Competence for public procurement damages: Exclusive jurisdiction of administrative tribunals under Art. 53 Public Procurement Law despite concurrence of civil delict or anticompetitive claims

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.08.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 euro şi a dobânzii legale aferente, reprezentând diferenţa dintre valoarea atribuită iniţial ofertantului Asocierea B. S.A (lider) şi S.C. C. prin raportul procedurii nr. x/5.03.2015, respectiv 271000 euro fără TVA pentru lotul nr. x şi 230000 de euro fără TVA pentru lotul nr. x, şi valoarea atribuită ofertantului A. S.R.L., prin raportul procedurii nr. x/6.05.2015, respectiv 272000 euro fără TVA pentru lotul nr. x şi 231000 de euro fără TVA pentru lotul nr. 2.

Prin sentinţa civilă nr. 2345/24.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 13.01.2021.

La termenul de judecată din data de 30.03.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, pe care a reţinut-o spre soluţionare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4240 pronunţată în data de 13 aprilie 2021 de Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, reclamanta pretinde că în cadrul procedurii de achiziţie publică privind atribuirea acordului cadru de servicii de mentenanţă preventivă şi corectivă pentru cele trei nave maritime de intervenţie D., a fost prejudiciată ca urmare a acţiunilor anticoncurenţiale întreprinse de pârâtă, prin declararea ofertei pârâtei drept câştigătoare, şi observând dispoziţiile speciale neechivoce ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, organul judiciar a constatat că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza, iar nu instanţa de drept comun.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4362 din 25 iunie 2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, în cauza privind pe reclamantul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera şi pe pârâta S.C. A. S.R.L., şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat ICCJ cu soluţionarea lui.

A reţinut că relevant este izvorul obligaţiei, şi anume răspunderea civilă delictuală, ce fixează şi limitele învestirii instanţei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Potrivit expunerii de la pct. 1 din prezenta hotărâre, Înalta Curte reţine că prezentul litigiu, a fost generat de pretinsul prejudiciu creat ca urmare a acţiunilor anticoncurenţiale întreprinse în cadrul procedurii de achiziţii publice de către pârâta S.C. A. S.R.L..

Demersul judiciar al instituţiei reclamante, vizează presupusul prejudiciu ce i-a fost creat ca urmare a acţiunilor anticoncurenţiale întreprinse de pârâtă pentru a fi declarată câştigătoare în cadrul procedurii de achiziţie publică. Pentru a a-şi atinge scopul procesual unic urmărit, anume recuperarea pagubei, a înţeles să invoce ca temei de drept, subsidiar celui născut din răspunderea în cadrul achiziţiilor publice (art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016), şi pe acela al art. 66 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Ceea ce interesează însă din perspectiva stabilirii instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, este faptul că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile speciale ale procedurii de atribuire din cadrul achiziţiei publice în baza căruia instituţia reclamantă a în calitate de autoritate contractantă a iniţiat o procedură pentru a achiziţiona servicii de mentenanţă pentru cele 3 nave de intervenţie.

Prin urmare, raporturile juridice născute între părţi, se circumscriu regimului juridic legiferat în materia achiziţiilor publice, inclusiv în ceea ce priveşte procedura contencioasă iniţiată pentru soluţionarea litigiilor intervenite în legătură cu derularea procedurii, obiectul acordului-cadru constând în achiziţia de servicii de mentenanţă preventivă (revizii tehnice şi întreţinere), mentenanţă corectivă (reparare), precum şi, după caz, achiziţionarea de piese de schimb pentru sistemele de navigaţie, comunicaţii şi supraveghere din dotarea navei maritime de supraveghere proiect OPV 6610 şi a celor trei nave maritime de intervenţie proiect D..

Stabilind în acest sens natura juridică a prezentului litigiu, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, conform cărora procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice.

În ceea ce priveşte susţinerea vizând acţiunile anticoncurenţiale, Înalta Curte reţine caracterul alternativ al acestuia în raport de pretenţiile solicitate prin cererea de chemare în judecată şi apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, având în vedere că reclamanta pretinde că în cadrul procedurii de achiziţie publică privind atribuirea acordului cadru de servicii de mentenanţă preventivă şi corectivă pentru trei nave maritime de intervenţie, a fost prejudiciată ca urmare a faptelor întreprinse de pârâtă.

Observând dispoziţiile speciale clare sub acest aspect, Înalta Curte constată că a secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza, iar nu instanţa de drept comun, în condiţiile în care prejudiciul pretins de reclamantă a fost cauzat în cadrul procedurii de atribuire.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2021.