Validity of judicial disciplinary closure endorsed by chief inspector serving under unconstitutional mandate; sufficiency of judicial reasoning on merits.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 28.09.2018 emisă de către pârâtă şi trimiterea dosarului instituţiei pârâte pentru începerea cercetării disciplinare faţă de numitul B., sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f), i), k), l), n), s), şi t din Legea nr. 303/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 86/2019 pronunţată la data de 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de pârâta Inspecţia Judiciară, a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., ca nefondată, şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 77/2018.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 86/2019 pronunţate la 24 aprilie 2019 de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar cuprinde şi motive străine de natura cauzei. Astfel, nu aduce niciun argument legal la critica privind nulitatea absolută a rezoluţiei de clasare pentru motivul că a fost avizată de C., persoană care nu îndeplinea legal funcţia de inspector şef al Inspecţiei Judiciare. La momentul avizării rezoluţiei de clasare, acesta ocupa respectiva funcţie în baza O.U.G. nr. 77/2018 care este neconstituţională pentru că a prelungit mandatul inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare cu încălcarea flagrantă a disp.: art. 1 alin. (3), (4) şi 5, art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 115 alin. (4), art. 133 alin. (1) şi 134 alin. (4) din Constituţia României.

De asemenea, sentinţa cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât, deşi obiectul prezentei cauze îl reprezintă contestaţia pe care a formulat-o împotriva rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 28.09.2018, emisă cu privire la abaterile disciplinare ale pârâtului B., prevăzute de art. 99 lit. a), b), c), i), l) şi t) din Legea nr. 303/2004, nu analizează legalitatea şi temeinicia acestei rezoluţii copiind însă rezoluţia nr. x/2018 emisă de aceeaşi pârâtă cu privire la alte fapte, pretinse abateri disciplinare şi cu privire la altă persoană. Acest lucru este absolut nelegal în condiţiile în care rezoluţia nr. x/2018 este supusă controlului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atât cu privire la legalitate, cât şi cu privire la temeinicie, într-un recurs întemeiat pe disp. art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost interpretat de Decizia nr. 381/31.05.2018 a Curţii Constituţionale.

Argumentul că această rezoluţie s-ar bucura de putere de lucru judecat provizorie sub aspect disciplinar până la momentul anulării acesteia prin hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi acceptat, întrucât un act administrativ nu se bucură de putere de lucru judecat, iar puterea de lucru judecat provizorie nu există în sistemul nostru de drept. În plus, dacă ar fi existat o legătură de cauzalitate între acţiunile sau inacţiunile menţionate în cele două rezoluţii ar fi trebuit conexate lucrările. Or, la pag. 53 a rezoluţiei nr. x/2018 se arată că aspectele sesizate Inspecţiei Judiciare în legătură cu activitatea judecătorului B. nu au fost analizate în această lucrare. Astfel, abaterile disciplinare ale pârâtului B. nu au fost analizate în lucrarea nr. x/2018 ajungându-se în aceasta la concluzii false, însă nu au fost analizate nici ulterior şi distinct în lucrarea nr. x/2018 invocându-se legătura cu prima lucrare.

Recurentul a mai susţinut că sentinţa recurată încalcă puterea de lucru judecat a hotărârilor din 7.03.2018 pronunţate în cauzele nr. x/2015 şi nr. y/2014 ale Curţii de Apel Bucureşti. Rezoluţia de clasare contestată în prezenta cauză încalcă puterea de lucru judecat a acestor două hotărâri prin care se constatase starea de incompatibilitate în care judecătorul B. a judecat cauzele menţionate.

Recurentul a redat pe larg contextul în care au fost pronunţate cele două încheieri de şedinţă, reluând aspectele prezentate în cererea de chemare în judecată şi a susţinut că, în loc să cerceteze actele la care recurentul a făcut referire, le-a trecut sub tăcere, nesocotind puterea de lucru judecat a hotărârilor anterior menţionate, pentru a acoperi gravele abateri disciplinare ale judecătorului B..

Rezoluţia de clasare este nelegală deoarece, în mod absolut tendenţios, Inspecţia Judiciară nu a analizat înregistrarea şedinţei de judecată desfăşurate la data de 28.03.2018 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti şi nici nu a depus la dosar vreo transcriere a acesteia pentru a verifica cele sesizate de recurent. În plus, a ignorat total încheierea de şedinţă desfăşurată la 28.03.2018 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, din care reieşeau câteva dintre aspectele sesizate, sens în care recurentul a prezentat modul în care s-a derulat respectiva şedinţă de judecată.

În cererea de recurs au fost dezvoltate şi motivele pentru care recurentul consideră că rezoluţia de clasare a cărei anulare o solicită este nelegală, respectiv faptul că judecătorul B. nu s-a abţinut de la soluţionarea cererii de abţinere formulate de recurent în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, pe care a respins-o la data de 29.01.2018, şi faptul că a participat, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind incompatibilităţile şi interdicţiile, la soluţionarea excepţiei nulităţii absolute a minutei şi încheierii pronunţate la data de 29.01.2018 în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, excepţie invocată de recurent.

Rezoluţia de clasare este nelegală deoarece, în mod absolut tendenţios, Inspecţia Judiciară nu a analizat înregistrarea şedinţei de judecată desfăşurate la data de 10.01.2018 în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti şi nici nu a depus la dosar vreo transcriere a acesteia pentru a verifica cele sesizate de recurent. Totodată, rezoluţia de clasare este nelegală deoarece, în mod absolut tendenţios, Inspecţia Judiciară nu a analizat înregistrarea şedinţei de judecată desfăşurate la data de 14.11.2017 în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti şi nici nu a depus la dosar vreo transcriere a acesteia pentru a verifica cele sesizate de recurent.

Recurentul a relatat ceea ce s-a întâmplat în cele două şedinţe de judecată precizând că aspectele prezentate sunt confirmate de declaraţiile notariale date de un avocat care a observat comportamentul judecătorului B. la judecata cauzei nr. x/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi de un judecător cu care a format complet colegial la secţia I penală a acestei instanţe atât recurentul, cât şi judecătorul B..

Recurentul a formulat cerere de sesizare a CJUE pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, iar la termenul de judecată din 18.02.2021, instanţa a dispus, în temeiul disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cauzelor conexe C-83/19, C-127/19, C-195/19, constatând că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată de CJUE în aceste cauze conexate.

4. Cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentului

La termenul de judecată din 24.09.2020 a fost depusă la dosar cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentului, formulată de D.., prin care a solicitat admiterea recursului şi anularea rezoluţiei de clasare ce face obiectul cauzei.

În justificarea interesului de a interveni în cauză a arătat că a formulat sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară în privinţa neregulilor procedurale şi a nerespectării dispoziţiilor legale în judecarea apelurilor declarate în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. În privinţa unora dintre aspectele pe care le-a sesizat la data de 3.06.2020, Inspecţia Judiciară s-a pronunţat deja prin rezoluţia de clasare a cărei anulare se solicită în cauză, iar interesul de a interveni în acest proces este dat de apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, conform legislaţiei române şi internaţionale, norme fundamentale fără de care noţiunea şi definiţia sintagmei statul de drept nu există.

Cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 11.11. 2021 pentru considerentele cuprinse în încheierea de şedinţă de la acel termen.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 21.06.2018, reclamantul a sesizat pârâta Inspecţia Judiciară solicitând cercetarea disciplinară a pârâtului B., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, cu privire la săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f), i), k), l), n), s) şi t) din Legea 303/2004. În esenţă, reclamantul a reproşat modul în care pârâtul a înţeles să conducă şedinţele de judecată din datele de 28.03.2018, în dosarul nr. x/2016, cea din data de 14.11.2017 din dosarul nr. x/2015, modalitatea în care pârâtul a motivat cererile de abţinere formulate în dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2015 şi data la care a formulat respectivele cereri de abţinere, conţinutul petiţiilor adresate de către pârât Inspecţiei Judiciare, obiect al lucrării nr. 1851/IJ/DIJ/2018, omisiunea pârâtului de a se abţine de la soluţionarea cererii de abţinere formulate de reclamant în dosarul nr. x/2017 şi modalitatea de soluţionare a acestei cereri de abţinere, precum şi colaborarea pârâtului cu procurarea E..

La data de 09.07.2018, reclamantul a completat sesizarea iniţială cu referiri la conduita pârâtului din şedinţa din 10.01.2018 în dosarul nr. x/2015, când s-a opus amendării poliţiştilor care nu au executat un mandat de aducere, la soluţionarea de către pârât a excepţiei nulităţii absolute a încheierii din data de 29.01.2018, din dosarul nr. x/2017, la faptul că pârâtul discuta cu colegii ce nu făceau parte din complet şi îi înregistra cu telefonul, la colaborarea cu procurarea E..

Prin Rezoluţia nr. 4551/IJ/2096/2018 din data de 28.09.2018, ce face obiectul prezentei contestaţii, a fost dispusă clasarea sesizării formulate de către reclamant cu privire la pârâtul B..

Reclamantul a contestat această rezoluţie de clasare, primul motiv de nulitate invocat referindu-se la faptul că mandatul inspectorului şef care a avizat rezoluţia a fost prelungit printr-o ordonanţă de Guvern dată cu încălcarea unor prevederi constituţionale. În cererea de chemare în judecată a argumentat pe larg acest motiv de nulitate şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2018.

În privinţa acestui motiv, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută nulitatea rezoluţiei de clasare, întrucât formalitatea avizării acesteia a fost realizată de către o persoană care îndeplinea o funcţie de conducere în mod legal.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este de competenţa Curţii Constituţionale şi nu a instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată. De altfel, instanţa de fond a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei invocate de reclamant, dar, în condiţiile în care nu a apreciat oportun să pună în discuţia părţilor suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, criticile formulate de reclamant trebuiau să primească un răspuns. Simpla afirmaţie că motivul de nulitate nu poate fi reţinut pentru că formalitatea avizării acesteia a fost realizată de către o persoană care îndeplinea o funcţie de conducere în mod legal, fără expunerea niciunui argument care să susţină această afirmaţie, nu reprezintă o motivare care să răspundă exigenţelor instituite de normele procesual civile care reglementează motivarea unei hotărâri judecătoreşti.

Referitor la fondul cauzei, prima instanţă a apreciat în sensul legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei de clasare contestate, reţinând că, sub aspectul situaţiei de fapt, aspectele sesizate de către reclamant şi care au fost soluţionate prin rezoluţia nr. 4551/IJ/2096/2018 coincid cu cele care au format obiectul unei sesizări formulate de către pârâtul B. la Inspecţia Judiciară şi care au fost soluţionate prin rezoluţia nr. x/2018. Practic, prin sesizarea adresată de către reclamant la data de 21.06.2018, acesta a relatat propriul punct de vedere cu privire la situaţia de fapt, încadrarea în drept şi atitudinea subiectivă reţinute prin rezoluţia nr. 1851/IJ/2096/2018. Reclamantul a avut însă posibilitatea să îşi exprime acest punct de vedere şi să formuleze apărări cu prilejul cercetării disciplinare efectuate cu privire la respectiva sesizare formulată de pârâtul B. împotriva sa. Mai mult decât atât, reclamantul are posibilitatea să conteste în instanţă rezoluţia nr. 1851/IJ/2096/2018 şi să administreze probe de natură a înlătura aspectele reţinute de pârâta Inspecţia Judiciară.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că în prezenta cauză nu se poate trece peste ceea ce s-a stabilit sub aspectul situaţiei de fapt, al laturii subiective cu care au fost săvârşite abaterile reţinute în sarcina sau cu privire la legătura de cauzalitate dinte acţiunile sau inacţiunile reclamantului şi cele ale pârâtului, în legătură cu modul de conducere a şedinţelor de judecată, de formulare şi soluţionare a cererilor de abţinere. Toate aspectele sesizate de reclamantul A. în cuprinsul sesizării din data de 21.06.2018 şi a completării din 09.07.2018 trebuie verificate şi apreciate în contextul mai larg a ceea ce s-a întâmplat anterior termenelor de judecată şi cererilor de abţinere la care s-a referit în sesizarea sa. Prin urmare, a apreciat că în mod corect pârâta Inspecţia Judiciară, în cercetarea aspectelor sesizate de reclamantul A., a reţinut şi cele statuate sub aspectul situaţiei de fapt şi al vinovăţiei reclamantului prin rezoluţia nr. x/2018, care se bucură de putere de lucru judecat provizorie sub aspect disciplinar, până la momentul anulării acesteia prin hotărâre judecătorească definitivă, în condiţiile legii.

Se constată că prima instanţă, în argumentarea soluţiei pronunţate, a redat cu fidelitate cele mai multe dintre aspectele menţionate în cele două rezoluţii de clasare în discuţie, după care a concluzionat că rezultă fără putinţă de tăgadă că nu se poate reţine în sarcina pârâtului B. săvârşirea unei abateri disciplinare, ci dimpotrivă, reclamantul A. a fost cel care a urmărit decredibilizarea colegului său de complet, astfel cum a fost reţinut prin rezoluţia mai sus menţionată.

Aspectele sesizate de reclamant în prezenta cauză cu privire la conduita pârâtului şi pretinse a avea caracter culpabil sub aspect disciplinar au fost reacţii la modul în care reclamantul a înţeles să conducă şedinţele de judecată şi să soluţioneze cererile de abţinere sau să determine formularea unor cereri de abţinere de către pârât. Consideră prima instanţă că Inspecţia Judiciară a analizat şi verificat sesizarea în termenele şi limitele impuse de lege, a dispus verificări în sistemul ECRIS şi ataşarea încheierilor de abţinere, precum şi a celorlalte încheieri şi hotărâri judecătoreşti, precum şi ale Colegiului de Conducere al CAB, utile pentru verificarea aspectelor sesizate de reclamant. Acestuia i-a fost respectat dreptul de petiţionare, întrucât substanţa acestui drept este de a supune analizei autorităţii competente săvârşirea unei fapte ce ar putea face obiectul unei abateri disciplinare, titulara acţiunii judiciare fiind Inspecţia Judiciară, având în vedere competenţele acesteia date prin lege specială, petentul având dreptul de a fi informat cu privire la modul de soluţionare a sesizării, drept pe care l-a exercitat şi care i-a fost respectat.

Înalta Curte constată că prima instanţă nu a analizat toate motivele de fapt şi de drept expuse prin cererea de chemare în judecată, limitându-se la preluarea unora dintre constatările Inspecţiei Judiciare, cuprinse în cele două rezoluţii de clasare, fără să examineze în concret legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de clasare a cărei anulare se solicită în litigiul de faţă.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor şi la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar (în speţă, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, total sau parţial, echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanţei de fond de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, care necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuţiile de control judiciar.

În aceste condiţii, s-a cauzat reclamantului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la un proces echitabil şi principiul dreptului la apărare. De asemenea, este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod expres de către recurentul reclamant.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza toate motivele de fapt şi de drept menţionate în cererea de chemare în judecată şi, implicit, criticile din cererea de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., care nu se mai impun a fi examinate de instanţa de recurs având în vedere reţinerea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte primul motiv de nulitate a rezoluţiei de clasare, referitor la faptul că rezoluţia a fost avizată de o persoană care nu îndeplinea legal funcţia de inspector şef al Inspecţiei Judiciare, Înalta Curte reţine că, la rejudecare, instanţa de fond va analiza acest motiv şi prin raportare la hotărârea CJUE pronunţată la data de 18.05.2021 în cauzele conexe C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19, C-397/19, hotărâre până la pronunţarea căreia a fost suspendată judecată recursului de faţă.

2.2. Temeiul soluţiei pronunţate în recurs

Având în vedere aceste considerente, constatând incidenţa motivelor de casare reglementate de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. În raport cu soluţia dată recursului, va admite cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentului, formulată de D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 86/2019 din 24 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Admite cererea de intervenţie formulată de D..

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2021.