Extraordinary retrial of concession termination barred by one-month deadline, with no justifiable impediment based on uncommunicated reasoning

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

1.1 Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea a chemat în judecată pârâta societatea A. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. x/4.06.1998, intervenită potrivit pactului comisoriu de grad IV, stabilit de comun acord de către părţi în art. 24 din contractul de concesiune; obligarea pârâtului concesionar la predarea către concedent a bunurilor care au constituit obiectul concesionării.

1.2 Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 21.11.2016, instanţa de fond a respins ca nefondată excepţia netimbrării acţiunii şi a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, respingând acţiunea formulată de reclamanta UAT- Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca inadmisibilă.

1.3 Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea şi pârâta A. S.R.L..

1.4 Prin decizia civilă nr. 1277/CA/11.12.2017 Curtea de Apel Constanţa a admis recursurile declarate de recurentul - reclamant Unitatea Administrativ Teritorială - Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea şi de recurenta - pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1946/21.11.2016, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.

1.5 Pe rolul Tribunalului Tulcea a fost înregistrată cauza nr. 1658/88/2016*.

1.6. Prin sentinţa civilă nr. 1338 din 4.10.2018, Tribunalul Tulcea a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 14.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.7. Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamanta UAT Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 763 din 12.10.2020 Curtea de Apel Constanţa a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea, a admis recursul declarat de această parte împotriva sentinţei civile nr. 1338 din 04.10.2018, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016, a casat în tot sentinţa recurată şi rejudecând a dispus admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a constatat rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. x/04.06.1998 încheiat între Consiliul Judeţean Tulcea şi A. S.R.L, a obligat pârâta concesionară la predarea către concedent a bunurilor care au constituit obiectul concesionării şi a respins, ca nefondat, recursul incident, declarat de recurenta-pârâtă societatea A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1338 din 04.10.2018 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016.

3. Cererea de revizuire exercitată împotriva deciziei civile nr. 763 din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2016

Împotriva deciziei civile nr. 763 din 12 octombrie 2020, a formulat la data de 24 februarie 2021 declaraţie de revizuire societatea A. S.R.L., prin care, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea revizuirii, retractarea deciziei atacate şi, în rejudecare, respingerea recursului formulat de UAT Judeţul Tulcea, cu consecinţa menţinerii sentinţei nr. 1338/2018 pronunţate de Tribunalul Tulcea.

Prin motivele cererii de revizuire, depuse la data de 9 aprilie 2021 a susţinut revizuenta că prin decizia nr. 763 din 12.10.2020, Curtea de Apel Constanţa a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 348/11.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi a omis să observe că instanţele au stabilit definitiv că încălcarea obligaţiilor de mediu, ce reprezintă faptele constatate prin actul de constatare nr. x/15.01.2015, ar fi fost săvârşită de societatea B. S.R.L., pe suprafaţa de teren aferentă Contractului nr. x/29.01.1999 şi că aceleaşi probe şi argumente nu pot justifica, în acelaşi timp şi rezilierea Contractului nr. x/04.06.1998, deţinut de societatea A.. Or, în lipsa unei probe care să ateste folosirea efectivă de substanţe interzise în executarea Contractului nr. x/04.06.1998, apreciază revizuenta că un astfel de contract nu putea fi, în mod legal, desfiinţat, sens în care încălcarea autorităţii de lucru judecat de către instanţa de recurs a dus la vicierea deciziei atacate.

Totodată, prin aceeaşi cerere, în subsidiar faţă de afirmaţia că atât exercitarea căii extraordinare de atac, cât şi motivarea acesteia au fost realizate cu respectarea termenului legal, a formulat revizuenta, în temeiul art. 186, coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi o cerere de repunere în termenul de motivare a cererii de revizuire, învederând că împiedicarea sa de a acţiona în termenul legal imperativ a fost generată de motive temeinic justificate ce constau în faptul că, deşi decizia a cărei revizuire se solicită a devenit definitivă la data pronunţării, faţă de conţinutul exclusiv al minutei, revizuenta nu putea să cunoască, cu certitudine, dacă această decizie încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 348/11.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, un astfel de aspect fiind posibil doar ulterior motivării şi comunicării deciziei a cărei revizuire o solicită, când considerentele avute în vedere de instanţă la momentul pronunţării hotărârii devin cunoscute părţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele UAT Jud. Tulcea şi Consiliul Judeţean Tulcea au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar, pe fond, respingerea acesteia ca nefondată.

5. Procedura de soluţionare a revizuirii

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 509-513 C. proc. civ., coroborate cu art. 194-200 şi art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin decizia civilă nr. 575 din 10 mai 2021 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a trimis cauza, privind cererea de revizuire în materia contencios administrativ şi fiscal a deciziei civile nr. 763 din 12.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosar nr. x/2016, formulată de revizuenta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii U.A.T. Judeţul Tulcea şi Consiliul Judeţean Tulcea, spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior înregistrării cauzei pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia din data de 08.06.2021 s-a fixat termen de judecată la data de 24.11.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Analizând, cu prioritate cererea de repunere în termenul de revizuire şi excepţia tardivităţii revizuirii, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta a fost tardiv formulată şi motivată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen formulată de revizuenta A. S.R.L., Înalta Curte observă, dintr-o primă perspectivă, că aceasta vizează exclusiv repunerea în termenul de motivare a cererii de revizuire, iar nu şi repunerea revizuentei în termenul de declarare/exercitare a căii extraordinare de atac.

Totodată, reţine Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate", iar aspectele evocate de societatea A. S.R.L., cu titlu de impedimente obiective, vizează imposibilitatea formulării unei motivări a căii extraordinare de atac, în contextul necunoaşterii considerentelor deciziei nr. 763 din 12.10.2020, a Curţii de Apel Constanţa, astfel de considerente devenind accesibile părţilor litigante doar ulterior motivării şi comunicării hotărârii judecătoreşti către părţile litigante.

Astfel de aspecte nu pot fi apreciate, însă, drept motive temeinic justificate, care nu au permis părţii să acţioneze în termenul legal în vederea formulării şi motivării cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În planul unui astfel de motiv de revizuire, spectrul verificărilor realizate de instanţă nu implică o determinare a caracterului judicios al hotărârilor comparate, ci se rezumă la a aprecia dacă ultima hotărâre nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare prin verificarea triplei identitate de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate. O astfel de verificare este posibilă şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită, vizând exclusiv soluţia pronunţată prin dispozitivul hotărârilor.

Din această perspectivă, Înalta Curte face trimitere şi la aspectele statuate de Curtea Constituţională prin punctele 15 - 20 ale deciziei sale nr. 346 din 6 iunie 2020, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., prin care s-a reţinut astfel:

15. (...) Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor.

16. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea.

17. În ceea ce priveşte considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.

18. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nu contravine prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

19. De altfel, Curtea a mai reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

20. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21.

Prin urmare, cererea de repunere în termen formulată de revizuenta A. S.R.L. nu poate fi admisă, nefiind îndeplinite cerinţele legale pentru a înlătura sancţiunea decăderii din exercitarea dreptului, cu toate consecinţele ce decurg din această constatare.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii revizuirii, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţie în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

Hotărârile considerate a fi potrivnice de către revizuenta A. S.R.L. sunt reprezentate de decizia nr. 348 din 11 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 763 din data de 12 octombrie 2020, pronunţată în dosarul x/2016

În speţă, ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia nr. 763 din data de 12 octombrie 2020, iar data rămânerii sale definitive este chiar data pronunţării, întrucât nu este supusă căii de atac a apelului sau recursului.

Prin urmare, termenul de exercitare a cererii de revizuire este de o lună, calculat de la data de 12 octombrie 2020, iar conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., acest termen s-a împlinit la data de 12 noiembrie 2020.

Având în vedere că revizuenta a depus cererea de revizuire, prin poştă electronică, la data de 24 februarie 2021, Înalta Curte constată că însăşi cererea/declaraţia de revizuire a fost introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Aceleaşi considerente se impun şi din perspectiva motivării cererii de revizuire, ce a fost realizată la data de 9 aprilie 2021, cu depăşirea termenului reglementat de art. 511 alin. (4), coroborat cu 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire promovate împotriva deciziei civile nr. 763 din data de 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2016, cu consecinţa respingerii acestei cereri, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii.

Respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 763 din data de 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2016

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.