Peremption of action suspended by state of emergency decree

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea Deciziei nr. 20262/13.06.2019 data Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de despăgubire în favoarea reclamantului; obligarea pârâtului la plata sumei de 95.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii reprezentând prejudiciul (daune morale şi materiale) suferit de reclamant ca urmare a accidentului rutier din data de 24.08.2016 precum şi a dobânzii legale de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a sumei şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 50 din data de 21.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis e excepţia perimării invocată din oficiu, a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a respins cererea de repunere a cauzei pe rol ca fiind rămasă fără obiect.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 50 din data de 21.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se poate formula recurs când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 se poate formula recurs când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

Instanţa de fond a constatat din eroare că ar fi intervenit perimarea acţiunii formulate împotriva Deciziei nr. 20262/13.06.2019 dată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, neţinând cont de dispoziţiile Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă de pe teritoriul României.

Potrivit art. 41 din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 s-a stabilit că:

"Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep sa curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret".

Starea de urgenţă a fost instituită pe întreg teritoriul României între 16.03.2020 şi 15.05.2020, iar potrivit acestui act normativ, toate acţiunile au fost suspendate de drept (inclusiv cele suspendate din alte motive ca şi în acest caz), iar un nou termen de decădere de 6 luni a început să curgă începând cu data de 16.05.2020.

Având în vedere că recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol în data de 11.11.2020 (data poştei, cererea fiind trimisă recomandat pe adresa instanţei) deci în interiorul termenului legal de 6 luni, solicită admiterea recursului şi constatarea faptului că acţiunea formulată nu este perimată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de despăgubire în favoarea reclamantului, obligarea la plata sumei de 95.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii reprezentând prejudiciul (daune morale şi materiale) suferit de reclamant ca urmare a accidentului rutier din data de 24.08.2016 precum şi a dobânzii legale de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a sumei.

Prima instanţă a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantul A. şi a respins cererea de repunere a cauzei pe rol ca fiind rămasă fără obiect, reţinând în esenţă, că de la data de 12.12.2019 şi până la data de 16.11.2021 (când recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol) cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, deoarece niciuna dintre părţi nu a depus demersuri în vederea repunerii cauzei pe rol înăuntrul termenului de perimare, în temeiul dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că acestea sunt invocate pur formal, având în vedere că recurentul-reclamant nu a evidenţiat care sunt motivele contradictorii ori străine de natura cauzei în raport de care instanţa de recurs să poată proceda la o analiză a acestora.

Este adevărat că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, însă în speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente cauzei.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Potrivit art. 417 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În raport de dispoziţiile legale sus citate şi având în vedere faptul că, prin încheierea de şedinţă din data de 12.12.2019 cauza a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că de la această dată a început să curgă termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (2) C. proc. civ., deoarece, cauza suspendării a fost generată de lipsa nejustificată a părţilor la termenul de judecată acordat de către prima instanţă, iar nu de situaţia excepţională generată de starea de urgenţă instituită pe teritoriul României în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020 prin art. 1 din Decretul nr. 195/2020 şi continuată conform prevederilor art. 1 din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

Suspendarea facultativă a procesului în contextul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. reprezintă o situaţie în care este oprit cursul judecăţii datorită unor împrejurări create de manifestarea de voinţă a părţilor, care nu mai stăruie în soluţionarea cauzei sau independente de voinţa lor, când sunt în imposibilitatea fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

În schimb, dispoziţiile speciale ale art. 41 din Decretul nr. 195/2020 se referă la situaţia excepţională de suspendare a cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, generată de starea de urgenţă instituită pe teritoriul României, şi menţionează în mod expres faptul că:

"Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret".

Conform prevederilor art. 62 din Decretul nr. 240/2020, "Prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile" iar, conform prevederilor art. 63 alin. (12) din acelaşi decret, "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă".

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că noţiunea de "suspendare" echivalează cu o operaţiune de întrerupere, amânare, oprire temporară a unei activităţi de judecată ori de încetare temporară a unei acţiuni judiciare.

Cu alte cuvinte, prin suspendarea impusă de textele de lege sus-citate se înţelege acea modificare a cursului judecăţii ce constă în oprirea de drept a curgerii termenului prevăzut de lege pentru efectuarea actelor de procedură, pe timpul cât durează situaţiile care îl pun pe titularul dreptului la acţiune în imposibilitate de a acţiona.

În acest context, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că termenul de perimare început la data de 12.12.2019 s-ar fi împlinit în condiţii normale la data de 12.06.2020, însă prin efectele produse de starea de urgenţă acest termen s-a prelungit cu două luni şi, pe cale de consecinţă, s-a împlinit la data de 12.08.2020, iar cererea din data de 16.11.2020, prin care recurentul-reclamant a solicitat repunerea pe rol şi judecarea cauzei în lipsă a fost înregistrată după împlinirea termenului de perimare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată interpretarea dată de către recurentul-reclamant conform căreia pentru acţiunile suspendate de drept în virtutea Decretului nr. 195/2020, inclusiv cele suspendate din alte motive (cum este cauza de faţă) ar fi început să curgă un nou termen de decădere de 6 luni de la data de 16.05.2020, precum şi faptul că cererea de repunere pe rol din data de 11.11.2020 a fost depusă în interiorul termenului legal de 6 luni, având în vedere că o astfel de situaţie s-ar fi identificat în cazul în care actul normativ ar fi prevăzut în mod expres întreruperea termenelor judiciare, iar după încetarea cauzei de întrerupere să poată curge un nou termen de decădere de 6 luni.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 50 din 21 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.