Extraordinary annulment for material error rejected where alleged error reflects substantive misclassification of damages rather than procedural defect

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 3921 din 27 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva sentinţei nr. 1056 din 08 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A fost casată, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:

A fost anulată, în totalitate, Decizia nr. 9252/25.09.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi cu privire la punctul 1 din Decizia nr. 9252/25.09.2017.

A fost obligat pârâtul să emită o decizie prin care să stabilească reclamanţilor despăgubiri după cum urmează:

- pentru A. - mama defunctului H. - suma de 80.625 RON;

- pentru B. şi F. - surorile defunctului H. câte 36.625 RON;

- pentru C. şi D. - fiicele defunctului H. - câte 36.625 RON;

- pentru E. şi F. - părinţii defunctului I. câte 80.625 RON;

- pentru G. - sora defunctului I. suma de 36.625 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

A fost respins recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

2. Motivele şi temeiul legal al contestaţiei în anulare

Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva deciziei nr. 3921 din 27 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatoarele D., prin tutore F. şi C. au invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivare, au arătat că în motivarea deciziei contestate se face vorbire clar de calitatea contestatoarelor de fiice, însă în dispozitiv sunt asimilate din eroare cu fraţii/surorile defunctului, iar suma acordată prin admiterea recursului este cea acordată fraţilor/surorilor persoanelor decedate, respectiv suma de 36625 RON, reprezentând daune morale.

Prin decizia Fondului de Garantare a Asiguraţilor suma acordată a fost mai mare, respectiv 43897 RON, iar prin admiterea recursului nu era posibil să se acorde o sumă mai mică decât cea acordată prin decizie, fiind vorba astfel despre o eroare.

3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulate în cauză

Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente.

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestatoare vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

În speţă, se constată că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele invocate, contestatoarele tind să obţină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispoziţiilor incidente în raport cu circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006 etc).

Mai mult decât atât, Înalta Curte observă că prin încheierea din 12 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de formulată de petenţii C. şi D., precum şi sesizarea din oficiu, formulată de instanţă, şi, în consecinţă:

S-a dispus rectificarea erorilor materiale şi de calcul, strecurate în dispozitivul şi considerentele deciziei nr. 3921/27.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 cu privire la numele recurenţilor-reclamanţi, precum şi cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale, în sensul că acestea se vor scrie după cum urmează:

Anulează, Decizia nr. 9252/25.09.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale.

Obligă pârâtul să emită o decizie prin care să stabilească reclamanţilor despăgubiri morale după cum urmează:

- pentru A. - mama defunctului H. - suma de 76.097 RON;

- pentru B. şi F. - surorile defunctului H. câte 30.000 RON;

- pentru C. şi D. - fiicele defunctului H. - câte 44.879 RON;

- pentru E. şi F. - părinţii defunctului I. câte 76.097 RON;

- pentru G. sora defunctului I. suma de 35.112 RON.

II.2 Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de D. prin tutore F. şi C. împotriva deciziei nr. 3921 din data de 27 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de D. prin tutore F. şi C. împotriva deciziei nr. 3921 din data de 27 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2021.