Eligibility of promotional material costs under EU funding contracts: sufficiency of actual distribution to satisfy output indicators

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Slatina, în calitate de persoană juridică reprezentată prin primarul Municipiului Slatina, în conformitate cu prevederile art. 21 şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală programe Europene Capacitate Administrativă, a solicitat anularea Deciziei Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene nr. 6/26.04.2017, transmisă cu adresa nr. x/26.04.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina cu nr. x/02.05.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RPVC/20.02.2017, înaintat cu adresa DGPE DCSN SCSN PODCA nr. 16072/20.02.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina sub nr. x/28.02.2017, privind proiectul cu titlul "Formare şi dezvoltare profesională în sprijinul creşterii eficacităţii administraţiei locale" cod SMIS 20832, încheiate de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 87 din data de 14 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală programe Europene Capacitate Administrativă şi a anulat procesul-verbal de constatare nereguli 8/RPVC/20.02.2017 şi Decizia nr. 6/26.04.2017 a MDRAPFE.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 87 din data de 14 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului motivat de faptul că, succesiunea de acte normative ce au dus la redenumirea instituţiei din Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, precum şi schimbarea sediului, au făcut posibilă comunicarea hotărârii pronunţate de prima instanţă la o altă adresă, iar sentinţa civilă nr. 87/2018 a fost restituită cu menţiunea "destinatarul nu locuieşte la acea adresă" - Piaţa Revoluţiei nr. 1A.

Având în vedere că hotărârea a fost comunicată la data de 10.12.2020, de la această dată începe să curgă termenul de declarare a recursului.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, recurentul-pârât a arătat că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material având în vedere faptul că, prin Raportul de follow up nr. x/14.02.2017 s-a concluzionat că potrivit constatărilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. SCSN PODCA 19/RPVC/30.09.2016 prezintă unele deficienţe, fiind astfel redeschisă recomandarea 49 (50) din anexa 1 a proiectului de Raport de audit de operaţiuni nr. x/29.06.2016.

Obiectul verificărilor l-au constituit doar elementele de noutate puse în vedere de echipa de control prin Nota de relaţii nr. x/11.01.2017 emisă de Autoritatea de Audit.

Un alt aspect reţinut de prima instanţă este cel potrivit căruia "în mod greşit echipa de control reţine că un număr de 862 de broşuri" nu s-ar justifica fiind astfel declarate cheltuieli neeligibile în cuantum de 8.551,04 RON (TVA inclus), dat fiind faptul că "utilizarea materialelor publicitare s-a făcut în conformitate cu prevederile contractului de finanţare nr. x/11.11.2013, Anexa 1".

Or, în cuprinsul actului întocmit, spre deosebire de analiza iniţială, s-a avut în vedere că distribuirea materialelor viza un total de 569 de angajaţi de la nivelul administraţiei publice locale, iar evenimentul final de promovare a proiectului a avut un număr doar de 13 participanţi şi pe cale de consecinţă, clauzele contractului de finanţare au fost realizate parţial întrucât, scopul promovării proiectului prin intermediul distribuirii materialelor publicitare în cadrul evenimentului de închidere a proiectului nu a mai fost atins.

Chiar dacă estimarea necesarului de broşuri a fost făcută la o dată anterioară, succesiunea reală a evenimentelor nu s-a derulat corespunzător/în conformitate cu cele avute iniţial în vedere cu privire la acest indicator de rezultat, mai cu seamă că broşurile nu au mai fost utilizate în scopul promovării, în sensul celor prevăzute potrivit Cererii de finanţare potrivit căreia "Broşura de promovare va fi distribuită la nivelul angajaţilor administraţiei locale beneficiare şi în cadrul evenimentului final de promovare a proiectului".

Astfel, implementarea proiectului pe propria răspundere conform scopului acestuia, în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, legislaţia comunitară şi naţională şi cu prevederile Manualului de implementare a proiectelor finanţate din PODCA, deci, implicit cu respectarea principiului unui management financiar riguros, era o obligaţie ce îi revenea beneficiarului în virtutea prevederilor art. 2 alin. (3) din Contractul de finanţare nr. x/11.11.2013.

Un înscris asupra căruia nu s-a pronunţat instanţa de fond îl reprezintă Nota de relaţii întocmită în cadrul analizei speţei în cauză, prin intermediul căreia Autoritatea de Audit revine asupra măsurii financiare de a stabili neelibiligitatea diferenţei dintre numărul total al broşurilor (2000 bucăţi) şi numărul posturilor bugetare din cadrul primăriei şi structurilor subordonate (569 posturi), respectiv a cheltuielii aferente unui număr de 1431 broşuri, admiţând faptul că un surplus de broşuri ar fi fost necesar beneficiarului pentru diverse situaţii (pierderea unei broşuri, fluctuaţie de personal) însă nu unul de 250%.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, constatarea tardivităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

6.1. Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurentul-pârât, prin prisma dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Astfel, Înalta Curte constată că într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat citarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală programe Europene Capacitate Administrativă la sediul din str. x, Bucureşti, însă prin întâmpinarea depusă la dosarului de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a indicat sediul în Bucureşti, B-dul x nr. 16, Latura Nord. Acest aspect nu a fost sesizat de către instanţa de fond, iar pârâtul a fost citat în continuare la adresa din str. x, Bucureşti.

Prin cererea depusă la data de 18.09.2020 pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a depus o cerere prin care a solicitat comunicarea hotărârii nr. 87/14.02.2018, indicând sediul în Bucureşti, B-dul x nr. 16, Latura Nord, însă această cerere a fost respinsă cu motivarea că nu există identitate între pârâtul din dosar şi solicitantul comunicării.

Ulterior, prin cererea depusă la data de 13.10.2020 Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a depus o nouă cerere prin care a indicat sediul în Bucureşti, B-dul x nr. 16, Latura Nord, sector 5 şi a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 "Se înfiinţează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prin preluarea activităţii şi personalului de la Ministerul Fondurilor Europene". Prin dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018 "Se înfiinţează Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea structurilor de specialitate şi activităţilor prevăzute la alin. (2) de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, care se reorganizează şi îşi schimbă denumirea în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, precum şi prin preluarea activităţii şi personalului prevăzute la alin. (3) de la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale".

Şi această cerere a fost respinsă cu motivarea că "procedura de comunicare se va realiza doar la adresa la care în procedura de fond s-au comunicat toate actele de procedură către pârât şi alte măsuri nu pot fi luate de către instanţa care s-a dezînvestit prin pronunţarea sentinţei".

În urma corespondenţei purtate cu instanţa de fond, la data de 03.12.2020 Curtea de Apel Craiova a emis o adresă către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice prin care i s-a comunicat sentinţa nr. 87/14.02.2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate; în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Faţă de dispoziţii legal şi având în vedere că la dosar nu există o dovadă din care să rezulte data la care pârâtul a intrat în posesia sentinţei nr. 87/14.02.2018, comunicată cu adresa din data de 03.12.2020, Înalta Curte va admite cererea de repunere în termen şi va constata că recursul transmis la data de 23.12.2020 s-a exercitat cu respectarea termenului legal.

6.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat a solicitat anularea Deciziei Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene nr. 6/26.04.2017, transmisă cu adresa nr. x/26.04.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina cu nr. x/02.05.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RPVC/20.02.2017, înaintat cu adresa DGPE DCSN SCSN PODCA nr. 16072/20.02.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina sub nr. x/28.02.2017, privind proiectul cu titlul "Formare şi dezvoltare profesională în sprijinul creşterii eficacităţii administraţiei locale" cod SMIS 20832, încheiate de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că nu poate fi reţinută o neregulă privind cheltuiala eligibilă pentru editarea şi tipărirea a 2000 broşuri, în contractul de finanţare nr. x/2013.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Înalta Curte constată că în cadrul contractului de finanţare nr. x/11.11.2013 pentru proiectul cod SMIS 20832 cu titlul "Formare si dezvoltare profesională în sprijinul creşterii eficacităţii administraţiei locale", beneficiar Municipiul Slatina, înregistrat la DCSN SCSN - PODCA cu nr. SCSN PODCA/19/RPVC/30.09.2016 s-a menţionat editarea a 2000 broşuri de promovare a platformei e-learning şi distribuirea acestora în cadrul evenimentului de închidere a proiectului.

Broşurile au fost utilizate în scopul promovării, potrivit Cererii de finanţare, Anexa I la contractul de finanţare nr. x/11.11.2013, respectiv:

"Broşura de promovare va fi distribuită la nivelul angajaţilor administraţiei locale beneficiare şi în cadrul evenimentului final de promovare a proiectului."

Cheltuielile cu tipărirea şi distribuirea celor 2000 de broşuri au fost realizate cu respectarea cererii de finanţare (parte integrantă a contractului de finanţare nr. x/11.11.2013 - Anexa 1, activitatea de elaborare şi tipărire a unui număr de 2000 de broşuri), în sensul îndeplinirii integrale a unuia dintre indicatorii output, stabiliţi cu scopul de a promova platforma e-learning şi de a asigura vizibilitatea proiectului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că, realizarea acestei activităţi a fost probată cu documente justificative, raportul de distribuţie nr. x/03.11.2014, Bonul de consum nr. 10/07.11.2014, procesele-verbale de predare a broşurilor, care reflectă realitatea acestor costuri şi satisfacerea necesităţii care a generat achiziţionarea lor, iar utilizarea broşurilor de promovare reiese din distribuirea acestora atât la nivelul angajaţilor administraţiei locale beneficiare, cât şi în cadrul evenimentului final de promovare a proiectului.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu aduce critici concrete care să combată raţionamentul primei instanţe cu privire la faptul că editarea celor 2000 de broşuri trebuia realizată la finalul proiectului, având în vedere că acest obiectiv reprezintă un indicator de rezultat şi fiind unul cantitativ, doar nerealizarea lui atrage restituirea finanţării acordate prin contractul de finanţare nr. x/11.11.2013.

Totodată, Înalta Curte nu poate primi critica recurentului-pârât conform căreia prin Nota de relaţii nr. x/11.01.2017 s-au prezentat elemente de noutate, având în vedere că procesul-verbal de constatare din 21.09.2016, care a concluzionat lipsa neregulii pe cheltuiala alocată celor 2000 broşuri, nu a fost contestat sau revocat, iar raportul de follow up al Curţii de Conturi din 14.02.2017 se află în dependenţă juridică cu raportul de audit la Curţii de Conturi nr. 61626/01.08.2016.

Aşa fiind, în mod corect a concluzionat prima instanţă că nu se poate reţine că un Raportul de follow up al Curţii de Conturi poate să constituie o justificare de reluare a verificărilor pentru a ajunge la alte concluzii. Cu alte cuvinte, fiind implicate în verificări două instituţii importante ale statului pentru controlul cheltuirii fondurilor publice, nu se poate reţine că verificarea pârâtei soldată cu emiterea Procesul-verbal de constatare din 21.09.2016 nu are impact asupra verificării şi ulterior a following -ului up Curtii de Conturi, cu atât mai mult cu cât, raportul de follow up nu are caracterul unui nou audit, ci doar de supraveghere a entităţii verificate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii şi recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 87 din 14 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.