Appeal admitted, quashed and remanded for retrial over procedural defects in rejection of EU-funds salary-debt challenge.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/23.01.2018, a Procesului-verbal din 28.07.2017, înregistrat la CNDIPT cu nr. x/31.07.2017, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă aferent proiectului x, codul SMIS 51679, obligarea la repararea pagubelor survenite ca urmare a acţiunilor de executare silită, estimate provizoriu la suma de 300 RON, obligarea la plata de daune morale în valoare de 1 leu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1300 pronunţată la data de 3 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile autorităţii de lucru judecat şi inadmisibilităţii acţiunii; a respins în totalitate contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Capital Uman, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1300 pronunţate la 3 aprilie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., care a invocat motivele de casare prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde numai motive străine de natura cauzei. Astfel, instanţa a respins motivul de nelegalitate privind compunerea comisiei de soluţionare a contestaţiei şi nesemnarea deciziei de soluţionare a contestaţiei de către membrii comisiei, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a dezvoltat pe larg acest motiv de nelegalitate care se referă, în esenţă, la faptul că respectiva comisie a pus în executare legi şi alte acte normative exercitând prerogative de putere publică, în condiţiile în care membrii săi nu aveau acest drept, neavând statut de funcţionari publici, sens în care a invocat disp. art. 2, art. 6 lit. a), art. 111 alin. (1), art. 107 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data respectivă, dar şi conform Codului administrativ.

Instanţa a respins motivul de nelegalitate privind nemotivarea deciziei de soluţionare a contestaţiei invocând motive contradictorii, nu a reţinut că decizia ar cuprinde şi motive sau argumente de respingere sau că ar fi motivată într-un fel, dar nu a primit nici critica privind nemotivarea acesteia. Sub acest aspect, recurenta a invocat disp. art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 precizând că decizia nu răspunde motivelor din contestaţie şi reţine, în privinţa expertului B., situaţii de fapt care nu sunt reale, fără a analiza sau a se referi la probe - rapoartele de activitate şi livrabilele experţilor. Decizia reia, fără să verifice, reţinerile din procesul-verbal care, la rândul său, reia fără să verifice, reţinerile din suspiciunea de nereguli care, la rândul său, s-a fundamentat pe analiza a doar două luni de proiect - iunie şi iulie 2014 (aferente CR 2), când expertul nu elaborase studiul final, ci era în perioada de culegere de date pentru elaborarea acestui studiu. Comisia de soluţionare a contestaţiei nu explică de ce nu a luat în considerare, în privinţa acestui expert, cele două documente indicate de reclamantă: Studiul "Tranziţia de la şcoală la viaţa activă pentru studenţii la psihologie" şi Studiul "Bariere de integrare pe piaţa muncii a studenţilor la psihologie".

Recurenta a susţinut că instanţa a respins motivul de nelegalitate privind depăşirea termenului maxim de efectuare a verificării şi de emitere a procesului-verbal invocând motive contradictorii. Astfel, a invocat acte normative neaplicabile în speţă, a reţinut că este un termen de recomandare, fără ca legiuitorul să fi prevăzut în cazul nerespectării lui sancţiunea decăderii sau o altă sancţiune similară, pentru ca apoi să argumenteze că nerespectarea acestor termene poate atrage doar nulitatea virtuală, rezultând că instanţa de fond face confuzii între actele normative, sens în care a făcute trimitere recurenta la disp. art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 şi la jurisprudenţa privind interpretarea termenului ca fiind unul de decădere.

De asemenea, a arătat că instanţa a respins motivul de nelegalitate privind necompetenţa structurii de control care a emis procesul-verbal, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a dezvoltat pe larg acest motiv de nelegalitate, reluând susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Instanţa a respins motivul de nelegalitate referitor la extinderea nelegală a controlului ce face obiectul procesului-verbal invocând motive contradictorii, pe fondul încălcării regulilor de procedură din C. proc. civ.. Instanţa a reţinut că echipa de control şi-a exercitat atribuţiile stabilite prin Mandatul nr. x/4.08.2016, însă acest mandat nu se regăseşte la dosar, deşi copia lui a fost solicitată expres de recurentă prin punctul de vedere exprimat în cadrul procesului-verbal şi prin cererea de chemare în judecată. Pârâtul nu a comunicat acest mandat, iar instanţa nu i-a pus în vedere această obligaţie, în raport cu disp. art. 264 alin. (1) din C. proc. civ.. Conform disp. art. 21 alin. (5) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, extinderea trebuie expres menţionată în mandatul primit de la conducerea instituţiei publice.

De asemenea, instanţa a respins motivul de nelegalitate privind reţinerea prin procesul-verbal a unor fapte nereale cu privire la expertul coordonare implementare, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a prezentat situaţia acestui expert, care a fost detaliată prin acţiune.

A mai susţinut că instanţa a respins motivul de nelegalitate vizând reţinerea prin procesul-verbal a unor fapte nereale cu privire la expertul monitorizare calitate activităţi, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a prezentat situaţia acestui expert precizând că instanţa nu a făcut propria cercetare a probelor, nu a făcut trimitere la două documente importante, respectiv cele două studii anterior menţionate.

Instanţa a respins, totodată, motivul de nelegalitate privind reţinerea în mod nelegal a răspunderii individuale a asociaţiei reclamante pentru presupusele nereguli invocând motive contradictorii. Instanţa face diferenţa în motivare între responsabilitatea pentru implementarea proiectului şi răspunderea pentru implementarea proiectului, asociind însă contradictoriu acţiunea în regres cu responsabilitatea şi nu cu răspunderea, aşa cum prevede textul legal.

A mai invocat recurenta motivul de casare constând în pronunţarea sentinţei cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sub următoarele aspecte:

Reţinerea instanţei că art. 21 alin. (18) din O.U.G. nr. 66/2011 este aplicabil în speţă este greşită, întrucât aceste dispoziţii nu se referă la erorile materiale din titlurile de creanţă, ci la erorile materiale în implementarea proiectelor, care nu pot fi considerate nereguli. Din citirea în ordine a disp. art. 21 alin. (1)-(16), art. 21 alin. (18), art. 58, art. 59 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că erorile de calcul/scriere nu reprezintă nereguli, neaplicându-se procedura de organizare a activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, conform art. 21 alin. (1)-(16) din O.U.G. nr. 66/2011, şi nici procedura de raportare a neregulilor, conform art. 58, art. 59 din aceeaşi ordonanţă. Titlurile executorii se modifică doar potrivit procedurii stabilite de art. 50 alin. (4) din amintita ordonanţă.

Motivarea respingerii motivului de nelegalitate referitor la nerespectarea termenelor procedurale, prin apelul la Codul de procedură fiscală, reprezintă o aplicare greşită a normelor de drept material, întrucât acest cod nu este aplicabil în speţă. Procesul-verbal de nereguli nu este un act administrativ fiscal, astfel cum este definit de art. 1 din acest cod.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului apreciind că în cuprinsul acestuia nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei recurate, ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia. Or, recurenta a reluat susţinerile din cererea de chemare în judecată şi nu a formulat critici de nelegalitate. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, precum şi admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului constată că este nefondată, întrucât criticile invocate de recurentă pot fi încadrate în motivele de casare menţionate în mod expres în cererea de recurs. Contrar opiniei intimatului pârât, cererea de recurs cuprinde critici concrete referitoare la legalitatea sentinţei recurate, atât sub aspectul motivării acesteia (lipsă motive, existenţa unor motive contradictorii), cât şi sub aspectul interpretării sau aplicării greşite a unor norme de drept material, norme care au fost indicate în mod expres în cererea de recurs, fiind prezentate şi argumentele pentru care recurenta consideră că respectivele norme au fost interpretate sau aplicate în mod greşit de către prima instanţă.

Pe fondul cauzei, analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în raport cu următoarele considerente.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Pârâtul a avut pe perioada de finanţare POSDRU 2007-2013 calitatea de Organism Intermediar cu competenţe delegate în gestionarea fondurilor europene pentru Domeniile Majore de Investiţii: 2.1. - Tranziţia de la şcoală la o viaţă activă şi 2.3. - Acces şi participare la FPC din cadrul Axei Prioritare nr. 2 - Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007-2013.

La data de 01.08.2017 a fost încheiat între Autoritatea de Management pentru POSDRU 2007-2013 şi Organismul Intermediar pentru POSDRU 2007-2013 - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Acordul nr. DGPECU 43572/01.08.2017, respectiv nr. VET/191/01.08.2017 privind încetarea Acordului de delegare funcţii POSDRU 2007-2013.

CNDIPT OIPOSDRU a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă - nr. CNDIPT - 0/1830/31.07.2017, în calitate de organism intermediar cu competenţe delegate în gestionarea fondurilor europene, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011. Verificările au avut la bază aspectele cu implicaţii financiare cuprinse în suspiciunea de neregulă nr. CNDIPT OI/13639/20.07.2015, în urma acestor verificări constatându-se următoarele:

- pentru aspectele cu implicaţii financiare cuprinse la punctul 1.3 din suspiciunea de neregulă privind:

"7.3 Decontarea unor cheltuieli neeligibile, reprezentând cheltuieli cu activităţi specifice managementului de proiect realizate de un expert din echipa de implementare", echipa de control, în urma analizării documentaţiei existente la dosarul suspiciunii, a constatat neeligibilitatea sumei de 18.523 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de reclamantă şi validate de organismul intermediar pentru Expertul coordonare implementare C. "deoarece a desfăşurat activităţi de management de proiect, contrar prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, potrivit cărora experţii din echipa de implementare nu desfăşoară activităţi de management de proiect şi nu au atribuţii în acest sens."

- pentru aspectele cu implicaţii financiare cuprinse la punctul 1.4 din suspiciunea de neregulă privind:

"1.4 Efectuarea unor cheltuieli în cadrul proiectului cu nerespectarea principiului unui management financiar riguros", echipa de control, în urma analizării documentaţiei existente la dosarul suspiciunii de neregulă, a constatat neeligibilitatea sumei de 800 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de către reclamantă şi validate de către organismul intermediar pentru Expertul realizare site D. "deoarece a depăşit limita zilnică maximă care poate fi decontată per expert de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână reprezentând ore lucrate în proiecte finanţate din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate", neeligibilitatea sumei de 69.917 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de către reclamantă şi validate de către organismul intermediar pentru Expertul monitorizare calitate activităţi B. "deoarece acţiunile şi responsabilităţile sale se suprapun cu cele ale managerului de proiect şi ale coordonatorului de implementare, nerespectându-se astfel principiul cost-eficienţă".

- pentru aspectele cu implicaţii financiare cuprinse la punctul 1.5 din suspiciunea de neregulă privind:

"7.5 Încadrarea unei persoane din categoria personalului administrativ la un tarif orar peste plafonul maxim prevăzut în Ghidul Solicitantului - Condiţii generale 2013 la categoria specifică corespondentă", echipa de control, în urma analizării documentaţiei existente la dosarul suspiciunii de neregulă, a constatat neeligibilitatea sumei de 5.442 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de către reclamantă şi validate de către organismul intermediar pentru Expert - personal administrativ E. "deoarece a depăşit tariful orar de 30 RON/oră (5.040 RON/21zile/8 ore = 30 RON oră) prin raportare la cerinţele Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013".

Împotriva acestui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare reclamanta a formulat contestaţie care a fost respinsă prin Decizia OIPOCU MEN nr. x/23.01.2018.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat, ca motiv de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei, faptul că nu este motivată, respectiv, nu s-au analizat susţinerile din contestaţia administrativă referitoare la: lipsa analizei în cadrul procesului-verbal a punctului de vedere exprimat, neanalizarea criticilor privind depăşirea termenului maxim de efectuare a verificării şi de emitere a procesului-verbal, necompetenţa structurii de control, extinderea nejustificată a controlului, precum şi neanalizarea criticilor vizând aspectele de fond reţinute în procesul-verbal.

Tot cu privire la decizia de soluţionare a contestaţiei, reclamanta a arătat în cererea de chemare în judecată că aceasta a fost elaborată de persoane care nu deţin calitatea de funcţionari publici, în dezacord cu prevederile legale. Membrii comisiei de soluţionare a contestaţiei sunt personal contractual, iar decizia nu a fost semnată de membrii comisiei.

Referitor la anularea procesului-verbal, reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată următoarele motive de nulitate: depăşirea termenului maxim de efectuare a verificării şi de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, identificarea incorectă a asociaţiei reclamante, necompetenţa structurii de control, extinderea nejustificată a controlului, precum şi reţinerea pe fond a unor fapte nereale.

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizând situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare este fondat, din moment ce instanţa de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată atât cu privire la decizia de soluţionare a contestaţiei, cât şi cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare .

Astfel, în ceea ce priveşte decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal, reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată, aşa cum s-a precizat anterior, faptul că a fost elaborată de persoane care nu deţin calitatea de funcţionari publici, în dezacord cu prevederile legale, precum şi faptul că membrii comisiei de soluţionare a contestaţiei sunt personal contractual, iar decizia nu a fost semnată de membrii comisiei.

În întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, intimatul pârât a susţinut că reclamanta nu a invocat prin cererea de chemare în judecată nelegalitatea compunerii comisiei de soluţionare a contestaţiei, ci, ulterior, prin răspunsul la întâmpinare. Această susţinere este în mod evident nefondată, întrucît, aşa cum s-a arătat, prin cererea de chemare în judecată (pagina 3) reclamanta a susţinut că decizia de soluţionare a contestaţiei a fost elaborată de persoane care nu deţin calitatea de funcţionari publici, în dezacord cu prevederile legale. Membrii comisiei de soluţionare a contestaţiei sunt personal contractual, iar decizia nu a fost semnată de membrii comisiei.

În considerentele sentinţei nu este examinat acest motiv de nelegalitate, nefiind făcută nicio referire la susţinerile reclamantei referitoare la componenţa comisiei de soluţionare a contestaţiei şi la nesemnarea deciziei de către membrii comisiei.

Tot în privinţa deciziei de soluţionare a contestaţiei s-a invocat nemotivarea, critică în privinţa căreia instanţa de fond a arătat că în corpul acesteia se regăsesc motivele formulate cu titlu de contestaţie administrativă împotriva titlului de creanţă, dar şi argumentele exprimate de către echipa de control ce a întocmit titlul de creanţă. În soluţionarea contestaţiei au fost analizate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii titlului de creanţă, prin raportare la cele precizate de contestator, fiind invocate dispoziţii legale cu trimitere la documentele existente la dosarul cauzei, cât şi cu cele transmise de beneficiar odată cu contestaţia formulată.

Modul în care instanţa de fond răspunde acestui motiv de nelegalitate este unul necorespunzător, limitat la considerente cu caracter general preluate din decizia de soluţionare a contestaţiei (pagina 20 a deciziei), reiterate în întâmpinarea depusă în dosarul de fond, din care nu rezultă dacă organul de soluţionare a contestaţiei s-a pronunţat asupra tuturor criticilor menţionate în contestaţia administrativă s-au a analizat doar o parte a acestor critici.

Astfel, reclamanta a invocat în contestaţia administrativă lipsa analizei în cadrul procesului-verbal a punctului de vedere exprimat, neanalizarea criticilor privind depăşirea termenului maxim de efectuare a verificării şi de emitere a procesului-verbal, necompetenţa structurii de control, extinderea nejustificată a controlului, precum şi neanalizarea criticilor vizând aspectele de fond reţinute în procesul-verbal.

Din considerentele cu caracter general ale instanţei de fond nu se poate stabili în ce măsură instanţa a analizat dacă respectiva comisie de soluţionare a contestaţiei a examinat toate aceste motive sau numai pe cele referitoare la existenţa neregulilor în raport cu care a fost încheiat procesul-verbal, cu atât mai mult cu cât se susţine în întâmpinarea aflată în dosarul de fond că fundamentările din acţiune sunt identice cu susţinerile transmise prin punctul de vedere nr. 5/19.07.2017, solicitat reclamantei ca răspuns la aspectele semnalate, cu implicaţii financiare, cuprinse în proiectul de proces-verbal înaintat de OI - CNDIPT conform disp. art. 21 pct. 14 şi 15 din O.U.G. nr. 66/2011 şi la care s-a răspuns punctual în titlul de creanţă emis.

Astfel, prin raportare la această susţinere a pârâtului, instanţa de fond trebuia să se pronunţe, în urma analizării conţinutului celor două acte administrative contestate, dacă un eventual răspuns dat de emitentul procesului-verbal unora dintre argumentele menţionate în punctul de vedere exprimat cu privire la proiectul procesului-verbal exonerează comisia de soluţionare a contestaţiei de obligaţia de a emite o decizie motivată, prin care să ofere răspuns tuturor motivelor de nelegalitate a procesului-verbal invocate prin contestaţia administrativă.

În ceea ce priveşte nelegalitatea procesului-verbal, două dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamantă vizează necompetenţa structurii de control şi extinderea nejustificată a controlului.

Referitor la necompetenţa structurii de control, reclamanta a susţinut că, în condiţiile încălcării sistematice de către CNDIPT POSDRU a contractului de finanţare şi în condiţiile în care CNDIPT a validat de patru ori în verificările proprii o greşeală a evaluatorilor proprii, structura de control care desfăşoară activitatea de constatare a neregulilor este chiar cea a CNDIPT, încălcându-se prevederile legale, contractuale şi principiul imparţialităţii şi al conflictului de interese, definite de art. 10 alin. (5) din Contractul de finanţare. În privinţa acestei situaţii este vorba despre o neregulă a CNDIPT care a autorizat cheltuieli ce proveneau dintr-o greşeală a evaluatorilor cererii de finanţare.

De asemenea, reclamanta a invocat disp. art. 20 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 apreciind că, în speţă, strucura de control s-a aflat în situaţie de incompetenţă, iar membrii echipei de control s-au aflat în situaţie de conflict de interese, aşa cum este definit de art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003. Cu toate că au constatat că au existat cheltuieli care au fost validate în mod greşit de CNDIPT, membrii echipei de control nu au procedat la identificarea autorului neregulii, conform art. 10 alin. (5) din Contractul de finanţare. Dacă ar fi procedat altfel, ar fi observat că CNDIPT este responsabil de neregulă sau există cel puţin o culpă comună, s-ar fi abţinut de la participarea la luarea deciziei şi ar fi transmis dosarul unei structuri de control competente, conform O.U.G. nr. 66/2011.

Aceste susţineri subsumate motivului de nelegalitate vizând necompetenţa structurii de control nu au fost analizate de prima instanţă.

Este adevărat că instanţa menţionează în sentinţă următoarele aspecte:

"Critica reclamantei referitoare la existenţa culpei exclusive a pârâtei în gestionarea proiectului, în condiţiile în care proiectul său a fost implementat conform bugetului aprobat de pârâtă, nu poate conduce la concluzia potrivit cu care ea este exonerată de răspunderea ce derivă din constatarea caracterului de neregulă şi pe cale de consecinţă constatarea neeligibilităţii cheltuielilor ca urmare a reîncadrării plafoanele maxime prevăzute în Ghid, întrucât în situaţia în care reclamanta a constatat o serie de deficienţe în sistemul de gestiune şi control, în baza prevederilor contractului de finanţare avea obligaţia ca la depunerea unei Cereri de rambursare sumele solicitate la plată să respecte plafoanele/tarifele maxime prevăzute prin Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, dar şi notificarea CNDIPT OIPOSDRU pentru îndreptarea erorilor materiale sesizate."

Aceste considerente raportate la susţinerea vizând existenţa culpei pârâtei în gestionarea proiectului nu sunt însă exprimate în legătură cu analizarea motivului de nelegalitate a procesului-verbal privind necompetenţa structurii de control, astfel că nu se poate aprecia că instanţa de fond a procedat la examinarea acestui motiv invocat în mod expres prin cererea de chemare în judecată.

În ce priveşte extinderea nejustificată a controlului, instanţa de fond a apreciat că această critică adusă procesului-verbal nu poate fi primită, întrucât echipa de control şi-a exercitat atribuţiile stabilite prin Mandatul nr. x/04.08.2016, cu scopul analizării aspectelor cu implicaţii financiare cuprinse în suspiciunea de neregulă 13639/20.07.2015, suspiciune ce a vizat coordonatorul implementare la Partenerul 1 - Colegiul Psihologilor din România, la nivelul Cererii de rambursare nr. x, dar şi al Cererilor de rambursare nr. x, nr. 3 şi nr. 4, aspecte în baza cărora a fost derulată activitatea de control, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i).

În cererea de chemare în judecată reclamanta precizează că echipa de control a refuzat să explice motivele extinderii controlului, dar şi să comunice mandatul nr. x/4.08.2016, completat cu nota nr. x/13.09.2016, cu motivarea că acestea sunt doar documente procedurale interne şi reprezintă nominalizarea echipei care urmează să efectueze controlul.

Este corectă susţinerea din cererea de recurs potrivit căreia acest mandat nu se regăseşte la dosar, deşi copia lui a fost solicitată expres de recurentă prin punctul de vedere exprimat în cadrul procesului-verbal şi prin cererea de chemare în judecată. Pârâtul nu a comunicat acest mandat, iar instanţa nu i-a pus în vedere această obligaţie.

Pornind de la acestă susţinere, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a respectat obligaţia prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "(1) La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Instanţa poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei."

Analizând actele dosarului de fond se constată că instanţa nu a solicitat autorităţii publice pârâte documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate. Astfel, în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată instanţa nu a solicitat pârâtului ca, odată cu întâmpinarea să transmită şi această documentaţie, iar ulterior finalizării procedurii de regularizare, în cauză au fost acordate două termene de judecată pentru care, de asemenea, nu s-a solicitat documentaţia în discuţie. La primul termen, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de către pârât, iar la cel de-al doilea termen de judecată a rămas în pronunţare asupra cererii de chemare în judecată, nerezultând că pentru vreunul dintre aceste termene instanţa a făcut aplicarea prevederilor legii contenciosului administrativ, anterior menţionate.

Prin urmare, argumentul pe care instanţa de fond şi-a întemeiat respingerea motivului de nelegalitate vizând extinderea nejustificată a controlului s-a raportat la un înscris care nu a fost depus la dosar, al cărui conţinut nu a fost cunoscut de către instanţă, dar nici de către reclamantă care a precizat că, deşi a solicitat în mod expres autorităţii comunicarea lui, autoritatea nu a dat curs acestei solicitări. În consecinţă, nu se poate considera că instanţa a procedat la analiza efectivă a acestui motiv de nelegalitate a procesului-verbal, aceasta limitându-se la preluarea punctului de vedere exprimat de pârât în combaterea acestui motiv, fără o examinare proprie, trecută prin propriul raţionament juridic.

În ceea ce priveşte susţinerile din cererea de chemare în judecată vizând reţinerea unor fapte nereale şi, pe baza acestora, reconsiderarea cheltuielilor ca neeligibile, instanţa de control judiciar constată că nu au fost examinate în integralitate, cu referire la toate argumentele invocate de reclamantă, astfel că şi sub acest aspect sentinţa nu este corespunzător motivată.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor şi la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar (în speţă, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, total sau parţial, echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanţei de fond de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamantă, care necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuţiile de control judiciar.

În aceste condiţii, s-a cauzat reclamantei o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la un proces echitabil şi principiul dreptului la apărare. De asemenea, este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod expres de către recurenta reclamantă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va solicita depunerea la dosar, în integralitate, a documentaţiei care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate şi va analiza toate motivele de fapt şi de drept menţionate în cererea de chemare în judecată şi, implicit, criticile din cererea de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi celelalte critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care nu au mai fost examinate de instanţa de recurs având în vedere argumentele care au determinat reţinerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

2.2. Temeiul soluţiei pronunţate în recurs

Având în vedere aceste considerente, constatând incidenţa motivelor de casare reglementate de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1300 din 3 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2021.