de centralizatorul pus la dispoziţie de administratorul judiciar desemnat, respectiv reclamanta nu a depus documente justificative care să certifice şi să susţină punctul său ele vedere privind cantitatea de 8.500 kg porumb, introdus în procesul de producţie.

S-a mai reţinut că reclamanta nu deţine reţetă de fabricare a alcoolului etilic din grâu şi că memoriul tehnic depus în vederea emiterii autorizaţiei de funcţionare menţionează ca materie primă porumbul sau mălaiul astfel că societatea supusă inspecţiei, deşi avea obligaţia să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antepozitar, aceasta nu a prezentat reţeta pentru fabricarea alcoolului etilic din grâu.

Referitor la lipsa unor cantităţi de alcool etilic din antrepozitul fiscal, s-a reţinut că, prin neînregistrarea şi nevirarea accizelor aferente pierderilor calculate de societate, organele de control au stabilit că au fost încălcate prevederile art. 192 alin. (3) şi (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întrucât pierderile înregistrate de societate nu sunt prevăzute ca pierderi tehnologice, acestea fiind asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată, pentru care societatea reclamantă era obligată să calculeze şi să vireze accizele aferente.

Prima instanţă a mai reţinut că din documentele puse la dispoziţia organului fiscal rezultă existenţa unor neconcordanţe în ceea ce priveşte denumirea denaturantului, întrucât cantitatea de 3 kg de salicilat de metil achiziţionată de societate, reieşită din fişele de magazie nu era suficientă pentru procesul de denaturarea şi obţinerea produselor de alcool, ceea ce denotă că procesul de denaturare nu a fost conform reglementărilor fiscale în vigoare.

Pe de altă parte, s-a reţinut că din procesul-verbal încheiat la 16.02.2012 de către inspectori din cadrul D.R.A.O.V. Braşov, în prezenţa administratorului judiciar, semnat fără obiecţiuni de către acesta, reiese că: reclamanta nu a pus la dipoziţia organului de control evidenţe exacte privind toate operaţiunile desfăşurate; fabrica de producere a alcoolului nu îndeplineşte condiţiile de antrepozit fiscal, precum şi lipsa unei cantităţi de 1800 litri de alcool etilic din gestiunea antrepozitului fiscal.

În consecinţă, instanţa a reţinut că au fost comercializate produse care nu corespundeau din punct de vedere calitativ cu ceea ce era menţionat pe etichetă, iar în ceea ce priveşte producţia de alcool etilic din grâu nu au fost respectate cerinţele inserate în art. 183 din Legea nr. 571/2003, reclamanta neînştiinţând autoritatea fiscală despre modificarea adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 7/F/2013 din 17 ianuarie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatorul judiciar S.C. B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea actelor administrative atacate, precum şi exonerarea societăţii de plata debitelor reţinute în sarcina sa.

De asemenea, apreciind că prima instanţă nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului în cauză, prin stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că în faţa instanţei de fond cauza a avut un singur termen şi că instanţa a examinat cu superficialitate cauza, pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.

Susţine că a depus documente justificative în susţinerea punctului său de vedere cu privire la cantitatea de 8.500 kg porumb, precum şi toate fişele de producţie pentru perioada cât a fost în activitate, ce include şi perioada controlată, care infirmă susţinerile echipei de control.

Apreciază că a făcut dovada cu înscrisurile prezentate că porumbul în cantitate de 8.400 kg nu a existat, fiind trecut în mod eronat de către echipa de control, iar instanţa de fond a reţinut, tot în mod eronat, că nu ar fi depus documente justificative, astfel că prima instanţă nu a cercetat cauza sub toate aspectele.

Mai arată că cele reţinute de către instanţa de fond cu privire la producţia de alcool etilic nu corespund realităţii, întrucât toată documentaţia prezentată a vizat producerea alcoolului etilic din cereale, care se încadrează în prevederile legislaţiei armonizate cu CE privind alcoolul etilic de origine agricolă.

Precizează că societatea a produs şi comercializat alcool etilic obţinut din grâu şi că documentele societăţii au fost vizate de către autoritatea fiscală.

De asemenea, arată că nu corespund realităţii susţinerile organului fiscal privitoare la lipsa unor cantităţi de alcool şi nici cele cu privire la procesul de denaturare.

4. Apărările formulate

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs şi motivele de casare invocate din oficiu de către instanţa de recurs, dar şi din perspectiva art. 3041 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu preliminar se reţine că Înalta Curte a invocat, din oficiu, motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865, în condiţiile în care acestea nu au fost invocate în mod expres prin cererea de recurs, deşi recurenta reclamantă a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că prima instanţă nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului în cauză şi a examinat cu superficialitate cauza. Astfel, analiza hotărârii recurate urmează a fi făcută prin prima acestor cazuri de nelegalitate.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva acestor motive de casare, Înalta Curte constată că, în speţă, prin considerentele hotărârii recurate au fost redate integral susţinerile din întâmpinarea formulată de pârâta Direcţia Generală a Finaţelor Publice Covasna, depusă la dosarul Tribunalului Covasna, vol. II.

Astfel, paragrafele redate fidel în considerentele hotărârii recurate încep de la fila x verso din întâmpinare (ultimul paragraf) şi continuă cu redarea paragrafelor de la fila x, fila x verso (paragrafele 4-8), fila x (primele două paragrafe), fila x verso (paragrafele 4-5), fila x (paragraful 1).

Celelalte paragrafe din sentinţa recurată ce nu au fost preluate integral din întâmpinare conţin anumite aspecte de fapt ale cauzei şi nu pot constitui într-o manieră suficientă, prin ele însele, considerente logico-juridice apte să susţină soluţia din dispozitiv.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în considerentele sentinţei recurate nu se regăsesc argumente care să susţină soluţia pronunţată.

Cu alte cuvinte, hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice care au condus instanţa la soluţia pronunţată şi care să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, hotărârea va cuprinde:

"5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

Or, preluarea aproape integrală în considerentele hotărârii recurate a argumentelor din întâmpinarea uneia dintre părţi nu poate fi considerată că răspunde cerinţei privind motivarea soluţiilor pronunţate de către instanţele judecătoreşti, câtă vreme celelalte susţineri ale instanţei de fond nu argumentează soluţia din dispozitiv.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că, în cauza de faţă, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a probatoriilor administrate, potrivit art. 261 C. proc. civ., fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.

Mai mult, nu rezultă din înscrisurile de la dosar că instanţa ar fi solicitat, în temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, documentaţia care a stat la baza actelor administrative contestate.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea celorlalte critici ce vizează fondul raporturilor juridice deduse judecăţii, invocate de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei, după depunerea în integralitate la dosar a documentelor sus menţionate.

Cu ocazia rejudecării, în raport de dispoziţiile art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., instanţa de fond urmează ca, în baza rolului activ, să analizeze cauza sub toate aspectele deduse judecăţii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B., împotriva sentinţei civile nr. 7/F/2013 din 17 ianuarie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B., împotriva sentinţei civile nr. 7/F/2013 din 17 ianuarie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2021.