Retrocession of parish property rejected due to untimely appeal

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.05.2020, pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă, sub nr. x/2020, reclamanta Parohia Romano-Catolică Ciceu, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 9014/28.02.2020 a Comisiei Speciale de Retrocedare; admiterea cererii de retrocedare înregistrată sub nr. x/2003 la Comisia Specială de Retrocedare, în sensul obligării intimatei la stabilirea unor măsuri reparatorii în echivalent pentru compensarea imobilului identificat în CF nr. x Ciceu (actualmente CF nr. x Ciceu) reprezentând casă şi curte în suprafaţă de 552 mp şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 690 din 28.07.2020 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Harghita şi a declinat competinţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta Parohia Romano - Catolică Ciceu în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş , secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 24.08.2020, pe rolul Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 93 din data de 22 decembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Ciceu, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase din România.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 93 din data de 22 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Parohia Romano-Catolică Ciceu, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă a arătat că imobilul revendicat se identifică în nr. top. x şi este înscris în CF veche nr. 294 Ciceu pe numele Comunei Ciceu cu titlu nedefinitiv.

Prin Decizia nr. 33/1982 Consiliul Popular Siculeni şi în baza contractului nr. x/1982 dintre OCVL M-Ciuc şi A., casa şi terenul au fost atribuite în proprietatea, respectiv în folosinţa acestuia.

Prin titlul de proprietate nr. x/1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Harghita, numitului A. i s-a atestat dreptul de proprietate asupra locuinţei de 60,2 mp situată în Ciceu nr. 348.

Prin situaţia juridică întocmită de Primăria Ciceu s-a constatat că imobilul revendicat este situat în Ciceu nr. 408 (actualmente) fiind înscris în CF nr. x nr. cad. x cu o suprafaţă construită de 60 mp şi teren aferent de 522 mp şi că a fost vândut pe baza Deciziei nr. 33/1982, proprietarii actuali fiind B. şi C.. De asemenea, s-a subliniat că destinaţia actuală a imobilului este - casă de locuit- fiind eliberat titlu de proprietate asupra terenului cu nr. x/1993 pe numele cumpărătorului A., ai cărui moştenitori sunt actualii proprietari.

Din declaraţiile autentice ale numiţilor D., E. şi F. a rezultat că imobilul din litigiu a format proprietatea Parohiei Ciceu de la sfârşitul anilor 1800 până în 1962, iar în anul 1982 a fost atribuit numitului A., fără ca acesta să îl fi folosit, clădirea aflându-se într-o stare de degradare avansată.

Ulterior, prin Inventarul Parohiei Romano-Catolice Ciceu din 1934 la poziţia nr. 13 s-a arătat că imobilul figurează în proprietatea acesteia sub denumirea de "Casa învăţătorului" având stabilită o valoare de 5000 RON pentru clădire şi 6000 RON pentru teren, că potrivit rubricii "observaţii" figurează pe numele Comunei Ciceu conform CF-ului, iar dreptul bisericii figurează în art. XV din Concordatul din 1927, prin care se recunoaşte că drepturile patrimoniale de orice categorie, clădirile şi celelalte bunuri afectate Bisericii rămân în uzul şi proprietatea parohiilor canonice.

Recurenta-reclamantă a menţionat că, la data respectivă (1929) efectul de opozabilitate şi de constituire a dreptului de proprietate prin înscrierea sa în carte funciară devine eficientă doar odată cu aplicarea Decretului-lege nr. 115/1938, nu şi anterior acestei perioade în care înscrierea în CF nu era constitutivă de drepturi şi nu era o condiţie a obţinerii dreptului de proprietate; că potrivit Legii nr. 60/1881, înscrierea în CF nu era constitutivă de drepturi, ci era necesară doar în cazul urmăririi silite imobiliare şi că prin art. 3 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară, s-a introdus principiul efectului constitutiv al înscrierii în CF a drepturilor imobiliare. Drept urmare, reclamanta a apreciat că dreptul de proprietate este pe deplin dovedit.

De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat în baza art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru situaţiile prevăzute la alin. (4), în ipoteza în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., termenul în care a fost redactat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

În raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

La calculul termenelor se au în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

În raport de aceste dispoziţii rezultă că, pentru înregistrarea declaraţiei de recurs, partea recurentă avea obligaţia de a respecta termenul de 15 de la comunicarea hotărârii.

Având în vedere faptul că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată la data de 21.01.2021, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 09.02.2021, rezultă fără putinţă de tăgadă că ultima zi în care recurentul-pârât avea posibilitatea să înregistreze declaraţia de recurs a fost data de 08.02.2021, având în vedere şi dispoziţiile art. 181 alin. (3) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora în cazul în care ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu au fost depuse cu respectarea termenului de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării hotărârii (21.01.2021).

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv declarat recursul recurentei-reclamante Parohia Romano-Catolică Ciceu împotriva sentinţei nr. 93 din 22 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.