Perempted appeal over unanswered court-fee information request leaves lower rejection final

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.06.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a contestat faptul nesoluţionării în termenul legal de 30 zile, a cererii nr. x/08.05.2018.

Reclamantul a invocat faptul că este vătămat în intervalul 2014-2018 în dreptul său la informare corectă, pe de o parte în mod direct, prin contradicţia între art. 16-a din O.U.G. nr. 80/2013 faţă de art. 3-m din Legea 146/1997, referitoare la două valori diferite pentru aceeaşi taxă judiciară de contencios, 50 RON, respectiv 4 RON, pe de altă parte, în mod indirect, prin inacţiunea de a nu apăra dreptul vătămat, ulterior cererii nr. x/08.05.2018.

La data de 02.10.2018, reclamantul a depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată învederând că motivul chemării în judecată a Guvernului este apărarea în instanţă a dreptului său la informare corectă, prin constatarea de instanţă a vătămării acestui drept, de autorităţile statului, în intervalul 2014 - 2018 (08.05.2018), precum şi obligarea Guvernului să plătească despăgubiri morale de 1 leu, pentru perioada vătămării unei valori garantate, deoarece în intervalul 2014-2018 (08.05.2018, data depunerii cererii la Guvern), autorităţile statului au încălcat dreptul său la informare corectă, în două modalităţi: pe de o parte vătămare directă, prin contradicţie între art. 16.a din O.U.G. nr. 80/2013, referitor la taxa judiciară necesară unui capăt de cerere principală adresată instanţei de contencios, stabilită la valoare de 50 RON, contrar faţă de numai 4 RON taxa judiciară pentru întreaga acţiune de contencios, stabilită prin art. 3.m din Legea 146/1997, legea nefiind abrogată de Parlament, fiecare acţiune în instanţa de contencios având minim un capăt de cerere principală, taxat cu 50 RON, rezultă o taxă judiciară minimă mai mare de peste 10 ori prevăzută în ordonanţă (50 RON, art. 16.a), decât valoarea prevăzută de lege (4 RON, art. 3.m), vătămarea fiind semnalată de mine Guvernului la pct. 1 din cererea nr. x/08.05.2018, pe de altă parte vătămarea fiind indirectă, prin neplata de Guvern a despăgubirii morale cerută la pct. 11 din cererea nr. x/08.05.2018, deşi Guvernul avea obligaţia apărării dreptului său la informare corectă.

Prin acelaşi act de procedură, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 58.a din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 4694 din data de 15.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamant, ca inadmisibilă; a respins excepţia lipsei de obiect invocată de pârât, ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, astfel cum a fost precizată ca fiind neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 4694 din data de 15.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamatul A..

4. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, iar prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 13.09.2021 s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării excepţiei de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 02.02.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată şi o "prezumţie de desistare", dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Din conţinutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În speţă, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, iar la data de 18 noiembrie 2020 s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecăţii, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condiţiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 4694 din 15 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.