Fiscal guarantee measures; admissibility of appeal barred by loss of legal personality due to insolvency closure

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.04.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.3.2016, desfiinţarea tuturor măsurilor asigurătorii care se întemeiază pe Decizia nr. 161/24.3.2016, instituite prin Procesele-verbale de sechestru asigurător nr. x/29.3.2016, nr. y/29.3.2016 şi nr. 51/29.3.2016 şi prin Adresa de înfiinţare a popririi nr. BVC.DEX 2838/30.3.2016.

Prin sentinţa nr. 97/26.09.2016, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a acţiunii, a admis acţiunea reclamantei A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâtele ANAF- DGRFP Braşov-AJFP MUREŞ şi ANAF- DGRFP Braşov-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov, şi a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.03.2016 emisă de pârâta DGRFP BRAŞOV-AJFP MUREŞ, precum şi măsurile asiguratorii instituite în baza acestei Decizii, prin Procesele-verbale de sechestru asigurător nr. x/29.3.2016, nr. y/29.3.2016 şi nr. 51/29.3.2016 şi prin Adresa de înfiinţare a popririi nr. BVC.DEX 2838/30.3.2016.

Prin Decizia nr. 3711/27.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile formulate de pârâtele ANAF - DGRFP Braşov - AJFP Mureş şi ANAF - DGRFP Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Tg. Mureş.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 19 din data de 25 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - DGRFP Braşov - AJFP Mureş şi ANAF - DGRFP Braşov - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.03.2016 emisă de pârâta DGRFP Braşov-AJFP Mureş şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 19 din data de 25 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele ANAF- DGRFP Braşov-AJFP Mureş şi ANAF- DGRFP Braşov-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procesuale.

Intimata-reclamantă a depus note scrise prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active faţă de împrejurarea că prin sentinţa nr. 283/23.06.2021 a Tribunalului Specializat Mureş s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei.

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.3.2016, desfiinţarea tuturor măsurilor asigurătorii care se întemeiază pe Decizia nr. 161/24.3.2016, instituite prin Procesele-verbale de sechestru asigurător nr. x/29.3.2016, nr. y/29.3.2016 şi nr. 51/29.3.2016 şi prin Adresa de înfiinţare a popririi nr. BVC.DEX 2838/30.3.2016.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.03.2016 emisă de pârâta DGRFP Braşov-AJFP Mureş reţinând, în esenţă, că actul administrativ contestat nu indică nici unul din elementele premise care ar justifica luarea măsurii asiguratorii, respectiv cazul excepţional sau pericolul ca debitorul să-şi sustragă, ascundă sau distrugă activele patrimoniale cu scopul de a zădărnici eforturile organelor fiscale de a executa creanţa fiscală.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune analiza, cu prioritate, a chestiunii vizând excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, având în vedere că aceasta este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă pe tot parcursul procesului.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 205 din C. civ., începe la înregistrarea persoanei şi încetează o dată cu încetarea fiinţei persoanei juridice printr-un din modurile prevăzute de lege.

Din conţinutul dispoziţiilor art. 205 C. proc. civ., rezultă că:

(1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor.

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.

(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.

(4) Fondatorii, asociaţii, reprezentanţii şi orice alte persoane care au lucrat în numele unei persoane juridice în curs de constituire răspund nelimitat şi solidar faţă de terţi pentru actele juridice încheiate în contul acesteia cu încălcarea dispoziţiilor alin. (3), în afară de cazul în care persoana juridică nou-creată, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice încă de la data încheierii lor şi produc efecte depline.

Cu alte cuvinte, începutul capacităţii de folosinţă deplină a persoanei juridice este dat de unul din următoarele momente:

a) data înregistrării la organul competent, pentru persoanele juridice supuse acesteia;

b) data actului de dispoziţie care înfiinţează persoana juridică (în cazul organelor de stat, instituţiilor de stat, unităţilor administrativ-teritoriale, autorităţilor administraţiei publice locale şi instituţiilor şi organelor de specialitate din subordinea lor; persoane juridice nesupuse înregistrării); fiind vorba de un act normativ (lege decret, hotărâre de guvern etc.), începutul capacităţii va fi momentul intrării în vigoare a actului normativ (la trei zile de la publicare sau la data ulterioară prevăzută în textul acestuia, potrivit art. 78 din Constituţie);

c) data recunoaşterii actului de înfiinţare (dacă persoana juridică nu este supusă înregistrării);

d) data autorizării înfiinţării (de asemenea, pentru persoana juridică nesupusă cerinţei înregistrării);

e) data îndeplinirii altei cerinţe prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 244 C. civ., persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

Cu alte cuvinte, capacitatea de folosinţă deplină a persoanei juridice încetează odată cu încetarea fiinţei persoanei juridice printr-un din modurile prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că prin sentinţa nr. 283/23.06.2021 a Tribunalului Specializat Mureş s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei intimatei-reclamante A. S.R.L., precum şi radierea acesteia din registrul comerţului.

Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă survenită pe parcursul procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei nr. 19 din 25 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă survenită pe parcursul procesului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.