Suspension of forest management order dismissed for lapse of statutory interest

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Agent Green a solicitat anularea Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1691/2013, prin care a fost aprobat amenajamentul silvic administrat de Ocolul Silvic Lupeni, Direcţia Silvică Hunedoara; totodată a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei de încadrare nr. 122/07.07.2011, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş în beneficiul Direcţiei Silvice Hunedoara - Ocolul Silvic Lupeni cu privire la amenajamentul silvic litigios şi a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului contestat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice nr. 1691/10.07.2013, formulată de reclamanta Asociaţia Agent Green, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Direcţia Silvică Hunedoara, Ocolul Silvic Lupeni şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 03.06. 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Asociaţia Agent Green, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit cărora, "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" şi ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Cu privire la primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă arată că analizând cererea de suspendare, instanţa de fond a făcut o analiză a legislaţiei privind contenciosul administrativ şi a concluzionat, fără să observe legislaţia specială de dreptul mediului şi principiile specifice acestei materii, că orice fel de analiză a motivelor invocate ar constitui o prejudecare a fondului. Or, textul de lege nu împiedică judecătorii să pipăie fondul, iar pentru asta judecătorii trebuie să cerceteze efectiv existenţa dreptului şi să motiveze, argumentând în fapt şi în drept conform normelor legale incidente, de ce fiecare motiv invocat în cererea de chemare în judecată nu constituie caz bine justificat. În practică, de exemplu, s-a considerat că reprezintă un caz bine justificat:

- situaţia în care din procedura administrativă lipsesc anumiţi paşi procedurali aferenţi procedurii de evaluare strategică de mediu şi de evaluare adecvată, reglementate de O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi de H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe (încheiere pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dos nr. x/2019),

- situaţia în care un proiect împărţit în mai multe etape şi evaluarea de mediu se face separat pentru fiecare în parte (sentinţa 1358/2017 dată de Tribunalul Bucureşti în dos nr. x/2016)

- încălcarea principiului precauţiei în luarea deciziilor (încheiere pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dos nr x/2019)

- încălcarea procedurii de consultare a publicului (decizia 106/13 ianuarie 2012, dată de ÎCCJ în dos nr. 4803/20/2010, decizia 1933/10.05.2012 dată de Curtea de Apel Bucureşti în dos nr. x/2012), etc.

- inexistenţa unor informaţii esenţiale emiterii deciziei de încadrare: informaţii privind cartarea speciilor şi habitatelor protejate (dec. civ. 339/14.06.2019 dată de Curtea de Apel Bucureşti), acesta fiind cazul justificat şi în prezenta speţă.

- lipsa procedurii de consultare a publicului (dec. 106/13/01/2010 dată de ÎCCJ, dec. civ. 1933/10.05.2012).

În speţă, instanţa nu a oferit nicio motivare în fapt şi în drept aferentă obiectului cererii de chemare în judecată, apreciind, fără a invoca niciun argument în fapt sau în drept, că nu există un caz bine justificat. Instanţa nu a analizat nici obiectul litigiului, nici urgenţa acestuia, nici motivele invocate în acţiune, respingând generic cauza pe motiv că ar fi prejudecat fondul cauzei. Mai mult decât atât, instanţa a refuzat să analizeze în mod explicit indiciile de nelegalitate oferite de decizia de încadrare afirmând că acestea nu ar putea fi observate în soluţionarea cererii de suspendare, fără să indice vreun motiv de fapt sau de drept din care să rezulte această excepţie, or excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu se presupun (exceptio est strictissimae interpretationis). Astfel, decizia instanţei de a exclude motivele de nelegalitate legate de decizia de încadrare din analiza temeiniciei cererii de suspendare este nemotivată.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă încălcarea principiului precauţiei în luarea deciziilor precum şi a O.U.G. nr. 57/2007 şi a Ordinului nr. 19/2010 emis de ministrul mediului şi pădurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

Pentru aplicarea corectă a principiilor prevenţiei şi precauţiei în luarea deciziilor, trebuie analizată zona în care sunt propuse tăierile pădurii coroborate cu zonele în care sunt amplasare speciile şi habitatele protejate şi de asemenea impactul asupra site-urilor Natura 2000 învecinate şi asupra speciilor de păsări care sunt protejate oriunde s-ar afla: O.U.G. nr. 57/2007 Articolul 28(1) teza finală: Pentru protejarea şi conservarea păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise activităţile din afara ariilor naturale protejate care ar produce poluarea sau deteriorarea habitatelor". Or, din documentaţia de la dosar rezultă existenţa unor specii de păsări printre care Ciconia nigra, Aauila pomarina, etc. care tranzitează întreaga pădure, evaluarea de mediu trebuind să aibă în mod obligatoriu în vedere aceste specii.

În ceea ce priveşte consultarea publicului, procedura nu a fost în mod clar respectată, de vreme ce informaţiile esenţiale lipsesc din documentaţie. Astfel, publicul nu a fost corect şi complet informat cu privire la impactul acestui proiect, documentaţia şi planul în formă finală nefiind, de asemenea, niciodată publicate, aşa cum dispune art. 6 din Convenţia de la Aarhus ratificată de România prin Legea nr. 86/2000.

Instanţa de fond încalcă legislaţia privind participarea publicului la luarea deciziei, apreciind că simpla publicare a unor anunţuri în ziar este suficientă pentru îndeplinirea procedurii de consultare.

Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislaţiei în vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice.

Procedura de consultare a publicului presupune respectarea dispoziţiilor art. 9 - 12, coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004, dispoziţii care nu au fost respectate.

Astfel, articolul 9 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) menţionează că "Titularul planului sau programului este obligat să notifice în scris autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi să informeze publicul asupra iniţierii procesului de elaborare a planului sau programului şi realizării primei versiuni a acestuia, prin anunţuri repetate în mass-media şi prin afişarea pe pagina proprie de Internet, conform art. 29 alin. (2). (2) Titularul planului sau programului pune la dispoziţie autorităţii competente pentru protecţia mediului şi publicului, pentru consultare, prima versiune a planului sau programului. (4) Publicul poate formula în scris comentarii şi propuneri privind prima versiune a planului sau programului propus şi eventualele efecte ale acestuia asupra mediului, conform art. 29 alin. (2) pe care le trimite la sediul autorităţii competente pentru protecţia mediului".

Cea mai gravă încălcare a procedurii de consultare este faptul că această consultare se petrece după elaborarea şi intrarea în vigoare a planului, cu încălcarea flagrantă a legislaţiei atât în ceea ce priveşte consultarea publicului (înainte de luarea oricărei decizii când toate opţiunile sunt deschise) cât şi în ceea ce priveşte protecţia Site-urilor Natura 2000 şi a celorlalte arii protejate la nivel naţional, pentru care dovada ştiinţifică a inexistenţei unui impact semnificativ trebuie să fie făcută înaintea începerii aplicării planului respectiv (conform principiului precauţiei, aşa cum a fost comunicat de CE în temeiul deciziilor CJUE invocate în acţiune).

Prin urmare, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale, pronunţând o hotărâre nelegală context în care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi pe fond admiterea cererii de suspendare a actului administrativ atacat.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect motivat de faptul că perioada de valabilitate a amenajamentului silvic a expirat. În subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge recursul, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice nr. 1691/10.07.2013 până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1691/2013, prin care a fost aprobat amenajamentul silvic administrat de Ocolul Silvic Lupeni, Direcţia Silvică Hunedoara.

Prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare reţinând în esenţă că, cerinţa cazului bine justificat nu este îndeplinită având în vedere că "aparenţa de legalitate" a actului ce formează obiectul litigiului poate fi analizată doar în cadrul cercetării cererii de anulare a ordinului, iar în ceea ce priveşte "paguba iminentă", a avut în vedere adresa nr. x/15.02.2018 emisă de Aria Naturală protejată Nordul Gorjului de Vest ROSCI0129 prin care au fost comunicate condiţiile specifice ce trebuie respectate pentru desfăşurarea de exploatare forestieră în aria naturală protejată, ca urmare a solicitării Direcţiei Silvice Hunedoara, aspect ce probează interesul acordat de aceasta în privinţa stării de conservare şi existenţei speciilor şi habitatelor protejate şi a respins argumentele reclamantei cu privire la existenţa unei pagube iminente.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei."

Pe de o parte, din prevederile legale citate, rezultă că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Pe de altă parte, Înalta Curte va avea în vedre dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., potrivit cărora una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Prin acţiunea formulată, recurenta-reclamantă urmăreşte suspendarea executării unui act administrativ care conţine reglementări în domeniul mediului, cerere ce a fost formulată în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, însă pentru continuarea procesului, se va avea în vedere faptul că, Ordinul nr. 1691/2013 emis de Ministrul mediului şi schimbărilor climatice privind aprobarea amenajamentului silvic al fondului forestier proprietate publică a statului, administrat de Ocolul Silvic Lupeni, Direcţia Silvică Hunedoara, precum şi a amenajamentului silvic aprobat a avut ca perioadă de valabilitate 01.01.2011 - 31.12.2020.

În acest context, Înalta Curte constată că, interesul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât ordinul de aprobare a amenajamentului silvic şi-a încetat valabilitatea.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul declarat ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociaţia Agent Green împotriva încheierii din 3 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.