Securitate employee status: qualification of political surveillance and source direction as restriction of fundamental rights under OUG 24/2008

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanşele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 1327 din data de 04 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea privind pe reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al fostei Securităţi.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1327 din data de 04 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A..

Prin prima critică a motivelor de recurs, recurentul-pârât a invocat refuzul nemotivat şi neargumentat al instanţei de fond de admitere şi de exercitare a dreptului la apărare, prin neacceptarea studierii documentelor din dosarul din arhiva C.N.S.A.S. care a stat la baza acţiunii în constatare (D.U.I. "B."), din care au fost selectiv extrase şi depuse un număr redus de acte, trunchiate şi rupte din contextul general, fapt care nu poate conduce la aflarea adevărului şi nici de stabilirea corectă şi completă a adevăratei situaţii de fapt.

Deşi anterior termenului de judecată, a solicitat să i se asigure accesul la dosarul respectiv, la sediul C.N.S.A.S., pentru a-şi construi apărarea, preşedintele completului de judecată a refuzat acest lucru.

În continuare a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod arbitrat şi nefondat că "măsurile aprobate de reclamant au urmărit anihilarea" "criticilor aduse ideologiei oficiale", deşi în nici unul dintre materialele depuse în acuzare de C.N.S.A.S. nu se fac referiri la activităţi militante de natură civică sau politică.

CN.S.A.S. pentru a sublinia rolul activ al pârâtului în urmărirea lui "B.", a afirmat că s-a folosit reţeaua din legătura proprie, fapt complet neadevărat.

Sursele informative menţionate în acţiunea în constatare sunt de fapt ale altor ofiţeri, aşa cum evident ar fi rezultat din studiul temeinic al dosarului de urmărire informativă aflat în arhivele C.N.S.A.S.

C.N.S.A.S. a afirmat că în urmărirea lui "B." recurentul-pârât a aprobat şi folosit filajul şi mai grav, "fotografierea unui moment operativ", fapt reţinut şi de instanţa de fond, fără ca C.N.S.A.S. să aducă vreo probă în acest sens - raport de filaj, fotografii etc., afirmaţiile fiind pure deducţii ale investigatorilor, plecând de la o rezoluţie pe Nota de tehnică -T.O. din 23.11.1989, prin care pârâtul a ridicat structurii de filaj o problemă de principiu din punct de vedere strict profesional.

Deşi Ordonanţa de urgenţă nr. 24/2008, Legea nr. 293/2008 cu modificările şi completările ulterioare, Jurisprudenţa Curţii constituţionale a României, stipulează în mod explicit obligaţia judecătorilor de a cerceta şi verifica în mod riguros şi minuţios materialele depuse de C.N.S.A.S., de a solicita toate probele pe care le consideră necesare pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, în cazul de faţă, instanţa de fond s-a mărginit a lua în considerare numai materialele alese selectiv şi trunchiat de C.N.S.A.S.

Prin cea de-a doua critică, recurentul-pârât a arătat că prima instanţă a reţinut şi interpretat în mod superficial, confuz şi eronat în conţinutul sentinţei aspecte legate de munca informativă specifică oricărui serviciu de informaţii din lume.

Instanţa de fond a reţinut ca măsurile "propuse, dispuse şi executate" de recurentul-pârât "relevă fără dubiu îngrădirea dreptului la viaţa privată, secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice", respingând a priori, fără a aduce nici un argument în sensul celor menţionate că "elementele cauzei" "nu relevă" ipoteza apărării siguranţei naţionale, ci doar de "poliţie politică", aspecte ce pot fi uşor demontate prin studiul obiectiv al dosarului informativ.

De asemenea, instanţa de fond în motivare, deşi recunoaşte că măsurile au vizat prevenirea încălcării legii şi influenţării pozitive a lui "B.", insistă prin citarea de două ori a unei frazei din Raportul din 1983, [" . . . . . . . . . .îmbrăţişează idei care nu sunt în concordanţă cu idealurile tinerei generaţii de poeţi şi prozatori, având şi preocupări scriitoriceşti, manifestări duşmănoase"].

În conformitate cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice "nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare şi ilegale în viaţa particulară în familie, domiciliu sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei sau reputaţiei sale", C.N.S.A.S. şi nici instanţa neprecizând care sunt acestea. În acelaşi timp, acestea evită să facă referire la prevederile art. 19 din acelaşi Pact, care prevede printre altele că drepturile şi libertăţile "pot fi supuse anumitor limitări prevăzute în mod expres prin lege", "necesare respectării apărării securităţii naţionale, drepturilor sau reputaţiei altora, ordinii publice sănătăţii sau moralităţii publice".

În acest sens menţionează că toate măsurile luate şi activităţile desfăşurate au respectat întrutotul legile în vigoare şi Constituţia RSR şi nu au dus la încălcarea onoarei sau demnităţii lui "B.", mai mult, niciuna nu a fost de constrângere, abuzivă şi de reprimare.

Printr-o altă critică, recurentul-pârât invocă încălcarea şi neaplicarea în cursul dezbaterii judecătoreşti a dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. (art. 22 Noul C. proc. civ.) care prevăd imperativ că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeli pentru aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei sentinţe legale, fiind reglementat rolul activ al judecătorului în soluţionarea cauzei.

În sentinţa de la fond se ignoră vizibil şi pregnant legitimitatea şi legalitatea activităţii de apărarea siguranţei naţionale de cunoaştere, prevenire şi contracarare a activităţilor cu caracter ilegal, de spionaj şi de trădare consacrate de legislaţia penală a vremii, partea specială a C. pen.

Judecata fondului se poziţionează pe toată durata celor trei termene (18.09.2020, 16.10.2020, 13.11.2020) pe o atitudine inflexibilă şi de acordare a creditului absolut numai susţinerilor pro-cauza ale reclamantului C.N.S.A.S. fără a respecta argumentele de logică elementară în ceea ce priveşte atitudinea pârâtului, susţinute în întâmpinare şi concluziile finale, selectat ca răspunzător exclusiv al încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lui "B.".

Prin ultima critică, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (exemple: Sidabras şi Dziautas vs. Lituania, dosar nr. x/2000 şi nr. y/2000, judecat la august 2004; Jalowiecki vs. Polonia, dosar nr. x, judecat la 17.02.2009; Chodynicki vs. Polonia, dosar nr. x/2005, judecat la 02.09.2008; Tadeusz Matyjek vs. Polonia, dosar nr. x/2003, judecat la 30.05.2006; Turek vs. Slovacia, dosar nr. x/2000, judecat la 14.02.2006; Bobek vs. Polonia, dosar nr. x/2001; Lubock vs. Polonia, dosar nr. x/2005, judecat la 14.02.2009; Rasmussem vs. Polonia, dosar nr. x judecat la 28.04.2009) care a constatat, criticat şi condamnat prevederi ale unor legi din fostele ţări comuniste arătând fără echivoc pe de o parte că "în ipoteza unui stat în care tradiţia democratică a dobândit deja confirmarea deceniilor, lustraţia devine intolerabilă, este temporară şi prin trecerea timpului îşi pierde obiectul", iar pe de altă parte că "tardivitatea acestor legi impune petenţilor restricţii la mulţi ani după încetarea serviciului în structurile de informaţii şi înclină considerabil în sensul constatării că aplicarea acestor legi conduce la măsuri discriminatorii".

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 04 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A., reţinând în esenţă că, aprobarea planului de măsuri în dosarul de urmărire informativă "B." prin care s-au stabilit ca obiective urmărirea discreditării şi compromiterii persoanei vizate, punerea sub filaj, identificarea legăturilor şi adreselor vizitate şi în mod deosebit fotografierea obiectivului constituie elemente de natură a viza suprimarea şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Înalta Curte reţine că primul motiv de recurs formulat de pârâtul A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a invocat faptul că instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare prin neacceptarea studierii documentelor din dosarul aflat în arhiva CNSAS care a stat la baza acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al securităţii şi a luat în considerare unele paragrafe din Raportul întocmit în anul 1983.

Din această perspectivă, Înalta Curte va avea în vedere că, procesul civil este guvernat de principii fundamentale pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanţa de judecată, părţile litigante şi ceilalţi participanţi la proces, legat de activitatea lor procesuală. Principiile fundamentale reprezintă reguli esenţiale ce determină structura procesului civil şi guvernează întreaga activitate judiciară, nerespectarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea actelor de procedură, atrăgând casarea hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate. Nulităţile decurgând din nesocotirea principiilor fundamentale sunt nulităţi virtuale şi operează fără ca partea care le invocă să fie obligată la dovada vătămării, în astfel de situaţii fiind în prezenţa unei prezumţii simple de vătămare, ce decurge din însăşi natura normelor procedurale încălcate.

Principiul garantării dreptului la apărare este de ordin constituţional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale, şi depăşeşte interesul părţilor întrucât respectarea sa tinde la aflarea adevărului în procesul civil, încălcarea lui atrăgând casarea hotărârii.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de studiere a documentelor din dosarul aflat în arhiva CNSAS care au stat la baza acţiunii în constatare - D.U.I. "B.", Înalta Curte constată că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, "(1) Orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională. Acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană. (3) Persoana îndreptăţită, potrivit prevederilor alin. (1), poate solicita Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii exercitarea dreptului de acces la propriul dosar."

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins proba solicitată (depunerea dosarului de urmărire informativă) deoarece aceasta nu îndeplineşte condiţia finală stabilită de art. 225 alin. (1) C. proc. civ., iar prin această măsură nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare cu atât mai mult cu cât, din corespondenţa purtată cu intimatul-reclamant rezultă că procedura de acces la propriul dosar şi deconspirare Securităţii, prevăzută de art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 stipulează în mod expres care sunt persoanele care au dreptul de exercitare şi de studiere nemijlocită a dosarului, precum şi de copiere a actelor din respectivul dosar.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, ca urmare a faptului că, în raport de considerentele hotărârii atacate, aceasta explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a pronunţat soluţia în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit notei de constatare nr. DI/l/1474/30.09.2019, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, domnul A., în calitatea sa de angajat al fostei Securităţi, având gradul de colonel (1986,1989) şi funcţia de şef securitate (1986,1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean Cluj (1986,1989), a participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

În această calitate, recurentul-pârât a participat activ la urmărirea informativă a numitului C.. prin dirijarea şi instruirea reţelei informative din legătura personală (sursele D., Dan şi E. în vederea stabilirii relaţiilor preocupărilor şi atitudinilor titularului dosarului; măsuri de verificare informativă; interceptarea convorbirilor telefonice prin mijloace de tehnică operativă; măsuri de filaj.

În concret s-a avut în vedere semnarea de către pârât a planului de măsuri în dosarul de urmărire informativă "B.", în cuprinsul căruia sunt menţionate următoarele:, în ziua de 13 mai 1986 a fost analizată situaţia operativă în D.U.I. B. de către şeful securităţii jud. Cluj, tov. col. A., şi col. B.H. din partea U.M. 0544/225 Bucureşti, cu care ocazie s-au ordonat ca obiective: -urmărirea discreditării şi compromiterii lui B. faţă de legăturile ce le are, precum şi în mediile în care îşi petrece majoritatea timpului; - contactarea sa periodică şi exercitarea de influenţă pozitivă. în acest sens, vor fi luate următoarele măsuri: se va realiza o întâlnire întâmplătoare de către mr. T. V. cu B. în zona Cofetăriei Tineretului, zisă F. - Librăria Universităţii - Restaurantul G. şi H., pe unde obişnuieşte să treacă zilnic după orele 11:00. Scontăm ca această întâlnire între B. şi mr. I. să fie văzută de legăturile sale, care-l cunosc şi pe ofiţer. În acest scop, B. va fi pus în filaj pentru ca ofiţerul să-l poată contacta în momentul în care obiectivul se află în zona vizată. Dacă în ziua în care este pus în filaj, obiectivul nu ajunge în zona mai sus raportată, se va proceda la întâlnirea întâmplătoare a obiectivului de către ofiţer şi sub pretextul lipsei de timp, pentru a discuta unele probleme personale, i se va fixa pentru ziua următoare o nouă întâlnire în zona cofetăriei F., pentru acelaşi scop. Pentru a fi văzut totuşi în compania ofiţerului, în zonă va fi chemat la o întâlnire informatorul D., care ulterior va fi instruit cum să procedeze în continuare. Răspunde: It. M.R. în discuţiile ofiţerului cu obiectivul B., vor fi abordate următoarele probleme: încadrarea sa în muncă; faptul că obiectivul cleveteşte prea mult, deşi a fost atenţionat de organele de securitate; faptul că multe discuţii negative în mediul cofetăriei F. sunt puse pe seama sa; poziţia mai realistă a fratelui său de la J. ş.a., toate acestea sub formă de sfaturi pentru temperarea şi apropierea sa de organele noastre.

La întâlnire se vor folosi, pentru fixarea poziţiei obiectivului, mijloace T.O (tehnică operativă,). Serviciul F (cu profil de filaj) va urmări identificarea tuturor legăturilor şi adreselor vizitate şi în mod deosebit fotografierea obiectivului în prezenţa mr. I. Pentru verificarea reacţiei obiectivului, în cooperare cu Grupa 0544 Cluj, vor fi folosite posibilităţile sursei speciale K. (denumirea conspirativă pentru postul de interceptare a convorbirilor telefonice - n.n). De realizările măsurilor de mai sus răspunde mr. T. V"

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a semnat un număr de 11 rezoluţii aplicate pe marginea unor note de transcriere a convorbirilor telefonice întocmite în urma interceptărilor efectuate la postul "K." localizat la domiciliul lui L..

Din conţinutul notelor informative întocmite şi al tuturor actelor depuse la dosar rezultă cu evidenţă că, în activitatea desfăşurată, recurentul-pârât a dispus supravegherea informativă a persoanei urmărite, fiecare dintre măsurile dispuse a avut drept scop obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale, încălcându-se drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, garantat prin legile în vigoare şi la acea dată.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului-pârât, scopul vizat, prin sarcinile trasate, nu era unul specific activităţii desfăşurate în deplină conformitate cu legea şi cu ordinele primite în exercitarea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu.

Prima instanţă, analizând documentaţia depusă la dosar de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a reţinut, în mod corect, că prin activitatea sa, pârâtul a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Curtea de apel a soluţionat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de reclamant, incluzând note de activitate aprobate de recurentul-pârât întocmite de acesta în perioada în care era ofiţer operativ.

Relevantă este nota de analiză din 22.04.1989 întocmită în dosarul de urmărire informativă referitor la L. în cuprinsul căreia se menţionează: "În ziua de 21.04.1989, D.U.I. B. a fost analizat la nivelul şefului securităţii judeţene Cluj. Referitor la situaţia informativ-operativă în caz, au rezultat următoarele: -obiectivul şi soţia, cu toate că s-au întâlnit de două ori (împreună) cu M. (numele conspirativ de urmărită a D.C. - n.n.), iar ulterior numai el singur, nu rezultă să se fi angrenat în acţiunile acesteia, cu excepţia cosemnării (deducţie cuvânt,) de către B. a unei scrisori a D., care însă nu a fost difuzată până în prezent la posturile de radio reacţionare occidentale;/.../-este preocupat de rezolvarea plecării din ţară, fiind surprins de operativitatea cu care i-a fost rezolvată cererea de emigrare; -s-a decis în cele din urmă să plece în S.U.A., deoarece şi fratele său are cetăţenie nord-americană şi speră ca să obţină astfel mai uşor viza de intrare, cât şi să fie ajutat de fratele său după ce se va stabili acolo;/.../-atât B., cât şi soţia sa, se situează pe o poziţie negativă în comentariile pe care le fac privind realităţile din ţara noastră. In scopul contracarării intenţiilor de acţiune ostilă a celui în cauză, cât şi pentru a-l determina să plece cât mai repede din ţară, se va acţiona prin mijloacele muncii pentru: -a se crea suspiciuni între el şi soţie, respectiv cu privire la fidelitatea ei faţă de soţ, avându-se în vedere antecedentele cu studenţii străini;/.../-se va acţiona pentru a i se crea convingerea că scrisoarea primită din partea unui student arab este un fapt real. Pentru realizarea acestor obiective vor fi întreprinse următoarele măsuri:

1. Sursa N., fost coleg de liceu cu B., va fi instruită să discute cu B. în sensul celor menţionate mai sus, atât despre acţiunile ostile ale D (manevrată din exterior), cât şi pentru a-l determina să-şi urgenteze plecarea din ţară, făcând în acest sens referiri la achitarea datoriilor externe de către statul român şi posibilitatea ca, în această conjunctură, să nu se mai aprobe plecări definitive din ţară, deoarece nu mai depindem valutar de Occident. Sursa nu va face nici un fel de referiri la acţiunile ostile ale fratelui obiectivului, E.H. angajat al J..

2. Vor fi identificate elemente cunoscute de obiectiv cu care consumă băuturi alcoolice în localuri, după care va fi selecţionată o persoană (de preferinţă sursă), care să acţioneze pentru a-l descuraja, a-i tăia elanul de acţiune ostilă şi determina să-şi urgenteze plecarea.

3. Soţia obiectivului va fi citată la Miliţia judeţului Cluj, împreună cu colega ei N. (căs. S.) C., de către ofiţerul care le-a anchetat în 1985/.../Se va cere să fie atente în jurul lor şi să-i semnaleze orice stare suspectă, mai ales în zilele următoare, dându-le de înţeles că deţine unele date din care rezultă că se pune ceva la cale, împotriva lor, de către unii compatrioţi ai respectivilor. Ofiţerului nu i se va spune despre scrisoarea trimisă soţiei lui B..

4. Vor fi căutate şi alte modalităţi de acţiune în scopul temperării obiectivului şi determinării acestuia să-şi urgenteze plecarea din ţară, inclusiv prin conducerea Universităţii din Cluj (cu referire la soţia sa).

5. Prin conducerea universităţii vom acţiona pentru a nu-şi lua examenul de stat ( O., numele conspirativ al soţiei persoanei urmărite).."

Totodată, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a susţinut că activitatea desfăşurată în perioada supusă analizei s-a circumscris sarcinilor de serviciu pe care acesta le-a avut de îndeplinit, iar prin activităţile întreprinse nu a adus nicio atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activităţile desfăşurate se încadrau în atribuţiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofiţer al Securităţii, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.

Contrar susţinerilor părţii, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că recurentul-pârât, în calitatea sa de ofiţer operativ, a întreprins măsuri în cadrul supravegherii informative privind dosarul x (cotă CNSAS), avându-l ca titular pe numitul L., aşa cum se menţionează şi în Nota de constatare nr. x/30.09.2019.

Persoana în cauză a fost supravegheată informativ, în acest scop, recurentul-pârât a aprobat notele de activitate, din care rezultă că persoana urmărită se află în atenţia organelor Securităţii.

Planul de măsuri, cât şi acţiunile întreprinse, de îndeplinire a acestuia, se încadrează în categoria activităţilor care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Îngrădirea drepturilor în discuţie prin activităţile întreprinse de recurentul-pârât s-a realizat tocmai prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privinţa urmăritului, semnalat cu atitudine ostilă ţării, în vederea stabilirii activităţii acestuia şi atitudinii lui faţă de regim, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care au oferit date referitoare la viaţa privată a acestuia.

Înalta Curte constată astfel că, înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conţinut este descris pe larg în sentinţa recurată, demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului-pârât, acesta impută primei instanţe, în primul rând, că a pronunţat o sentinţă pe baza unei interpretări greşite a legii.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat corect prevederile legale incidente, reţinând că măsurile luate de recurent cu privire la persoana urmărită se constituiau în mod evident în atingeri aduse drepturilor sus-menţionate, lipsind justificarea obiectivă care să le fundamenteze.

Măsura dirijării informatorilor pe lângă urmărit şi anturajul acestuia, dispusă din motive politice, care nu aveau legătură cu siguranţa naţională, reprezintă cel puţin o îngrădire, adică o restrângere a dreptului la viaţă privată.

De altfel, pentru atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii este suficientă dovedirea unei singure situaţii în care sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, or, în privinţa actelor întocmite de recurent ipoteza normativă se regăseşte cu evidenţă.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfăşurate ori ordinele superiorilor, întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor… contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

Totodată, Înalta Curte constată că, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea epocă, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale la care România era parte, acesta se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 1327 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.