Appeal against final appellate ruling held inadmissible as impermissible challenge to final judgment.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 06.08.2019 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, sub nr. x/2019 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Costeşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, a solicitat obligarea celor două comisii să răspundă la cererilor formulate de aceasta, nr. 2683/12.02.2019, nr. 5065/18.03.2019 şi nr. 7875/23.04.2019 către Comisia Locală de Fond Funciar Costeşti şi nr. 439/07.05.2019 către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, în sensul eliberării de copii de pe actele numitului B., acte ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, dar şi copii de pe Registrele agricole din anul 1955-1958 şi 1959-1963. A mai solicitat reclamanta şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată şi a daunelor morale.

Prin sentinţa civilă nr. 697 din data de 17 octombrie 2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş, secţia Civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locala de Fond Funciar Costeşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 01.11.2019, sub nr. x/2019.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 39 din 5 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Costeşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, ca neîntemeiată.

3. Prima cerere de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 39 din 5 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 a declarat recurs reclamanta A..

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 1537 din data de 16.07.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de recurenta reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 39 din 5 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele pârâte Comisia Locala de Fond Funciar Costeşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, ca nemotivat.

5. A doua cerere de recurs.

La data de 09.12.2020 reclamanta A. a formulat doua cerere de recurs împotriva sentinţei nr. 39 din 5 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2019, fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x.

6. Hotărârea instanţei de recurs.

În şedinţa publică din data de 11.02.2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, iar prin decizia nr. 461 din data de 11.02.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 39 din 05.02.2020 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Comisia Locală Fond Funciar Costeşti şi Comisia Locală Judeteana de Fond Funciar Argeş, ca inadmisibil.

7. Cererea de recurs înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva deciziei nr. 1537 din data de 16.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

8. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.

În considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de faţă, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.

În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Din datele speţei de faţă rezultă că recursul a fost promovat împotriva deciziei civile nr. 1537 din data de 16.07.2020, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de recurenta reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 39 din 5 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele pârâte Comisia Locala de Fond Funciar Costeşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, ca nemotivat, iar respectiva decizie este definitivă şi nu putea fi atacată cu recurs.

Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi art. 483 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1537 din 16 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.