Revision petition time-barred under one-month deadline for res judicata violation

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 iunie 2019, pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub numărul x/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Dorolţ, prin Primar au solicitat revocarea Autorizaţiei de funcţionare pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică nr. 1 din 26.09.2018, emisă pentru prestarea, de către societatea C. S.R.L., a activităţii cu cod CAEN - 5630 - Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor, în localitatea Dorolţ, precum şi a vizei de prelungire a valabilităţii acesteia.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 9 septembrie 2019 s-a dispus introducerea în cauză a societăţii C. S.R.L. .

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 461 pronunţată la 11 noiembrie 2019, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de intervenienta forţată C. S.R.L. şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Dorolţ, prin Primar şi C. S.R.L., obligând, totodată reclamanţii să achite intervenientei forţate suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial redus.

1.4. Prin decizia nr. 312 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei nr. 461 pronunţată la 11 noiembrie 2019 de Tribunalul Satu Mare, o astfel de hotărâre fiind casată cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecare, la aceeaşi instanţă.

2. Hotărârea instanţei de fond

În rejudecare, a fost format dosarul nr. x/2019, iar prin sentinţa nr. 472 din 30 decembrie 2020, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanţii A. şi B. şi, în consecinţă, a anulat Autorizaţia de funcţionare pentru desfăşurarea de activităţi de alimentaţie publică nr. 1 din 26.09.2018, eliberată în favoarea intervenientei C. S.R.L. şi a obligat pârâta Primăria Comunei Dorolţ, prin Primar şi intervenienta să plătească reclamanţilor suma de 150 RON.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intervenienta forţată C. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 404 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, instanţa a admis recursul declarat de recurenta C. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 472 din 30 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casat-o în tot şi, rejudecând fondul, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Dorolţ şi C. S.R.L., obligând, totodată reclamanţii intimaţi să plătească, în favoarea recurentei S.C. C. S.R.L., suma de 3980 RON, cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată în fond şi recurs.

4. Cererea de revizuire exercitată împotriva deciziei nr. 404 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29 iulie 2021, revizuenţii B. şi A. au solicitat revizuirea deciziei nr. 404 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au susţinut revizuenţii, în esenţă, că această decizie este potrivnică primei hotărâri, respectiv deciziei nr. 312 din 19 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, nemaiputându-se stabili, prin decizia atacată, contrariul a ceea ce s-a stabilit, între părţi, prin hotărârea judecătorească anterioară, rămasă definitivă.

Susţin revizuenţii că, în cauza de faţă, Curtea de Apel Oradea a pronunţat două decizii contradictorii, cea de-a doua, reprezentată de hotărârea atacată prin prezenta cale extraordinară de atac, încălcând, în opinia acestora, principiul puterii lucrului judecat, de care se bucură, în virtutea prevederilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., următoarele considerente ale deciziei nr. 312 din 19 iunie 2020:

· Legea nr. 212/2018 a modificat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, instituind totodată şi situaţii de excepţie;

· Una dintre acestea este cea care priveşte acţiunile îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Raţiunea avută în vedere de legiuitor a fost înlăturarea obligaţiei de a formula plângere prealabilă în situaţiile în care aceasta nu poate conduce la anularea sau remedierea actului contestat. Or, întrucât potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 autoritatea emitentă a actului nu poate, ea însăşi, proceda la anularea actului administrativ nelegal, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, devine iluzorie derularea procedurii prealabile, scopul urmărit fiind imposibil de atins, fără generarea unui litigiu pe rolul instanţei;

· În speţă, autorizaţia de funcţionare contestată a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, astfel cum reţine instanţa de fond, în baza acesteia fiind deschis şi funcţionând un bar.

· Faptul că Regulamentul de autorizare şi funcţionare a unităţilor comerciale de pe raza comunei Dorolţ, aprobat prin Hotărârea nr. 83/2015 a Consiliul local Dorolţ, prevede posibilitatea anulării autorizaţiilor de funcţionare nu are relevantă în cauză, întrucât anularea autorizaţiei de funcţionare se face cu respectarea prevederilor legale"

Arătând că puterea lucrului judecat acoperă şi soluţiile date de instanţă asupra unor probleme incidente care, deşi nu au fost abordate direct şi expres, au fost rezolvate implicit şi în mod necesar pentru a genera soluţia finală, susţin revizuenţii că, în prezenta cauză, sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizia nr. 404 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, fiind potrivnică deciziei nr. 312 din 19 iunie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2019.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 august 2021, intimata Primăria Comunei Dorolţ, prin Primar, a arătata că lasă la aprecierea instanţei maniera de soluţionare a cererii de revizuire.

În cauză a formulat întâmpinare şi intimata C. S.R.L., prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată, cu obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Analizând, cu prioritate, termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului legal, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţie în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

Hotărârile considerate a fi potrivnice de către revizuenţii B. şi A. sunt reprezentate de decizia nr. 404 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 şi decizia nr. 312 din 19 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

În speţă, ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia 404 din 19 mai 2021, data rămânerii definitive a acestei hotărâri fiind chiar data pronunţării, întrucât nu este supusă căii de atac a apelului sau recursului.

Prin urmare, termenul de exercitare a cererii de revizuire este de o lună, calculat de la data de 19 mai 2021, iar conform art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., acest termen, care s-a împlinit la data de 19 iunie 2021 (sâmbătă), a fost prelungit până pe data de 21 iunie 2021 (luni).

Având în vedere că revizuenţii au depus cererea de revizuire prin poştă, la data de 26 iulie 2021, Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În sensul celor indicate mai sus, având în vedere şi faptul că revizuenţii susţin teza caracterului potrivnic ce ar deriva din nerespectarea autorităţii de lucru judecat de care beneficiază considerentele decizorii ale deciziei nr. 312 din 19 iunie 2020, Înalta Curte se va raporta şi la aspectele statuate de Curtea Constituţională prin punctele 15 - 20 ale deciziei sale nr. 346 din 6 iunie 2020, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 1104 din 19 noiembrie 2020, potrivit cărora:

15. Curtea a analizat, prin decizia menţionată, o critică similară celei din cauza de faţă, potrivit căreia termenul de o lună prevăzut în acest sens începe să curgă de la momentul pronunţării celei de-a doua hotărâri, astfel că persoana interesată se află în imposibilitatea de a utiliza această cale de atac atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menţionat, deoarece nu poate lua cunoştinţă de acestea în timp util. Faţă de această critică, Curtea a reţinut că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., în redactarea pe care textul o avea la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor.

16. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea.

17. În ceea ce priveşte considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.

18. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nu contravine prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

19. De altfel, Curtea a mai reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

20. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire, promovată împotriva deciziei civile nr. 404 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, cu consecinţa respingerii acestei cereri, ca tardiv formulată.

De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata - intervenientă C. S.R.L., instanţa de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1), coroborat cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., o va admite, în parte şi va dispune obligarea revizuenţilor B. şi A. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial parţial, în sumă de 1000 RON (dovedit prin înscrisurile depuse în dosarul pendinte la fila x), apreciind că, în raport de circumstanţele cauzei, aplicabile fazei de judecată a revizuirii, precum şi de gradul de complexitate a demersului dedus analizei, cuantumul onorariului avocaţial de 3.213 RON, solicitat de intimata - intervenientă, este vădit disproporţionat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 404 din data de 19 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019

Obligă revizuenţii A. şi B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.