Eligibility condition to maintain employee levels during EU fund evaluation violates proportionality and legal basis requirements

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în continuare "MDRAP" sau "AMPOR") şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est (în continuare "ADR SE" sau " OI POR ") a solicitat anularea Deciziei nr. 4518/14.01.2019, emisă de paratul MDRAP, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Ordinului MDRAP nr. 760/2016, împotriva Ghidului Solicitantului şi împotriva Instrucţiunii nr. 61/2017; anularea în parte a Ordinului MDRAP nr. 760/2016, respectiv anularea în parte a art. 7 alin. (1) lit. c) (i), în ceea ce priveşte obligaţia solicitanţilor de a menţine numărul mediu de salariaţi cel puţin la nivelul înregistrat în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare, pe tot parcursul perioadei de evaluare şi selecţie; anularea în parte a Ghidului solicitantului-condiţii Specifice de accesare a fondurilor, Apelul de proiecte 2.1. A./2016, Microîntreprinderi, respectiv anularea prevederii cuprinse în cap. 3.2., pct. 4 privind obligaţia solicitantului de a păstră pe tot parcursul procesului de evaluare şi selecţie numărul mediu de salariaţi cel puţin la nivelul înregistrat în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare; anularea în parte a Instrucţiunii nr. 61/26.09.2017, respectiv anularea prevederilor cuprinse în lit. H). pct. 1 şi 2.

În ceea ce priveşte anularea actelor administrative individuale a solicitat: anularea Deciziei nr. 147982/30.01.2019, emisă de MDRAP, prin care s-a respins contestaţia împotriva Notificării nr. x/05.11.2018 şi nr. y/05.11.2018 emisă de ADR SE; anularea Notificării nr. x/05.11.2018 şi nr. y/05.11.2018 emisă de ADR SE privind respingerea de la finanţare a Proiectului cu denumirea "Creşterea competitivităţii A. S.R.L., prin achiziţia de echipamente moderne", cod SMIS 113611; obligarea pârâţilor la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii contractului de finanţare conform cererii de finanţare cod SMIS 113611 şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 144 din data de 27 septembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltarea Regională Sud Est, având ca obiect anulare act administrativ Decizia nr. 4518/14.01.2019 MDRAP şi Ordin MDRAP nr. 760/2016.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 144 din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..

Prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, prima instanţa nu a motivat deloc respingerea următoarelor motive de nulitate a actelor atacate, cuprinse în cererea introductivă:

- caracterul abuziv al cerinţei de eligibilitate - încălcarea prevederilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 (paginile 7-9 acţiune);

- încălcarea obiectivului Schemei de ajutor în cadrul căreia a fost solicitată finanţarea, cât şi obiectivele generale ale POR 2014-2020 (paginile 13-14 acţiune);

- încălcarea principiilor de liberă concurenţă şi de tratament egal şi nediscriminatoriu (paginile 14-15 acţiune).

- lipsa oricărei culpe a recurentei-reclamante în neîndeplinirea obligaţiei de a menţine numărul mediu de angajaţi cel puţin la nivelul exerciţiului financiar anterior depunerii cererii de finanţare (paginile 18-21 din acţiune).

Omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată reprezintă o încălcare a prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ. (judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut), art. 9 alin. (2) C. proc. civ. (obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor), art. 20 C. proc. civ. (judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, inclusiv principiul general al dreptului la apărare) şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. - încălcări care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Nemotivarea respingerii cererii recurentei-reclamante pe aspectele precizate mai sus la art. 488 alin. (1) pct. 5 constituie totodată un motiv de recurs potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6, întrucât cu privire la acele motive de nulitate a actelor administrative atacate, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în mod greşit şi cu încălcarea legii nu a constatat prima instanţa:

- nelegalitatea cerinţei de eligibilitate prevăzute în Ordinul nr. 760/2016, în Ghidul Solicitantului şi în Instrucţiunea nr. 61/2017 privind obligaţia solicitantului de a menţine numărul mediu de salariaţi cel putin la nivelul înregistrat in exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare pe tot parcursul perioadei de evaluare şi selecţie,

- nerespectarea de către ADRSE a duratei maxime de evaluare, selecţie şi precontractare şi

- lipsa oricărei culpe a recurentei-reclamante în neîndeplinirea obligaţiei de a menţine numărul mediu de angajaţi cel putin la nivelul exerciţiului financiar anterior depunerii cererii de finanţare.

În ce priveşte nelegalitatea cerinţei de eligibilitate prevăzute în Ordinul nr. 760/2016, în Ghidul Solicitantului şi Instrucţiunea nr. 61/2017, prima instanţă în mod nelegal nu a reţinut niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate, respectiv că cerinţa de eligibilitate este abuzivă, fiind expresia unui exces de putere din partea autorităţii; instituie în sarcina solicitanţilor o obligaţie afectată de o condiţie imposibilă; încalcă prevederile art. 4 alin. (3) şi art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; încalcă obiectivul Schemei de ajutor în cadrul căreia a fost solicitată finanţarea, cât şi obiectivele generale ale FOR 2014-2020; încalcă principiile de liberă concurenţă şi de tratament egal şi nediscriminatoriu.

1. Nelegalitatea hotărârii atacate, pentru aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 (excesul de putere):

Cu privire la invocarea caracterului abuziv al cerinţei de eligibilitate constând în obligaţia solicitanţilor de a menţine, în perioada de evaluare, selecţie şi precontractare, numărul de locuri de muncă cel putin la nivelul existent în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare, prima instanţă nu a efectuat o analiză a acestui motiv de nulitate a actelor atacate, mulţumindu-se doar să constate, generic, în pagina 12 din hotărâre, că "...Notificarea de respingere nu încalcă prevederile legale naţionale şi comunitare, fiind conformă cu exigenţele acestora".

Prima instanţa trebuia să constate că în speţă este incident art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia excesul de putere constă în exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Dreptul de apreciere al autorităţilor trebuie exercitat în limitele prevăzute la art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi în ceea ce priveşte dreptul de emitere a actelor administrative normative, cum sunt şi Ordinul nr. 760/2016, Ghidul Solicitantului şi Instrucţiunea nr. 61/2017.

Or, în ceea ce priveşte cerinţa de eligibilitate constând în obligaţia solicitanţilor de a menţine, în perioada de evaluare, selecţie şi precontractare, numărul de locuri de muncă cel puţin la nivelul existent în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare, aceasta este vădit abuzivă, în condiţiile în care instituirea unei astfel de obligaţii în sarcina solicitanţilor excede noţiunii de criteriu de eligibilitate şi nu are o cauză juridică.

Astfel, criteriul de eligibilitate reprezintă o condiţie pe care solicitantul trebuie să o îndeplinească în vederea încheierii contractului de finanţare, condiţie care nu poate fi transformată într-o obligaţie în sarcina solicitantului, în etapa de evaluare, selecţie şi precontractare.

Or, atât timp cât contractul de finanţare nu a fost încheiat şi, deci, nu există nicio contraprestaţie a autorităţii în schimbul obligaţiilor instituite în sarcina solicitanţilor, astfel de obligaţii sunt lipsite de cauză juridică şi nu pot produce efecte.

Astfel, obligaţia contractuală prevăzută în sarcina beneficiarilor de a creste numărul mediu de salariaţi ca urmare a realizării proiectului, faţă de nivelul înregistrat în ultimul an fiscal încheiat înainte de depunerea cererii de finanţare, sau, după caz, de a menţine numărul mediu de salariaţi cel puţin la nivelul înregistrat în ultimul an fiscal încheiat înainte de depunerea cererii de finanţare, pe toată perioada de execuţie a contractului de finanţare şi de durabilitate a proiectului are drept cauză juridică dreptul beneficiarului de a primi finanţarea nerambursabilă.

Prin urmare, nu există nicio cauză juridică pentru instituirea unei astfel de obligaţii în sarcina solicitanţilor şi, mai mult decât atât, scopul acestei obligaţii îl reprezintă transferul exclusiv către solicitant al riscului schimbării împrejurărilor existente la data depunerii cererii de finanţare, pe perioada evaluării, selecţiei şi precontractării.

Practic, procedând în acest mod şi abuzând în mod vădit de prerogativele sale, AMPOR a creat cadrul legal care să îi permită derularea etapei de evaluare, selecţie şi precontractare fără nicio limită de timp, transferând asupra solicitantului eventualele consecinţe negative ale unei perioade îndelungate de evaluare, selecţie şi precontractare, prin instituirea unor obligaţii exclusiv în sarcina acestuia.

2. Nelegalitatea hotărârii atacate, pentru încălcarea prevederilor art. 1402 C. civ. - Cerinţa de eligibilitate constând în obligaţia solicitanţilor de a menţine, în perioada de evaluare, selecţie şi precontractare, numărul de locuri de muncă cel puţin la nivelul existent în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare instituie în sarcina solicitanţilor o obligaţie afectată de o condiţie imposibilă.

Prima instanţa ignora probele aflate la dosar atunci când afirmă, la pag. 13 din hotărâre, ca nu s-a dovedit imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei condiţii, respectiv că ar fi intervenit o cauză neprevăzută de încetare a contractului de muncă în cazul unui angajat şi cu toate că s-au efectuat toate demersurile posibile, nu s-a reuşit reangajarea unei alte persoane.

3. Nelegalitatea hotărârii atacate, pentru aplicarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (3) şi art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului, cum sunt şi Ordinul nr. 760/2016, Ghidul Solicitantului şi Instrucţiunea nr. 61/2017, în care este prevăzută cerinţa de eligibilitate nelegală, se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

De asemenea, conform art. 77 din acelaşi act normativ, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.

Astfel cum rezultă din Preambul, Ordinul nr. 760/2016 a fost emis în baza unor acte normative comunitare şi naţionale, respectiv:

- Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 352 din 24 decembrie 2013;

- Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 347 din 20 decembrie 2013;

- Regulamentul (UE) nr. 1.301/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională şi dispoziţiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investiţiile pentru creştere economică şi locuri de muncă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.080/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 347 din 20 decembrie 2013;

- Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020;

- Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2015) 4.272 final din 23 iunie 2015 de aprobare a anumitor elemente din programul operaţional "Regional" pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională în temeiul obiectivului referitor la investiţiile pentru creştere şi locuri de muncă în România, cu modificările ulterioare.

Prin urmare, toate aceste trei acte normative administrative, Ordinul nr. 760/2016, Ghidul solicitantului şi Instrucţiunea nr. 61/2017, au fost emise în baza actelor normative naţionale şi comunitare menţionate în Preambulul Ordinului nr. 760/2016.

Or, din analiza acestor acte normative naţionale şi comunitare, nu rezultă dreptul emitentului de a stabili în sarcina solicitanţilor obligaţii pe parcursul perioadei de evaluare, selecţie şi precontractare, toate obligaţiile reglementate de actele normative anterior menţionate referindu-se exclusiv la perioada ulterioară încheierii contractului de finanţare.

4. Nelegalitatea hotărârii atacate, pentru încălcarea obiectivului Schemei de ajutor în cadrul căreia a fost solicitată finanţarea, cât şi a obiectivelor generale ale POR 2014-2020.

Cu privire la acest aspect, precizează că, din art. 2 din Ordinul nr. 760/2016 rezultă că obiectivul schemei constă în sprijinirea sectorului microîntreprinderilor în vederea consolidării poziţiei pe piaţă a microîntreprinderilor care desfăşoară activităţi în domeniile competitive identificate în Strategia naţională de competitivitate şi în planurile de dezvoltare regională prin acordarea de fonduri nerambursabile pentru realizarea de investiţii.

De asemenea, conform POR 2014-2020, prioritatea de investiţii constând în promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice de noi idei şi prin stimularea creării de firme noi, inclusiv prin intermediul incubatoarelor de afaceri, are ca obiectiv consolidarea sectorului microîntreprinderilor, în sensul sprijinirii lor prin asigurarea unor costuri mai mici pentru investiţiile în vederea facilitării dezvoltării firmelor.

Or, detalierea criteriilor de selecţie stabilite prin POR nu înseamnă, în niciun caz, instituirea prin Ghidul Solicitantului sau printr-un ordin, cum este Ordinul nr. 760/2016, a unor cerinţe care nu au nicio legătură cu obiectivul măsurii, ci, dimpotrivă, pot conduce la respingerea abuzivă şi nelegală a unor proiecte care, în măsura în care ar fi fost implementate, ar fi contribuit la consolidarea sectorului microîntreprinderilor.

5. Nelegalitatea hotărârii atacate, pentru încălcarea principiilor de liberă concurenţă şi de tratament egal şi nediscriminatoriu.

Cu privire la acest aspect, precizează faptul că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în activitatea de selecţie şi aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autorităţile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligaţia utilizării de reguli şi proceduri care să asigure respectarea principiilor de liberă concurenţă şi de tratament egal şi nediscriminatoriu.

Or, cerinţa referitoare la păstrarea locurilor de muncă pe durata evaluării, selecţiei şi precontractării a creat un tratament inegal şi discriminatoriu între:

- solicitanţii care au înregistrat un număr mediu de salariaţi de cel puţin unu, în anul fiscal anterior depunerii cererii de finanţare, şi care au obligaţia de a menţine nu cel puţin un salariat, ci numărul mediu de salariaţi cel puţin la nivelul înregistrat in exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare, pe tot parcursul perioadei de evaluare, selecţie; şi

- solicitanţii care, la data depunerii cererii de finanţare, au cel puţin un salariat cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată şi care au obligaţia menţinerii a cel puţin unui salariat cu norma întreaga pe perioada nedeterminata, pe tot parcursul perioadei de evaluare si selecţie, indiferent de numărul de salariaţi pe care îi aveau, în concret, la data depunerii cererii de finanţare.

Or, principiile tratamentului egal, nediscriminării şi liberei concurenţe impun cu necesitate ca sprijinul financiar nerambursabil să fie acordat în condiţii de eligibilitate identice pentru toţi solicitanţii, fără ca anumite cerinţe să favorizeze unii solicitanţi şi, în mod corespunzător, să defavorizeze alţi solicitanţi.

6. Nelegalitatea hotărârii atacate, pentru greşita respingere a motivului de nelegalitate a Notificării de respingere a proiectului, ca urmare a încălcării de către ADR SE a obligaţiei de a finaliza procedura de evaluare, selecţie şi precontractare în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 şi de Ghidul general POR.

În mod greşit apreciază prima instanţa, la pagina 12 din hotărâre, că în speţă este exclusă aplicarea dispoziţiilor procedurale din Legea nr. 554/2004 în privinţa termenului de finalizare a etapei precontractuale.

Legea nr. 554/2004 este dreptul comun pentru tot ceea ce înseamnă emiterea de acte administrative. Actele atacate în prezenta cauză sunt acte administrative, supuse termenelor de emitere prevăzute în Legea nr. 554/2004, astfel că considerentul instanţei nu se bazează pe nicio prevedere legală - de altfel prima instanţă nici nu invocă vreun temei legal pentru respectiva concluzie.

Nu există nicio normă legală specială care să stabilească în sarcina OI POR obligaţia de a finaliza perioada de evaluare şi selecţie a proiectelor într-un termen maxim, astfel că, fiind pe tărâmul dreptului administrativ, este pe deplin aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, conform căruia autoritatea trebuie să răspundă solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

7. Nelegalitatea hotărârii atacate, pentru greşita respingere a motivului de nelegalitate a Notificării de respingere a proiectului, ca urmare a lipsei oricărei culpe a recurentei-reclamante în neîndeplinirea obligaţiei de a menţine numărul mediu de angajaţi cel puţin la nivelul exerciţiului financiar anterior depunerii cererii de finanţare.

Cu privire la acest aspect, solicită să se constate că obligaţia solicitanţilor de a menţine în perioada de evaluare, selecţie şi precontractare numărul de locuri de muncă cel puţin la nivelul existent în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare este prevăzută de lege lato senso, astfel că atragerea răspunderii pentru încălcarea acestei obligaţii urmează regulile prevăzute de C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale, ceea ce presupune, în mod necesar, existenţa vinovăţiei celui care a încălcat norma legală în discuţie.

În cauza de faţă, neîndeplinirea obligaţiei de a menţine, pe perioada de evaluare, selecţie şi precontractare, numărul mediu de angajaţi cel puţin la nivelul exerciţiului financiar anterior depunerii cererii de finanţare nu este imputabilă recurentei-reclamante, ci se datorează faptei terţilor şi unui caz fortuit, pentru care societatea nu este ţinută a răspunde.

De asemenea, în ceea ce priveşte angajarea altor persoane, în locul celor care au demisionat, în scopul menţinerii numărului de locuri de muncă, solicită să se constate că, în ciuda eforturilor concretizate prin numeroase campanii de recrutare, nu a reuşit angajarea unui număr de salariaţi care să compenseze atât plecarea celor care au demisionat, cât şi perioada de timp scursă între momentul demisiei şi cel al angajării unor noi salariaţi (pentru a păstra numărul mediu de angajaţi).

În acest sens, solicită să se aibă în vedere specificul activităţii, respectiv instalarea de sisteme de alarmare împotriva efracţiei, activitate care trebuie desfăşurată de personal tehnic în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, deoarece motivele invocate nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 04 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

6.1. Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

6.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 4518/14.01.2019, emisă de paratul MDRAP, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Ordinului MDRAP nr. 760/2016, împotriva Ghidului Solicitantului şi împotriva Instrucţiunii nr. 61/2017; anularea în parte a Ordinului MDRAP nr. 760/2016, respectiv anularea în parte a art. 7 alin. (1) lit. c) (i), în ceea ce priveşte obligaţia solicitanţilor de a menţine numărul mediu de salariaţi cel puţin la nivelul înregistrat în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare, pe tot parcursul perioadei de evaluare şi selecţie; anularea în parte a Ghidului solicitantului-condiţii Specifice de accesare a fondurilor, Apelul de proiecte 2.1. A./2016, Microîntreprinderi, respectiv anularea prevederii cuprinse în cap. 3.2., pct. 4 privind obligaţia solicitantului de a păstră pe tot parcursul procesului de evaluare şi selecţie numărul mediu de salariaţi cel puţin la nivelul înregistrat în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare; anularea în parte a Instrucţiunii nr. 61/26.09.2017, respectiv anularea prevederilor cuprinse în lit. H). pct. 1 şi 2.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că "Notificarea de respingere nu încalcă prevederile legale naţionale şi comunitare, fiind conformă cu exigenţele acestora".

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se invocă faptul că, instanţa de fond nu a stabilit în mod corect situaţia de fapt, întrucât aceasta nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra motivelor de nulitate a actelor atacate, cuprinse în cererea introductivă, prin care se invocă: caracterul abuziv al cerinţei de eligibilitate - încălcarea prevederilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004; încălcarea obiectivului Schemei de ajutor în cadrul căreia a fost solicitată finanţarea, cât şi obiectivele generale ale POR 2014-2020; încălcarea principiilor de liberă concurenţă şi de tratament egal şi nediscriminatoriu; precum şi asupra lipsei oricărei culpe a recurentei-reclamante în neîndeplinirea obligaţiei de a menţine numărul mediu de angajaţi cel puţin la nivelul exerciţiului financiar anterior depunerii cererii de finanţare.

Înalta Curte constată că motivele de nulitate a actelor atacate nu au fost analizate în mod temeinic de prima instanţă având în vedere faptul că, în motivarea hotărârii, judecătorul fondului a reţinut că este evidentă nesocotirea criteriului de eligibilitate deoarece reclamanta nu a dovedit imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei condiţii, respectiv că ar fi intervenit o cauză neprevăzută de încetare a contractului de muncă în cazul vreunui angajat şi că, cu toate că a efectuat toate demersurile posibile, nu a reuşit reangajarea unei alte persoane.

Or, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că în mod greşit prima instanţă nu a analizat "caracterul abuziv al cerinţei de eligibilitate", aspect menţionat atât în cadrul contestaţiei înregistrate în Registrul de contestaţii cu nr. x/2018 al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cât şi în cererea de chemare în judecată adresată instanţei de fond.

De asemenea, Înalta Curte constată că acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

În acest context, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului, procedând în această manieră, nepronunţându-se asupra tuturor motivelor de nulitate a actelor atacate, a încălcat dreptul la apărare al părţilor, precum şi principiul contradictorialităţii, nesocotind, deopotrivă şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Totodată, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor invocate de părţi.

Or, pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetării fondului este un element esenţial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între părţile din proces.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a aspectelor reţinute prin actul contestat şi a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinare. În acest sens, deşi, în cadrul criticilor privind nelegalitatea actelor administrative contestate, reclamanta aduce argumente de fapt şi de drept în legătură cu pretenţiile sale, prima instanţă nu a făcut vizibile raţiunile şi argumentele pentru care pretenţiile şi apărările reclamantei au fost înlăturate sau nu au format convingerea judecătorului fondului.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Or, examinarea hotărârii recurate se face în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi argumentele expuse de părţile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs se află în imposibilitatea analizării legalităţii soluţiei adoptate.

Concret, deşi prima instanţă a reţinut că actele normative ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 760/2016 nu reglementează expres condiţia de eligibilitate, ce face obiectul disputei de faţă, a conchis în sensul legalităţii criteriului de eligibilitate, considerând fără temei că atât timp cât respectivele acte stabilesc obiectivele specifice ale finanţării şi abilitează autoritatea de management să emită actele administrative necesare prin care să stabilească condiţiile aplicabile solicitanţilor pentru fiecare operaţiune, nu este necesară anularea acestuia.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cazul în care instanţa nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei, considerentele hotărârii face imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate, şi pe cale de consecinţă devine incident şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Având în vedere soluţia dată în cauză, instanţa de recurs apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării.

Pentru o analiză unitară a susţinerilor părţilor şi o stabilire corectă a stării de fapt, raportat inclusiv la cele reţinute de către instanţa de recurs, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 144 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.