Nullity of appeal for failure to invoke valid grounds of cassation based on probative value of evidence rather than violation of substantive law

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 16676/21.08.2018 emisă de F.G.A. întrucât motivele care au stat la baza respingerii cererii de plată a prejudiciatului nu sunt veridice şi, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 46.658,48 RON cu titlu de despăgubire, reprezentând contravaloarea avariilor suferite în evenimentul rutier din data de 10.03.2015.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 457 din data de 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a dispus anularea Deciziei FGA nr. 16676/21.08.2018 şi obligarea pârâtei să resoluţioneze cererea de plată formulată de către reclamant; a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3624,13 reprezentând cheltuieli de judecată, constând în 50 de RON taxă judiciară de timbru, 1000 RON onorariu de expert, 2000 RON onorariu de avocat redus, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. şi 574,13 RON cheltuieli de transport.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 457 din data de 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a Legii nr. 213/2015, art. 12, art. 13 şi art. 22 C. proc. civ.

La data de 10.03.2015 a avut loc un eveniment rutier, în care a fost avariat autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, proprietatea d-lui A. din culpa conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare x. Autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x ce avea încheiată poliţa RCA nr. x emisă de B. S.A.

Astfel, raportat la acest eveniment rutier s-a deschis dosarul de daună x în vederea instrumentării şi formulării de concluzii.

Instrumentarea dosarului de daună a presupus o analiză amănunţită a dinamicii accidentului, iar din analiza documentelor ataşate dosarului de daună şi din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat la solicitarea B. S.A. a reieşit faptul că avariile celor două autovehicule sunt localizate în oglindă, dar diferă, astfel:

Gradul de acoperire este diferit: la auto Mercedes Sprinter 75% din suprafaţa frontală este afectată pe toată înălţimea până la capotă, adâncimea maximă fiind pe latura din stânga în timp ce la autoturismul asigurat la B. S.A. este afectată numai partea centrală pe o lăţime de cca 50% fără a fi afectate părţile laterale (zona farurilor).

Deformaţiile nu sunt complementare, deci nu respectă principiul mulajului (proeminenţa de la un autovehicul să corespundă cu adâncitura din poziţia similară a celuilalt autovehicul), astfel că în cazul de faţă adânciturile celor două autovehicule sunt în acelaşi drept (pe verticalele dintre farurile stânga şi numerele de înmatriculare) ceea ce din punct de vedere tehnic este o imposibilitate.

Contrar susţinerilor entităţii pârâte, instanţa de fond a avut în vedere raportul de expertiză tehnică auto întocmit în dosarul cauzei, chiar dacă acest raport nu întruneşte condiţiile unei lucrări ştiinţifice în lipsa unor argumente tehnico-inginereşti care să aibă la bază calcule şi măsurători matematice care să susţină concluziile expertului.

Astfel, instanţa ar fi trebuit, dincolo de interpretarea valorii probatorii ale expertizelor, să aibă în vedere orice aspect şi orice date care erau de natură să ducă la dezlegarea cauzei. De altfel, nu se poate spune că expertiza extrajudiciară întocmită la solicitarea asiguratorului B. nu putea fi avută în vedere de instanţă (cel puţin în cadrul probei cu înscrisuri) întrucât instanţa a avut în vedere o altă expertiză extrajudiciară, efectuată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Galaţi, pe care a coroborat-o cu expertiza din dosar.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, în cazul în care se va aprecia că recursul este motivat, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 iulie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 16676/21.08.2018 emisă de F.G.A. întrucât motivele care au stat la baza respingerii cererii de plată a prejudiciatului nu sunt veridice şi, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 46.658,48 RON cu titlu de despăgubire, reprezentând contravaloarea avariilor suferite în evenimentul rutier din data de 10.03.2015.

Curtea de Apel a dispus anularea Deciziei FGA nr. 16676/21.08.2018 şi obligarea pârâtei să resoluţioneze cererea de plată formulată de către reclamant, reţinând în esenţă că, situaţia de fapt reţinută prin Decizia FGA nr. 16676/28.08.2018 este infirmată de concluziile raportului de expertiză în specialitatea autovehicule-circulaţie rutieră întocmit de către expertul C., din care rezultă că, faţă de dinamica accidentului (produs la data de 10.03.2015) prezentată pe baza declaraţiilor celor doi conducători auto şi a constatului amiabil încheiat între aceştia, coroborate cu amprentele lăsate pe ambele autoturisme, rezultă că, între cele două autovehicule a avut loc un impact frontal stânga, de unde rezultă că există o legătură de cauzalitate între avarii şi accident.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Potrivit art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. " (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut de alin. (3).

(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488."

Recursul este o cale extraordinară de atac care se poate formula exclusiv pentru motivele limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 488 din C. proc. civ., motive care se referă la legalitatea hotărârii atacate nu la temeinicia acesteia.

În speţă, cazul de casare invocat de recurenta-reclamantă în susţinerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. respectiv " când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", însă în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a referit la încălcarea normelor referitoare la forţa probantă şi puterea doveditoare a înscrisului autentic.

Dincolo de faptul că recurenta-reclamantă nu indică în mod explicit normele pe care le are în vedere, se constată că nu se referă la norme de drept material, mijloacele de probă fiind reglementate de norme de drept procesual nu de norme de drept material.

De altfel, criticile concrete ale recurentului-pârât s-au referit la situaţia de fapt reţinută prin rapoartele de expertiză întocmite în cauza dedusă judecăţii, precum şi prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea Fondului de Garantare a Asiguraţilor, iar la pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar D. şi care a concluzionat că "faţă de dinamica accidentului prezentată pe baza declaraţiilor celor doi conducători auto şi a constatului amiabil încheiat între aceştia, coroborat cu amprentele lăsate pe ambele autoturisme, rezultă că, între cele două autovehicule a avut loc un impact frontal stânga, de unde rezultă că, există o legătură de cauzalitate dintre avarii şi accident".

Fiind vorba de o chestiune de apreciere a probelor, acest aspect nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

În concluzie, faţă de prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi, având în vedere faptul că motivele invocate de recurentul-pârât în susţinerea recursului nu se încadrează la niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant A. şi va constata nulitatea recursului declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 457 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant A..

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 457 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.